Alina Mihocaș a devenit cunoscută melomanilor din Timișoara grație aparițiilor sale alături de mai multe proiecte, printre care s-au numărat evenimente cu Implant pentru Refuz, The TM Groove sau Mike Altrin. Solista care a studiat la liceu actoria și a „trecut“ în tabăra muzicii la îndrumarea Mariei Chioran (vocea trupei Bega Blues Band) a participat printre altele și la festivalul internațional de jazz de la Sibiu, alături de Horia Făgărășanu, și ne-a acordat un interviu în care a povestit care a fost cel mai bun sfat pe care l-a primit, ce părere are de muzica pop-rock românească de la ora actuală și… care e diferența între un „muzician” și un „muzicant”…
– De unde vine pasiunea ta pentru muzică? Ai moștenit pe cineva din familie?
– Nu știu de unde vine pasiunea mea pentru muzică, cred că m-am născut cu ea. În familia mea nu are nimeni preocupări artistice iar părinții nu m-au îndrumat către vreun domeniu anume, mi-au oferit de mică libertatea de a alege ce vreau să studiez și pentru asta le mulțumesc.
– La Liceul „Ion Vidu” ai trecut de la actorie la muzică. Cum s-a întâmplat această schimbare și care au fost primele evenimente la care ai apărut în fața publicului?
– La C.N.A. „Ion Vidu” am studiat actoria pe perioada liceului, apoi am urmat cursurile Facultățîi de Muzică și Teatru din cadrul UVT la secția canto. Mi-am dorit dintotdeauna să studiez și actoria și muzica. Am apărut de mică în față publicului la serbările de la grădiniță. Cântam, recitam poezii sau jucam în scenete pentru copii.Pentru mine au contat pentru că îmi dădeam seama de pe atunci că asta îmi place să fac. În clasa a XII-a am cântat într-un concert de colinde la liceu și de atunci au început să se lege lucrurile din punct de vedere muzical iar profesoara mea de canto de pe atunci, Maria Chioran, m-a încurajat și m-a ajutat să mă pregătesc pentru admiterea la facultate.
– Ai avut apariții la festivalul internațional de jazz de la Sibiu alături de Horia Făgărășanu. Cât de apropiată eșți de jazz și de canto clasic?
– Odată cu propunerile domnului profesor Horia Făgărășanu de a participa la festivaluri de jazz, a crescut și interesul meu pentru acest gen. În anii de facultate am studiat canto clasic dar de fiecare dată când am ocazia să ascult concerte de jazz sau de muzică cultă, le ascult cu aceeași plăcere.Mă bucur de toată muzica pe care aleg să o cant sau să o ascult.
– Pe lângă stilurile ,,clasice” cochetezi și cu pop sau rock. Unii consideră aceste genuri „ușoare” în comparație cu cele clasice. Ce părere ai despre aceste clasificări și categorisiri?
– Eu nu fac astfel de comparații, chiar dacă unele genuri sunt mai complexe decât altele. Ceea ce unora le poate părea ușor, altora le poate părea greu și invers iar performanța în orice domeniu necesită muncă.
– Ai făcut parte din trupa TheTMGroove. Care au fost cele mai frumoase momente ale acestei colaborări și care a fost motivul pentru care drumurile voastre muzicale s-au despărțit?
– Momente frumoase au fost și la concerte și la repetii. Cred că totul se întâmplă așa cum avem nevoie să se întâmple și nu consider că drumurile noastre s-au despărțit. Am avut experiențe benefice cu mai multe trupe, Timișoara nu e un oraș foarte mare iar oamenii colaborează în diverse formule.
– La început aveai emoțîi înaintea recitalurilor?Mai ai și acum?Cum treci peste ele?
– Aveam emoții la început și încă mai am uneori, dar experiența îți aduce siguranță. Să ai emoții înaintea unui performance înseamnă să îți pese de ceea ce faci. Dacă te bucuri de moment, emoțiile sunt constructive.
– Ce părere ai despre concursurile de talente gen Vocea României?
– Cu siguranță principalul avantaj de a participa la un astfel de concurs este notorietatea dobândită în urma experienței. Nu cred că într-un talent show te poți exprima în întregimea ta artistică… asta ar fi un dezavantaj, din punctul meu de vedere.Mie nu mi-a plăcut niciodată ideea de competiție în artă, cred că scopul artei e mult mai nobil decât competiția.
– Care sunt primele discuri pe care le-ai ascultat și cum te-au influențat acestea?
– Am crescut la sat și îmi petreceam mult timp cu bunica mea.
