Călin Bârcean: „Când ești singur pe scenă, doar voce și chitară, creezi...

Călin Bârcean: „Când ești singur pe scenă, doar voce și chitară, creezi altfel, croșetezi altfel, te deschizi altfel“

0
DISTRIBUIȚI

Liderul formației Pragu’ de Sus, Călin Bârcean, provine dintr-o familie muzicală și a luat contact cu diversele instrumente muzicale grație tatălui său, care a fost toboșar.

După o perioadă în care a rezonat cu numele „la modă“ din vremurile în care MC Hammer și Vanilla Ice „rupeau” topurile, artistul s-a „reorientat“ când a descoperit muzica celor de la Pasărea Colibri, iar după câteva încercări și tatonări a apărut în fața publicului alături de Pragu De Sus în 2004. Din acest moment, cariera lui Călin a prins „aripi“, iar aparițiile sale, fie ele cu cei de la Pragu’ de Sus, singur sau cele la diverse evenimente private, au devenit cât se poate de apreciate. Următoarea sa apariție „solo“ în Timișoara va avea loc vineri 17 ianuarie de la ora 20.30 la REstaged Pub & Hub. Am realizat un interviu alături de Călin Bârcean în care artistul ne-a dezvăluit care sunt diferențele dintre recitalurile „solo“ și cele susținute alături de Pragu’ de Sus, cum i-a venit ideea să realizeze colaje și care este secretul „lipiciului“ pe care îl are la public…

– Cu ce diferă concertele susținute de tine singur față de cele pe care le ai cu formația Pragu’de Sus?

– Repertoriul e altul, starea e alta, povestea e alta! Cânt piese pe care nu le abordez cu trupa, iar piesele comune, mai exact compozițiile Pragu’ de Sus, sună cu totul altfel! Când ești singur pe scenă, doar voce și chitară, creezi altfel, croșetezi altfel, te deschizi altfel, tu, ca artist. Am ținut ca, de-a lungul timpului, să mențin aceste experiențe individuale, în paralel cu trupa și cu alte proiecte. E o evadare și, totodată, o mărturisire a celui care sunt acum, dezgolit de alte chitare, tobe și sonorități complexe. Sunt doar eu, cu chitara mea, cu vocea mea, cu șoaptele mele, respirația, priviri, sărituri și urcări la fileu, explorând împrejurimile, cățărându-mă singur pe balcoanele deschise ale sufletelor din fața mea și încercând, ca un spiriduș al Moșului, să las în urmă câte o bucurie sau o mângâiere. Sunt oameni cărora le place mai mult să mă asculte singur, sau care preferă anumite cântece acustic! E foarte bine, iar rețeta succesului în proiectele paralele e diversitatea. A! Și Pragu’ de Sus? E nebunie! Show! Rock! Oameni faini, instrumentiști desăvârșiți, venind fiecare cu carisma lui, cu bucuria de a dărui! Echipă, gașcă, glume, poante, dar și sudoare, multe repetiții, mulți kilometri! Și nu puțini ne-au spus că se vede cât suntem de uniți, de sudați, atât pe scenă, cât și în afara ei! Asta înseamnă trupă, și dacă vrei două extreme care să cuprindă fenomenul, gândește-te că într-o postură pot fi singur, cuminte, așezat pe scaun, captând cu ochii închiși publicul din fața mea, iar finalul unui concert cu Pragu’ mă poate prinde în mijlocul sălii, între oameni, sus pe mese, sărind și cântând la unison!

– Ai în program câteva „mashup“-uri (colaje) în care amesteci mai multe piese. Cum ți-a venit această idee și cum sunt primite acestea de public?

– Urmăresc foarte atent ce se întâmplă în lumea muzicii și a divertismentului. Așa l-am văzut pe Horia Brenciu cu un astfel de colaj. Era spectaculos, îi implica pe toți cei din band iar publicul reacționa fantastic! Am văzut și la artiști cum ar fi Nicu Alifantis, care prin compoziții pare un om sobru, serios, dar în spectacole, mai strecoară astfel de colaje, parodii și momente comice.


