Josef Kappl: „Un adevărat muzician provoacă, caută drumuri neumblate, riscă să fie...

Josef Kappl: „Un adevărat muzician provoacă, caută drumuri neumblate, riscă să fie criticat și ponegrit și sacrifică totul pentru artă“

0
DISTRIBUIȚI

Josef Kappl este un compozitor și basist român de muzică rock, celebru ca membru al legendarului grup Phoenix, în care a activat în mai multe perioade, de-a lungul timpului cântând și în Clasic XX, Madhouse, Lake, Heinz Rudolf Kunze & Verstärkung, Farfarello sau Pasărea Rock. Artistul s-a născut în Petrila și a absolvit Conservatorul din Timișoara și trăiește de mulți ani în Germania. Chiar dacă este plecat de multă vreme din România, artistul este concectat la via’a artistic[ a ora;ului nostru, și este de părere că printre evenimentele culturale de seamă ale orașului se numără și cele inițiate de Asociația Memoria Culturii. Anul în curs marchează al cincilea an de activitate al proiectului Pasărea Rock, care a lansat cu această ocazie o nouă lucrare sub numele “Descântec”. Binecunoscutul muzician timișorean, a creat printre altele şi opera rock „Meşterul Manole”. Opera s-a reîntors la sfârșitul anului trecut la Sala Capitol. Premiera naţională a operei a avut loc în luna noiembrie a anului 2013, la Filarmonica Banatul. Deși autoritățile locale au promis sprijin pentru această operă rock, ani de zile proiectul a fost pus pe „pauză“, fapt care a creat o justificată nemulțumire pentru Josef Kappl. Am realizat un interviu ală[turi de binecunoscutul artist, în care acesta ne-a povestit despre primul său contact cu muzica, care este diferența dintre muzicieni și muzicanți și despre menirea numeroaselor concursuri de descoperiri de talente care există în zilele noastre.

De unde vine pasiunea ta pentru muzică? Ai moștenit pe cineva din familie? Care au fost primele evenimente la care ai apărut în fața publicului?

Pasiunea pentru muzică mi-a inspirat-o tatăl meu, care cânta la vioară. Avea o trupă cu un acordionist, un clarinetist, un contrabasist și un toboșar, cu care cânta la nunți, petreceri și baluri. El mai cănta și în orchestra semisimfonică din Petrila, orășelul minier în care m-am născut și am crescut. Mă lua din când în când la repetițiile acestei orchestre, unde eram numai ochi și urechi timp de două ore și jumătate. De la el mi-am însușit și primele noțiuni ale notației muzicale. Tot el m-a îndemnat să iau lecții de acordeon la un coleg de trupă al său. Așa că pe la 9 ani luasem primele contacte cu publicul la concursurile și serbările școlare, iar în vacanțe în sat la bunicul meu, pe banca din fața casei, unde se aduna mai toată strada, cu mic, cu mare.

La ora actuală există o sumedenie de formații care se concentrează exclusiv pe cover-uri interpretate în mod special la evenimente private. Care este părerea ta visavis de acest subiect? Care este diferența între un muzician și un muzicant?

Da, într-adevăr, am observat acest fenomen, care funcționează, după părerea mea, după legile și cerințele pieței libere de desfacere. Cu cât sunt cerințele mai mari, cu atât mai mult cresc ofertele. Ispita e mare pentru tineri talentați, care preferă să cânte acolo unde se câștigă bani, în loc să-și piardă vremea degeaba în sala de repetiție. Iar în ceea ce privește muzica, aceștia primesc totul servit pe tavă, astfel că n-au bătaie de cap cu creații proprii și le mai stau la dispoziție și o serie de mijloace tehnice ajutătoare, pentru a puteaaduce interpretarea cât mai aproape de original. Nu am de gând să critic sau să ponegresc acești artiști, care fac în general treabă bună și muncesc din greu pentru banii pe care-i câștigâ, de fapt ca și mulți alți meseriași din alte domenii. Diferența dintre un muzician și un muzicant constă în faptul că în timp ce muzicantul are menirea de a distra, muzicianul o are pe cea a vizionarului. Un adevărat muzician, sau artist din alt domeniu transmite stări, mesaje, provoacă, caută drumuri neumblate, riscă să fie criticat și ponegrit și sacrifică totul pentru artă. Nu vreau să sar peste cal, dar mari compozitori ca Bruckner auf fost huiduiți în vremea lor, iar marele Van Gogh nu vânduse nici un tablou în timpul vieții lui, trâind în sărăcie și mizerie. Aceștia și mulți de seama lor nu s-au lăsat redirecționați de puterea banului ci au crezut în ceea ce au făcut. Restul e istorie.

De unde îți vine inspirația pentru piesele proprii și care este mesajul pe care vrei să îl transmiți cu muzica ta?

