Exponatele lunii în muzeele din vestul țării: „Moții pentru Slavici”, carte din...

Exponatele lunii în muzeele din vestul țării: „Moții pentru Slavici”, carte din secolul al XVII-lea și coliere neolitice

0
DISTRIBUIȚI

Exponatul lunii ianuarie la Complexul Muzeal Arad, expus în Sala Unirii, este un omagiu adus scriitorului născut pe data de 18 ianuarie 1848, în comuna arădeană Şiria, Muzeul Memorial „Ioan Slavici şi Emil Monţia”, prin muzeul arădean, aducând în atenţia publicului vizitator un exponat din fondul muzeului.

„Moţii pentru Slavici”, un omagiu adus scriitorului arădean

Exponatul este un album inedit prin coperţile sale de piele, cu o plăcuţă pe coperta principală, pe care stă scris „Moţii pentru Slavici”, şi a fost oferit scriitorului de moţi, în semn de mulţumire entru articolele scrise în sprijinul lor. După luptele de la Scărişoara din 1893, când asupra ţăranilor răzvrătiţi pentru a-şi apăra animalele de abuzurile grofului Banffy s-au tras focuri de armă şi tot ei au fost amendaţi şi aruncaţi în temniţă de autorităţile austro-ungare, Slavici a luat apărarea românilor din Transilvania, şi îndeosebi a moţilor din Munţii Apuseni, prin articole virulente publicate în presa vremii, care au avut un ecou răsunător. Textele din albumul comandat la Viena, care cuprind cuvintele de mulţumire ale moţilor, atrag atenţia prin caligrafia lor inedită dar şi prin cele peste 500 de semnături ale numeroşilor localnici din Ţinutul Moţilor, de la oameni simpli până cei din înalta societate şi feţe bisericeşti. Cu toţii i-au oferit lui Slavici, pe care-l considerau apărătorul lor, acest album, în semn de mare consideraţie.

Laura Moţ, muzeograf la muzeul din Şiria, vorbeşte despre apropierea dintre scriitor şi Ţara Moţilor, cunoscută încă din copilărie din poveştile auzite despre Horea sau Avram Iancu, şi despre strânsa lui legătură de mai târziu cu moţii. Muzeul memorial de la Şiria, dedicat lui Ioan Slavici şi Emil Monţia, este găzduit în conacul Bohuş, locul în care, la 13 august 1849, a fost semnată capitularea armatei revoluţionare maghiare în faţa generalilor austrieci. Piesele şi documentele expuse aici evocă personalitatea scriitorului şi reconstituie perioade din viaţa sa, începând cu localitatea natală, studiile de la Arad, Timişoara, Pesta şi Viena, prietenia cu Eminescu, activitatea publicistică şi întemniţarea la Vacz, urmată de stabilirea la Bucureşti, opera sa şi distincţiile primite.

Sculptură mică şi desen

În 21 ianuarie, criticul timişorean Gabriel Kelemen va prezenta, la muzeul de artă arădean, expoziţia de sculptură mică şi desen cu aproape 40 de lucrări din diferite perioade de creaţie ale artistului arădean Vasile Sandu, care a împlinit zilele trecute 83 de ani. Expoziţia va putea fi vizitată până în 29 ianuarie.

O carte din biblioteca stolnicului Cantacuzino

O carte de filosofie în limba latină, tipărită în anul 1645, este exponatul lunii ianuarie la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva. Cartea, tipărită la Paris în tipografia lui Dionysius Moreau, cuprinde scrieri din Toma dʹAquino iar notele manuscrise ale celor care au deţinut-o, şi care permit reconstituirea modului în care tipăritura a ajuns din apusul Europei în bibioteca nuzeului din Deva, sporesc valoarea acesteia, dându-i o valoare de unicat în patrimoniul cultural românesc.

Un ex-libris autograf în limba latină, „Ex-libris Constantini Cantacuzeni”, artată că stolnicul muntean a deţinut această carte pe care e posibil să o fi cumpărat în timpul studiilor sale de filosofie şi teologie la universitatea din Padova, începute în 1667, şi care a fost posesorul unei remarcabile biblioteci, dezmembrate după moartea sa. O altă însemnare, „Conventus V(ajda) Hunyadensis 1740 die 18 X [=dece]mbris” indică prezenţa cărţii la conventul franciscan din Hunedoara.


Ea a intrat în patrimoniul muzeului din Deva în anul 1977. De mari dimensiuni, in folio, cartea are 439 de pagini şi un aspect grafic deosebit. Exponatul poate fi văzut pe parcursul întregii luni, în spaţiul special amenajat din holul muzeului.

Faianţa fină de Batiz

Muzeul din Deva expune, din 15 ianuarie, cele 22 de piese de ceramică fină de Batiz pe care le are în patrimoniu, pentru a pune în evidenţă importanţa manufacturii din respectiva localitate hunedoreană în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Începuturile activităţii acesteia sunt legate de un meşter din Trieste şi de cel al baronului Nalátzy József, proprietarul moşiei pe care se afla aşezarea. Colaborarea celor doi a început în 1805, când s-a înfiinţat un mic atelier de ceramică. Trei decenii mai târziu, acesta a devenit „cea mai dezvoltată fabrică de faianţă fină din Transilvania şi Ungaria”.

Vestigiile renumitei manufacturi de faianţă fină, care a funcţionat până în 1865, au fost scoase la iveală de arheologi în 1968. În ambientul unui salon burghez cu mobilier stil din secolul al XIX-lea, un loc de plăcute întâlniri care îmbinau divertismentul şi cultura, sunt expuse piese reprezentative produse la fabrica din Batiz.

Coliere neolitice din cochilii

Muzeul Naţional al Banatului a ales dintre piesele sale de patrimoniu două coliere din perioada neolitică, realizate din cochilii de scafopode, melci şi scoici, care au o vechime de şapte până la zece milenii. Sunt bijuterii „de epocă” din îndepărtatele vremuri preistorice, care se realizau din ceramică, oase, dinţi, chihlimbar sau cochilii de moluşte şi indică un anume statut social, dar aveau şi o valoare de talisman, fie prin culoarea lor, fie prin inscripţii cu putere magică, menite să-i protejeze pe cei care le purtau.

Colierele expuse au fost descoperite la Kiszombor, cele două şiraguri fiind realizate din cochiliile a patru specii de moluşte marine, potrivite după dimensiuni, cu două scoici prelucrate ca pandantiv.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.