Am înțeles atunci, într-un concert alături de el, că pentru a-i oferi esențe tari publicului, trebuie să-l mai și destinzi, sa-l mai lași să zâmbească, să alternezi stările. Am început să creez propriile colaje, combinând tematic cântece din diferite perioade,sau dingenuri foarte diverse! E adevărat că îți trebui puțină imaginație și multă muncă! Publicul le primește foarte bine! Au ajuns să le învețe, piesă cu piesă, să le ceară, să le caute, și le place când mai schimbăm sau venim cu ceva nou! Chiar recent, la o petrecere de firmă, cineva îmi spunea că nu a mai auzit așa ceva și că e genial să treci dintr-o piesă în alta, într-o epocă a vitezei, când nu mai avem răbdare, dar am vrea să le cuprindem pe toate! Iar ca să poți crea spectacol și diversitate, mai ales la un eveniment privat, axat pe cover-uri, trebuie să fii rapid, să surprinzi, alternând astfel de colaje cu piesele grele, de rezistență. Am ajuns să facem colaje și din piesele Pragului de Sus, acolo unde nu putem cânta prea mult din ale noastre!

– Cum procedezi când la un concert solo cineva îți cere să cânți o piesă anumită din repertoriul românesc (de exemplu) și nu știi să o cânți? Sau nu ai chef? Cum rezolvi situația?

– Lumea cere piese și e normal să o facă! Nu sunt deacord cu unii artiști care îi apostrofează pe cei care îndrăznesc să ceară o piesă! Am început și eu, ca un puști încăpățânat, cântându-mi doar piesele mele sau ce socoteam eu ca mă reprezintă. Lumea cerea piese, chiar ale unor artiști cu care mă cunoșteam, iar eu refuzam, pe motiv că nu mă regăsesc în mesaj sau că, oricum o va cânta X când va veni în clubul respectiv. Pe urmă am început să mă întreb de ce vor oamenii ceea ce vor, am început să țin cont de public, să caut să îi înțeleg. Și așa am ajuns să mă transpun și să redau alte conotații unui cântec scris de X. Dacă nu îl știu, i-o spun omului, dar foarte atent, cu grijă, căutând să nu îi stric dispoziția. Unele nu le învăț pentru că nu simpatizez cu mesajul, cum ar fi cele din zona folkului „de tăiat venele”. De multe ori, și asta când sunt singur, îi întreb pe ei ce urmează, iar din șapte răspunsuri, știu următoarele trei cântece! Partea frumoasă e că lumea știe pentru ce vine și ce să ceară!

– Ai parte de fani dedicați. Care este secretul? Care este secretul cu „lipiciul“ la public?

– O parte din „secrete” le-ați aflat mai sus! Perseverența, perfecționarea continuă, grija față de public, o dinamică a schimbării și a noului în ceea ce faci, seriozitatea, ancorarea în prezent și, mai presus de toate, sinceritatea, deschiderea, faptul că îți trimiți sufletul pe scenă înainte de a urca tu, că trăiești ceea ce faci, că transmiți. Și până la urmă, ce e toată această poveste dacă nu o deschidere generală, o zumzăială de suflete, o întâlnire de gradul patru, dincolo de agitația cotidiană! O frumoasă terapie pe care atât eu, cât și publicul, ne-o dorim de fiecare dată!

– Care sunt planurile cu Pragu’de Sus pentru 2020?

– Avem un an foarte plin. Totuși, printre evenimente, trebuie să construim, să mișcăm, să compunem. Pentru început de an, vrem să mai filmăm unul sau două videoclipuri, să filmăm chiar și câteva colaje, că tot ai pomenit de asta, live, undeva într-un studio profesional. Am început să lucrez noi compoziții și am vrea ca din vară, să începem înregistrările pentru un nou album. În rest, surprize și idei sunt multe, așa că țineți aproape! Partea frumoasă la trupa noastră e că întotdeauna, există, în fața ta, un Prag mai înalt decât cel pe care te afli!

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.