Inspirația se bazează în primul rând pe talent, apoi pe puterea de conștientizare și selectare a acumulărilor și celor învățate de-a lungul anilor și pe imboldul înnăscut de a creea în continuu ceva nou, de a păși pe căi neumblate, de a transmite viziunea proprie asupra lumii. În cazul meu domină și până astăzi inspirația din folklorul românesc și balcanic cu melodicitatea lui modală și cu ritmurile accentuate și pregnante, presărate cu măsuri mixte (organice, nu numărate). Mesajele textelor pe care le aleg, sau chiar le scriu însu-mi (în ultima vreme) pentru muzica pe care o compun, sunt diferite de la piesă la piesă. Astfel “Călușandra” atrage atenția asupra necesității ocrotirii spațiului nostru biologic unic, “Fagul și iedera” se ocupă cu subiectul dragostei neînplinite shakepeare-iene din cauza societății intolerante, “Hora fără de hotar” vorbește deurmările alegerilor politice, fără o informare temeinică a alegătorilor, “Marea unire” ne îndrumă spre solidaritate – nu dezbinare, spre patriotism – nu naționalism. Acestea sunt câteva exemple. Sentimentele lirice le transmit personal. Pentru asta nu am nevoie de suportul muzical :)) . Iar teme ca: “Ți-am luat un inel”, sau “Nu pot trăi fără tine” le las pe seama altora, care le stăpânesc mult mai bine decât mine.

Ce părere ai de muzica rock românească de la ora actuală? Care sunt formațiile sau artștii care îți plac? Ce lipsește din scena autohtonă?

Din păcate nu sunt foarte informat în acest sens, dar din câte am ascultat până acuma mi s-au părut foarte interesanți și originali Zdob și zdub (din Republica Moidova dar în limba română), Subcarpați, Vița de vie. La festivalurile la care particip cu Pasărea Rock ascult, în afară de trupe cover sau tribut, foarte multe trupe lipsite de originalitate, care nu aduc nimic nou muzicii rock românești. De aceea imboldul meu la adresa multor trupe ar fi spre mai mult curaj și încredere de sine, bazată pe valori autochtone, spre mai puțină influență din partea mass-media. Să nu uităm de unde provenim.

Care a fost concertul care te-a marcat cel mai tare în cariera ta și de ce?

Unul dintre cele mai fascinante concerte de care am avut parte a fost la Köln pe stadion, scurt după refugiul din țară.


A fost primul concert pe care l-am văzut în “libertate”, un festival cu trei trupe: Lake (o trupă din Hamburg cu succes în SUA), Manfred Man Earth Band (care înlocuise Gentle Giant, destrămat scurt înainte de acel festival) și Genesis cu Phil Collins la voce. Am rămas profund impresionat de dimensiunea gigantică a festivalului, de soundul nemaiauzit până atunci și de prefecțiunea cu care și-au absolvit cele trei trupe performanțele. 4 ani mai târziu eram membru al trupei Lake, unde am activat timp de 6 ani.

Cât timp acorzi repetițiilor? Ai vreun „ritual“ înainte de concert?Ce te faci în momentul în care ai uitat vreun vers dintr-o piesă pe care trebuie să o cânți?

Dacă ar fi după mine aș face repetiție în fiecare zi, ca pe vremuri. Din păcate acest lucru rămâne o utopie, pe care însă o compensez cu colegii mei de trupă, prin profesionalite și pregătire individuală, astfel încât la repetițiile pe care le susținem înaintea fiecărui concert, lucrăm doar la asamblarea pieselor și la pasaje și detalii, asemănător repetițiilor unei orchestre simfonice. Un ritual înainte de concert nu am. Obiceiul meu înaintea concertului e să întreb pe fiecare coleg de trupă dacă totul e ok și dacă da, atunci intru într-un spațiu ca un tunel, din care ies doar 10 minute după concert. Dacă uit vreun vers, lucru care i se poate întâmpla oricui, arunc o privire pe monitorul prompterului, care mă ajută să-mi aduc aminte de versul uitat :)).

Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată în cariera muzicală? Dacă ar fi să dai un sfat celor care se gândesc să pășească pe acest drum, care ar fi acela?

Cel mai bun sfat mi l-a dat mama mea, spunându-mi să fac diferența dintre sfaturi bune și sfaturi rele, dintre sfaturi desinteresate și sfaturi care urmăresc un scop. Acest sfat îl dau mai departe.

Cum ți se pare scena muzicală din Timișoara?

După părerea mea scena muzicală din Timișoara este dominată de două nume: Cargo și Pro Musica. Pentru a putea cunoaște mai bine scena timișoreană, ar trebui să fiu mai des în Timișoara, să merg la cluburi și concerte, ceea ce nu e posibil. Din Facebook nu aflu preamulte despre trupele timișorene. Știu doar că în Timișoara există foarte multe trupe cover, care pe mine personal nu mă interesează. Mă interesează mai mult proiecte culturale. Admir si prețuiesc un eveniment deosebit, susținut de artiști timișoreni, anul acesta find vorba de Cocertul Orchestrei Operei din Timișoara din Peștera Românești. Sunt mândru să fi participat la acest eveniment acu’ doi ani cu o lucrare “Vals în 5” interpretată de Orchestra tineretului Timișorean. Interesant mi se par și activitățile și proiectele Asociației Memoria Culturii, în care activează doamna Loredana Târzioru și colegul meu din Ansamblul Meșterului Manole, Ion Dorobanțu. Urmăresc cu interes actualul proiect al acestora, “Apa sâmbetei”, la care participă și distinsul poet timișorean Șerban Foarță.

