Povestea militarului care a refuzat să îndrepte tancurile împotriva revoluționarilor din Timișoara...

Povestea militarului care a refuzat să îndrepte tancurile împotriva revoluționarilor din Timișoara în ’89

4
DISTRIBUIȚI
Foto Constantin Duma

Nicolae Durac este unul dintre oamenii care, în timpul Revoluției Române din Decembrie 1989, a salvat o mulțime de oameni care, sătui de dictatură comunistă, au ieșit în stradă pentru ca noi să fim liberi. La sfârșitul anului 1989, Durac era căpitan la Regimentul mecanizat din Chișoda, despre care spune că a făcut „cele mai multe victime de pe străzi”, la Revoluție. Însă ofițerul nu a dorit să îndrepte armele împotriva populației, în ciuda ordinelor primite.

„În vremea aceea eram căpitan, apoi am fost avansat la gradul de maior. În data de 15, 16 decembrie 1989 era un protest la casa lui Tokes Laszlo și apoi un individ, sau mai bine zis un om cu caracter, Ion Monoran, s-a urcat în tramvai și l-a decuplat de la electricitate. Eu nu am fost acolo, dar știu ce s-a întâmplat. Iar regimentul din care făceam parte a fost trimis în ajutorul poliției și pompierilor din Piața Maria. S-au bătut cu civilii, după cum povestea un subofițer, cu pari de la trandafiri, cu paturi de armă. Apoi, în data de 17 decembrie, dimineața, am primit un telefon să mă prezint urgent la unitate și să ocolesc centrul orașului. Unitatea era în Chișoda, Regimentul 32 Mecanizat. Și s-a format dimineața un pluton care să meargă cu fanfara și să arate populației că nu este de capul ei și că Armata veghează la socialism, la comunism, la cuceririle socialismului. A fost de toată jena și, culmea, fanfara intona cântecul «Onor comandantului suprem», adică onor lui Ceaușescu, ceea ce a înfuriat populația”, ne-a declarat Nicolae Durac, într-un interviu.

„Am primit ordin să acționez cu șapte TAB-uri”

 Căpitanul își amintește ca și cum ar fi fost ieri clipele pe care le-a trăit în timpul Revoluției Române din Decembrie 1989. Fără să ezite nici măcar o clipă, a refuzat imediat să execute ordinele primite, de a ataca populația sătulă de regimul comunist.

„S-a tot vehiculat ideea că ministrul de Interne, Tudor Postelnicu, ar fi spus în ședința cu pricina că nu a găsit în regulament ca Armata să iasă împotriva populației. Este o minciună. Postelnicu a spus cam așa: «Vă raportez că în niciun act normativ, lege, decret, regulament nu am găsit acest lucru și nu mi s-a comunicat că trebuie să iasă cu cartușe de război, nu am cunoscut că Ministerul de Interne trebuie să iasă cu armament, cu cartușe de război». Ședința a avut loc în 17 decembrie 1989, ora 16.30, și până au intrat la ședință, Vasile Milea a înroșit telefonul, astfel că la ora 13.45, deci cu câteva ore înainte de ședință, a dat ordin unității mele, 1185, Regimental 32 Mecanizat, să acționeze cu șapte TAB-uri la comitetul județean. Apoi a dat ordin la Unitatea Militată 01115 de tancuri și culmea a dat indicatul «Radu cel Frumos» pe la ora 14.15 la Unitatea Militară 1140 Lugoj. Și acest ordin este transmis de către maiorul Mitrus Dumitru, de la Marele Stat Major. Deja se prefigura intervenția Armatei înainte de a discuta cu Ceaușescu. Culmea că în București există Bulevardul Vasile Milea. Apoi au început adunările, secretarii de partid și cei din birou au început să laude regimul și în același timp să denigreze populația. Mai există o chestie, Vasile Milea, tot la fel într-un document transmis, vorbește despre demonstranți, deci nu erau huligani, cum atât de mult s-a vehiculat. Cea mai relevantă expunere se referea la legarea merelor și perelor în copaci, pentru că tocmai la Congresul al 14-lea Ceaușescu spusese că ne vom întoarce la capitalism când va face plopul mere și răchita minciunele. Ei, iar demonstranții au strigat asta, lucru care a înfuriat. Există câteva documente care arată excesul de zel al unor ofițeri”, ne-a spus Nicolae Durac.

Căpitanul ne povestește că a primit ordin de a îndrepta armele împotriva populației în seara zilei de 18 decembrie.


A refuzat, iar drept consecință pentru că nu s-a supus ordinelor primite, a fost arestat.

„În data de 18 decembrie, seara, căpitanul Ștefan Ștefan, care era șeful de stat major, mi-a ordonat să iau comanda unui batalion de infanterie, Batalionul 1 de Infanterie, și să ies în oraș. Eu am refuzat și am fost arestat. Trebuia să ies cu trei companii a câte trei plutoane, cu transportatoare blindate. Era plutonul și transportorul blindat. Am refuzat pentru că misiunea Armatei nu era scrisă niciunde, în nicio lege, nici în Constituție, că poate să iasă împotriva populației. În adunare am spus că refuz și atunci, imediat, mi s-a pus santinelă. Au vrut prima dată să mă ducă în corpul de gardă, în arestul soldaților, dar le-a fost teamă că pot să influențez soldații care erau înarmați și atunci au vrut să mă ducă la comenduirea garnizoanei, dar comenduirea garnizoanei era plină de civili, și în ultimul rând m-a ținut în birou, cu santinelă lângă mine. De abia în data de 22 decembrie mi-a fost luată santinela”, își amintește Nicolae Durac.

