Formaţia Rockabil a lansat cel de-al doilea material discografic care poartă numele de „Un cântec promis“, o continuare firească a discului de debut, în care fiecare dintre membrii trupei a venit cu idei proprii, „amestecate“ mai apoi de „echipa“ care are parte de succes în rândul amatorilor de old-school rock.
„Acest al doilea album al trupei Rockabil, a apărut din necesitatea firească de-a contiua ceea ce am realizat cu „Începuturi”, discul de debut. Fiecare din cei care au venit la pupitrele lăsate libere în 2013, mă refer la Grigore Bujor Hariga-chitară solo, Valentin Ivănescu-vocal, chitară bas, claviaturi, ocazional Adi Văduva-chitară bas, vocal și Petre Prisacaru-tobe, alături de Marian Drăghia-chitară solo, vocal, membru fondator, și-au adus aportul cu compoziții, texte, idei, care s-au lucrat împreună, dar, au lăsat amprenta proprie asupra pieselor originale care alcătuiesc acest CD. Am început lucrul la acest album în toamna anului 2017 și l-am finalizat la începutul lui decembrie 2019. Doar una din piese și anume Colindă, am imprimat-o în decembrie 2015, ocazie cu care am și postat un videoclip pe youtube. Actualul album conține 10 piese originale cu excepția Colindului, care e o prelucrare după un minunat cântec tradițional de Crăciun, pe care l-am auzit interpretat de un grup de studenți la Teologie de la Sibiu cu ocazia primului Crăciun liber petrecut de mine în Ardeal, la Craciunel, în 1989. Am fost cu toții de acord să-l includem pe acest disc, mai ales că lansarea albumului e în preajma sărbătorii Crăciunului. Ca orientare stilistică, materialul de față e în registrul melosului bănățean, care ne-a marcat pe noi toți, că muzicieni, rodați însă în decade diferite. Deși gusturile n-au fost întotdeauna aceleași, am hotărât totuși să abordăm mai multe stiluri muzicale, în așa fel, încât materialul de față să fie cât mai divers. Există rock clasic cu influențe arhaice, jazz-rock, blues, piese de atmosferă, în fine pop-rock. Deocamdată discul poate fi achiziționat cu ocazia diferitelor apariții ale noastre în cluburi, festivaluri, etc., sau doritorii pot comanda direct, accesând pagina noastră de Facebook“, spune Valentin Ivănescu, chitaristul formației.
Pasiunea pentru muzică a acestuia a început încă din copilărie, primul instrument cu care a luat contact fiind pianul. La sfârşitul anilor ‘60 în „peisaj“ a apărut chitara, iar în clasa a VII-a s-a născut formaţia Priam. Chiar dacă în zilele noastre pare greu de crezut, în Buziaş-ul acelor ani existau nu mai puţin de trei formaţii de beat-rock, „mişcarea“ aceasta datorându-se în special profesorului de pe atunci, Valentin Stoian. După apariţia sa în cadrul formaţiei Şah Mat, artistul a cântat şi în formaţia Linia 27 (trupă care şi-a luat numele de la autobuzul care făcea legătura între Bastion şi Facultatea de Agronomie în acele vremuri) unde a fost prezent şi Raul Dudnic. După Revoluţie, chitaristul a petrecut câţiva ani departe de ţară, în Canada, dar nu şi-a uitat pasiunea muzicală.
„Când am ajuns în 1993 în Canada, la Montreal, despre muzica românească nu se prea auzise printre qeuebecoazi, exceptându-i pe cei din comunitatea noastră de-acolo, care și ei erau divizați în două: cei stabiliți înainte de 1989 și cei veniți după.
Am avut ocazia să cânt cu o trupă la două concerte de caritate, evident în limba franceză, „Ouvre ton coeur” (Deschide-ți inima) și „Pourtant j’aime la vie” (Și totuși iubesc viață), la Montreal franceza se vorbește în proporție de 85%. Au mai fost câteva ocazii, o experiență inedită, să cânt blues și muzică tradițională creolă cu niște haitieni, foarte buni instrumentiști de altfel. Am cunoscut și un foarte bun chitarist solo, anglofon de asta dată, rudă apropiată, îmi povestea el, cu Corky Laing, montrealez de origine rusă, toboșarul celebrei trupe americane Mountain. Împreună am schimbat pe chitară câteva impresii cu privire la ce cântăm eu cu trupe din țară și el cu trupa lui de-acolo. În general, montrealezii sunt înclinați spre muzica franceză, fie de-acolo: Celine Dion, Robert Charlebois, Gille Vigniault, Monique Leyrac, fie de pe bătrânul continent, dar există și anglofoni destui care, evident apreciază mai mult folk-rock-ul anglo-american, dar și canadian: the Band, Leonard Cohen, alt star mondial, montrealez din cartierul Westmount, în fine Joni Mitchell sau Neil Young“, spune Valentin Ivănescu.
Odată cu reîntoarcerea în România, artistul a reintrat „în pită“ şi, după câteva colaborări cu diverşi artişti, a fost cooptat în trupa ROCKABIL. Chiar dacă „ora exactă“ în industria muzicală se dă la București, formația nu a luat în calcul o eventuală „relocare“.
„Nu ne-am gândit vreodată să ne stabilim la București, dat fiind faptul că, vorba lui Bujor: nu ne mai lansăm la vârsta asta, e de ajuns o apariție, hai două, lunar, în fața publicului care vine la concertele noastre, ne apreciază strădaniile, iar noi, prin muzica ce le-o oferim, producem acel feed-back necesar fiecărui artist. E-adevărat, șansa că o trupă bună să se afirme, crește dacă rezidență echipei e în capitală, nu-i așa, de-acolo se dă ora exactă, dar ca peste tot, există și excepții. Satisfacții sunt și în provincie, depinde de cum simte fiecare“, spune Valentin Ivănescu.
Formaţia Rockabil a fost fondată de Marian Draghia în anul 2007 și a avut parte de câteva concerte bine primite de melomanii din zona noastră. La capitolul planuri de viitor, membrii trupei îți doresc să fie …sănătoși și voioși. .
„Ne-am dori în primul rând să fim în continuare sănătoși, voioși ca și până acum și de ce nu, să continuăm în aceeași formulă în care ne simțim excelent, să oferim prietenilor și tuturor celor care vin la recitalurile noastre, muzica ce ne reprezintă și pe care o apreciem cu toții. Pentru că există și alte idei muzicale care n-au apărut pe acest album, vom continuă cu înregistrările și pe parcursul anului ce vine. N-ar fi rău să ne întoarcem la vremea vinilului, la vremea când eram cu toții mai tineri, mai entuziaști. Cine știe, poate acest al doilea album va beneficia și de suportul pe vinil“, a mai adăugat Valentin Ivănescu.