Se spune că muzica rock trebuie să fie una de aHtudine. Să transmită mesaje sociale și poliHce. De ce crezi că în zilele noastre în muzica rock românească trupele se feresc să ia aHtudine explicită împotriva nedreptăților?

Noi când am pornit-o cu rock-ul, am socotit că protestul nostru contra sistemului și a nedreptăților politico-sociale, pe care-l exprimam nu numai prin muzică și mesajele textelor, ci și prin atitudine și ținută, era o obligație morală. Se pare că astăzi acest lucru nu mai e la modă!

Cum e viața muzicala in Germania, in comparație cu cea din România?

În Germania, cei mari au succes în continuare, cei mici se târăsc și se chinuie. Aici în anii ‘70- ‘80 era plin de cluburi și activitatea trupelor rock era foarte bine susținută. Începând din anii ‘90 au început rând pe rând să dispară cluburile cu muzică rock live. Pentru că au crescut treptat taxele de tot felul, nimeni nu mai riscă să angajeze trupe de rock. Și aici sunt foarte multe trupe cover.

Care sunt planurile de viitor ale formației Pasarea Rock?

Plănuim un album nou, la care mai avem treabă, vrem să cântăm la cât mai multe festivaluri și evenimente, vrem concerte cu proiectul Pasărea Rock Simfonic și vrem să participăm la evenimentul din
Timișoara la 1 Decembrie. .

După o pauză de cinci ani, opera Meșterul Manole a revenit la sfârșitul anului trecut pe scena din Timișoara. Ce reprezintă aceasta operă pentru Hne și când vor mai avea loc alte reprezentații ale acesteia?

Opera Meșterul Manole este lucrarea mea de căpetâi, lucrarea vieții mele. Ea exprimă toată personalitatea și integritatea mea muzicală. Visul meu neînplinit rămâne realizarea unei reprezentații scenice, cu un producător și un regizor și cu posibilitatea unei pregătiri temeinice.

În ce proiecte muzicale mai ești implicat în zilele noastre?

Pasărea Rock, Pasărea Rock Simfonic și Opera Meșterul Manole îmi acoperă toată activitatea muzicală, mai ales pentru că am preluat și managementul trupei pentru o perioadă.

Cum arata o zi din viata lui Josef Kappl?

Foarte plictisitoare în exterior și foarte agitată în interior.

Care sunt secretele unui muzician bun?

Un muzician bun nu are secrete pentru că le exteriorizează prin creațiile proprii.

Ce părere ai de concertele cu intrare gratuită organizate de diverse autorități sau sponsori?Este un lucru bun dacă publicul are acces la artă fără niciun efort financiar?

Publicul e dispus să scoată un ban din buzunar pentru distracție, băutură, mâncare, îmbrăcăminte, etc., mai puțin pentru cultură. Muzica noastră are un caracter mai mult cultural decât distractiv.Noi n-am cântat și nu vom cânta pentru interesele unui pertid politic sau a unei personalități politice, dar primim cu mulțumiri invitațiile la evenimentele orașelor, pentru a avea ocazia de a ne prezenta arta în fața unui public numeros, care este de fapt plătitorul indirect al acestor evenimente.

Care a fost cel mai interesant concert susținut de tine și de ce ?

Acesta a fost primul concert Pasărea Rock Simfonic la Ploiești, cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii Paul Constantinescu din Ploiești. Acolo am simțit cel mai intensiv pulsul muzicii noastre, ca pulsul unei inimi supradimensionale!

Ce parere ai de numeroasele concursuri de descoperire de talente care există în zilele noastre? 

Am o părere de rău pentru acei tineri, mulți dintre ei foarte talentați, pentru că aceștia sunt obligați în primul rând să imite niște stari consacrați, sunt folosți o perioadă, pentru ratingurile emisiunii, după care sunt debarasați, pentru a face loc următorilor, pe care-I așteaptă aceeași soartă. Foarte puțini reușesc să-și continue cariera muzicală cu succes, iar cei care reușec, o fac tot din puterea lor proprie. Socotesc aceste concursuri ca fiind niște fabrici de vândut vise false. Profitorii sunt în primul rând producătorii.

Ce parere ai de pașii care se fac in direcția Timișoara Capitală Culturală Europeana 2021?

Tabloul unei capitale culturale europene ar trebui să fie mai echilibrat. Ce-ar fi să-ncepem cu tabloul cu Primăria, vis a vis de Filarmonică?

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.