„Soldații erau timorați”

Căpitanul povestește că soldații care au ieșit în stradă cu scopul de a-i opri pe manifestanți nu prea îndrăzneau să nu execute ordinele, de teama consecințelor.

„Soldații erau timorați, veniseră de la munci industriale, nu prea îndrăzneau să nu execute ordinul. Unii au tras în aer, alții în caldarâm, dar ricoșeul a provocat victime. Au mai fost și alte persoane din Armată care au refuzat să execute ordinele, printre care Eugen Gheorghioiu. Acesta a refuzat în data de 17 decembrie să iasă cu plutonul acela și cu fanfara, fiindcă misiunea lui nu este să intimideze populația civilă, și el i-a văzut pe cei care au ieșit în stradă că nu sunt golani. Iar seara a primit ordin să meargă la podul Decebal și iarăși a refuzat. În schimb, s-a dus maiorul Badea și acolo au existat multe victime”, a povestit Nicolae Durac.

Căpitanul consideră că prin gestul său de a nu ataca populația nu consideră neapărat că a salvat oamenii care scandau „Libertate” pe străzile Timișoarei, ci că a „produs un efect în unitatea militară. Au început cadrele să-și pună întrebări, au început să discute, au început să nu mai execute ordinele”.

A dorit înlăturarea comuniștilor din Armata

Nicolae Durac este revoltat de faptul că, imediat după Revoluția Română din Decembrie 1989, „aproape toți cei care au ordonat foc împotriva mulțimii au fost avansați în grad”. Acesta a și fost motivul pentru care în data de 12 februarie 1990 ofițeri din Timișoara, în frunte cu Nicolae Durac, au înființat Comitetul de Acțiune pentru Democratizarea Armatei (CADA). Grupul de ofițeri reunit a avut un singur scop: de a lupta pentru înlăturarea comuniștilor din Armată și de a solicita reforme democratice.

„Cadrele militare din Ministerul Apărării Naţionale care, începând cu data de 16 decembrie 1989, s-au compromis, fiind părtaşe directe ale dictaturii ceauşiste, şi au încercat să compromită armata, să fie înlăturate”, spunea Nicolae Durac în prima conferință de presă organizată de CADA.

Inițiativa de la Timișoara s-a răspândit rapid în întreaga țară, astfel că sute de ofițeri au ieșit în stradă pentru a solicita democratizarea armatei. Din păcate, inițiativa nu și-a atins obiectivul, fiind dat ordin ca militarii care au susținut CADA să fie dați afară din armată sau trecuți pe linie moartă.

„În 1990 am fost trecut în rezervă, aveam 35 de ani, pentru că solicitam des să se facă lumină în Ministerul Apărării Naționale și să plătească cei vinovați, să nu aplaneze o asemenea acuză asupra întregii armate. Eram împotriva lui Stănculescu, solicitam ca ministrul Milea să nu mai fie văzut ca un erou, cum era atunci, am scris împotriva lui Ion Iliescu. De abia în 2006 am reușit să-mi recapăt ordinele. La 30 de ani de la Revoluție, s-a făcut dreptate în ghilimele. Cei care au fost zeloși, au primit grade de generali, funcții, acum se lăfăie în pensii și nu au răspuns absolut deloc. Constituția României prevedea că cetățenii au dreptul la întruniri, iar dacă întrunirile sunt împotriva regimului, sunt judecați și condamnați cinci ani. Deci, nu sunt condamnați cu gloanțe. Sunt foarte, foarte multe lucruri ilegal făcute. «Radu cel Frumos» a fost dat ilegal și culmea, dacă tot s-a dat, trebuia ca toate unitățile militare să se ducă spre granița de vest și să facă acoperirea frontierei. Însă au venit la Timișoara, de la Arad au fost aduse la Timișoara”, ne spune Nicolae Durac.

 

 

4 COMENTARII

  1. Mda ati refuzat ordinele, nu ati tras dar totusi au murit mii de oameni impuscati probabil au tras ungurii din ungaria si iau nimerit de la 300 km distanta daca nu voi, dupa 30 de ani ai sustineti vrajeala asta ca nu ati respecat ordinele si nu ati tras, bagati capu in pamant toti astia care ati fost cadre militare in 89

    • Au tras securistii si cativa zelosi din armata – eventual si aia securisti. Balistica nu minte. Majoritatea gloantelor extrase din morti si cladiri nu erau ale armatei, ci ale securitatii. La fel si cei care au fost teroristi – majoritatea erau securisti din DSS si fosta retea a “Luptei de rezistenta de pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic.” – vedeti revista Securitatea inainte de 1989.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.