O așezare din altă lume. Singura localitate din România care a fost...

O așezare din altă lume. Singura localitate din România care a fost distinsă cu premiul „Europa Nostra” al Comisiei Europene FOTO

0
DISTRIBUIȚI
<


div class="press-in-article" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center; margin-top: 5px; margin-bottom: 5px; " id="press-1574339311">

În nordul Depresiunii Trascăului de la poalele Munţilor Apuseni, la graniţa dintre judeţele Alba şi Cluj, se află singura localitate din România care a fost distinsă cu premiul „Europa Nostra” al Comisiei Europene, acordat pentru conservarea patrimoniului cultural material. Este comuna Rimetea, desemnată de Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice drept zonă arhitecturală şi urbană protejată, localitatea fiind propusă să facă parte din patrioniul mondial UNESCO.

Un exemplu de valorificare a patrimoniului arhitectural

Actuala aşezare a fost întemeiată cu opt secole în urmă şi a făcut parte din Scaunul Secuiesc al Arieşului, dar pe vatra localităţii s-au descoperit şi monede romane din secolele II-III, ceea ce atestă o locuire mult mai veche a zonei. Rimetea, cu denumirea medievală Toroczcko, a fost colonizată în a doua jumătate a secolului al XIII-lea cu mineri de origine austriacă, şi a fost  cunoscută pentru exploatarea fierului şi meşteşugul fierăritului. A primit rang de „oppidum” (târg) şi a cunoscut o perioadă de mare înflorire în secolele XVII-XVIII, când aici existau nu mai puţin de 16 cuptoare de topit minereu şi tot atâtea ciocane hidraulice.

Uneltele agricole pe care le produceau locuitorii din Rimetea ajungeau până la Braşov, Bistriţa, Arad, sau Debreţin dar o dată cu scăderea rezervelor de minereu şi înfiinţarea topitoriilor de la Hunedoara şi Reşiţa, localitatea Rimetea a intrat într-un declin economic. Locuitorii maghiari stabiliţi aici, împreună cu coloniştii, au creat un bogat şi variat patrimoniu cu trăsături specifice, în care se remarcă atât influenţele secuieşti cât şi cele nemţeşti. Acesta nu a fost înlocuit cu edificii moderne şi a fost pus în valoare în ultimele două decenii, devenind un exemplu pentru aşezările din întreaga Românie.

O aşezare dintr-o altă lume

Renaşterea localităţii a început în momentul în care vechile case albe, caracteristice zonei, cu o arhitectură specifică construite între secolele XVII-XIX – peste două sute la număr – au fost renovate, proiectul de conservare a clădirilor fiind iniţiat de András Román, specialist în conservarea clădirilor istorice, prin fundaţia „Transylvania Trust”. Prin acest program s-a reuşit oprirea demolărilor dar şi a intervenţiilor care distrug clădirile-monument, aşa cum se întâmplă în cele mai multe localităţi din România, şi cele mai multe case au fost restaurate, recăpătându-şi frumuseţea de odinioară şi fiind un exemplu pentru felul în care trebuie să se facă o restaurare arhitecturală.

Cea mai veche casă din comună, care a fost readusă la înfăţişarea ei de odinioară, a fost construită în anul 1668 şi a aparţinut unui miner, iar cea mai veche moară de apă funcţională din Munţii Apuseni, folosită şi astăzi de localnici, care se află în apropierea comunei, datează din 1752. S-au renovat, de asemenea, grajduri şi ateliere vechi, case cu ferestre de lemn care păstrează înfăţişarea de acum câteva secole au fost zugrăvite în alb. Rezultatul a fost vizibil în scurt timp şi s-a concretizat într-o dezvoltare continuă a turismului rural. Ajunşi la Rimetea, vizitatorii, cei mai mulţi din ţările Europei centrale şi apusene dar chiar şi din îndepărtata Japonie, au sentimentul că au intrat într-o altă lume, de multă vreme apusă. Localitatea atrage, anual, mii de turişti şi un număr considerabil de locuitori s-a profilat pe agroturism.

Locuri istorice şi frumuseţi ale naturii

În localitate mai poate fi văzută biserica fortificată unitariană a cărei construcţie a început în secolul al XVII-lea şi a fost terminată în cel următor, şi există un muzeu etnografic care are o colecţie de peste 11.000 de obiecte – unelte care vorbesc despre ocupaţiile pe care le-au avut locuitorii – minerit, metalurgie şi prelucrarea lemnului – piese de mobilier pictate manual, ţesături şi port popular specifice satului.

În apropiere de Rimetea au existat şi două cetăţi medievale. Din vechea cetate de piatră aşezată pe masivul Piatra Secuiului, aflat în vecinătatea localităţii, se mai văd astăzi doar câteva ruine, dar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea era încă în picioare. Ea a fost construită înainte de marea invazie a tătarilor din 1241, fiind singura din Transilvania care a rezistat atacurilor acestora. O a doua cetate, a Trascăului, care a fost construită la sfârşitul secolului al XIII-lea, se află lângă satul aparţinător Colţeşti şi este destul de bine păstrată.

Tot la Colţeşti se află şi casa natală a lui Sámuel Brassai, profesor de matematici şi director al Muzeului Ardelean din Cluj în secolul al XIX-lea iar George Bariţiu, cel care este socotit fondatorul presei româneşti transilvane, a urmat clasele primare la Rimetea.  În imediata apropiere a localităţii se află Cheile Vălişoarei, care ascund 27 de peşteri, rezervaţia naturală geologică de interes naţional Cheile Plaiului sau defileul Cheile Siloşului, din apropierea satului Colţeşti.

Surse foto: wikipedia.org, adevarul.ro

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.