Bineînțeles că ea asculta folclor. Mai aveam și casete audio cu trupe româneșți care erau în vogă la momentele respective sau cu artișți ai anilor ’80 – ’90 din afara granițelor. Cred că tot ce asculți te influențează mai mult sau mai puțin. Încă descopăr muzică și încă mă descopăr muzical, așa va fi întotdeauna.
– În lumea muzicală românească există puține reprezentante ale sexului feminin. De ce? Cât de greu e să cânți alături de trupe formate în marea majoritate din băieți?
– Nu prea mi-am pus problema asta,sincer.Îmi dau seama că marea majoritate a instrumentiștilor sunt băieți. La capitolul solișți vocali parcă sunt, totuși, mai multe fete. Mi-e ușor să cant în trupe formate din băieți atâta vreme cât avem interese comune.
– Mulți artișți cântă cover-uri la evenimente private. Cum alegi cover-urile pe care le cânți, pe baza căror criterii?Ce stiluri muzicale nu ai cânta, chiar dacă ți s-ar cere?Ai avut vreodată momente mai puțin plăcute la asemenea evenimente?
– Încerc să aleg piese care îmi plac și mie, și celor cu care cânt și celor pentru care cânt. Cât despre „a ți se cere”… oamenii ar trebui să nu ceară nimic, ci să lase trupa să se desfășoare în stilul propriu. Când contractezi pe cineva să cânte pentru tine, o faci tocmai pentru că îți place ce/cum prestează. Nu pot să spun că am avut moment neplăcute la evenimente pentru că oamenii au înțeles de fiecare dată care e flexibilitatea playlist-ului, că să zic așa.
– Ce părere ai de muzică pop-rock românească de la ora actuală? Ce lipsește?
– Muzica pop-rock românească de la ora actuală nu prea se află în playlist-ul meu de zi cu zi. Sunt și piese care îmi plac, și piese care nu, poate chiar de la același artist sau trupă. Ce lipsește? Nu cred că sunt eu în măsură să spun, pot să spun doar că mie mi-ar plăcea să existe mai multă originalitate și sinceritate în muzică și numai.
– La sfârșitul anului trecut ai cântat alături de proiectul Mike Altrin. Cum s-a născut colaborarea?
– Da, a fost un proiect foarte interesant din care mă bucur mult că am făcut parte. Vara trecută am fost la un concert de al lor. Pe unii dintre ei îi cunoșteam, pe Mike l-am cunoscut atunci și la scurtă vreme mi-a propus să fac parte din următorul sau proiect.
– Cât timp acorzi repetițiilor? Ai vreun „ritual” secret înainte de concert ?
– Foarte mult timp nu acord repetițiilor și nici nu am vreun „ritual secret”, în afară de niște vocalize și, poate, exerciții de respirație pe care mărturisesc că nu le fac de fiecare dată, cum ar trebui.
– Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată în cariera ta muzicală?Dacă ar fi să dai un sfat celor care se gândesc să pășească pe acest drum,care ar fi acela?
– Îmi vine în minte ceea ce mi-a spus la finele liceului doamna profesoară de actorie Mihaela Lichiardopol, regizor al TNTM: „Provoacă-te”. La fel aș spune și eu oricui. Și studiu și perseverență și, desigur, să cânte cu plăcere și bucurie.
– Cum ți se pare scenă muzicală din Timișoara?Care-s lucrurile frumoase și cele mai puțin frumoase în orașul nostru?
– Mi se pare că scena muzicală din Timișoara a început să se îmbogățească de tineri talentați.Îmi pare rău că există spații nevalorificate și că nu se întâmplă mai multe concerte…mult mai multe!
– Cum se îmbină pasiunea pentru actorie și cea pentru muzică în cazul tău? Dacă ai putea, ai continua cu ambele pe plan profesional?
– În prezent, activitatea mea e preponderent muzicală. Aș continua cu ambele dacă aș putea, dar cred că nu mi-ar permite timpul să mă dedic complet niciuneia.
– Ai activat în mai multe proiecte și ai colaborat în diverse formule. Te gândeșți să pui bazele unei formații care să te reprezinte sută la sută (sub nume propriu)?
– Colaborez și în prezent în diverse formule dar prioritar e proiectul cu Alexandru Cena, proiect care consider că mă reprezintă. Am început repetițiile și cu o trupă nouă, cu niște băieți faini și cu chef de cântat. Idei sunt. O formație sub nume propriu poate e cam mult spus. Dar piese proprii, da.
– Care este diferența dintre un muzician și un muzicant?
– Studiile, pragătirea… Dar e discutabil și pot fi, de fapt, multe diferențe. E un subiect destul de vast. Eu cred că muzica cea mai autentică și sinceră vine de la cei care sunt, deopotrivă, muzicieni și muzicanți.
