„Domnița valahă”, noua carte a Vioricăi Bălteanu, lansată cu fast la Timișoara

„Domnița valahă”, noua carte a Vioricăi Bălteanu, lansată cu fast la Timișoara

0
DISTRIBUIȚI

Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu”  din cadrul filialei timișorene a Academiei Române organizează în 26 februarie, de la ora 11,00, conferința cu tema „O gândire de trei secole: Dora dʹIstria”, care va avea loc în aula din bulevardul Mihai Viteazu nr. 24, și va fi susținută de prof. univ. dr. Viorica Bălteanu, istoric literar, traducător din limba italiană și lingvist, organizator al seratelor „Dante Alighieri”, care promovează civilizația italiană și legăturile culturale italo-române. Cu acest prilej, Viorica Bălteanu își va lansa și romanul „Domnița valahă”, care va fi prezentată de criticul și istoricul literar Adrian Dinu Rachieru și de scriitoarea Nina Ceranu, directorul Editurii Eubeea. Evenimentul va fi completat cu un moment artistic susținut de Gianluca Vanzelli, prim-flautist la opera timișoreană.

Dora dʹIstria, prințesa al cărei nume adevărat a fost Elena Ghica, se trăgea din familia domnitoare a Ghiculeștilor, cu origini în Balcani, și a avut parte de o educație aleasă, ajungând să-și impresioneze contemporanii printr-o vastă cultură, pe care a început să și-o însușească încă din copilărie. Născută în 1828, a fost una din puținele femei care, în epoca respectivă, a avut posibilitatea de a studia la Dresda, Viena, Veneția și Berlin. Cunoștea nu mai puțin de nouă limbi străine, unele învățate încă din copilărie, la doar 14 ani a tradus „Iliada” lui Homer din limba germană iar doi ani mai târziu avea să participe la o expoziție de artă din Dresda. Frumoasa româncă a trăit o vreme la Sankt Petersburg, după căsătoria cu un ofițer rus, dar cum a fost aspru pedepsită pentru ideile ei nonconformiste, fiind biciuită pentru ideile politice liberale, a părăsit Rusia și s-a stabilit la Bruxelles, unde a devenit cunoscută în cercurile literar-artistice sub pseudonimul literar  Dora dʹIstria, bucurându-se de un deosebit respect. Aici și-a început cariera scriitoricească, dar a devenit cunoscută și pentru alte aventuri, socotite extravagante pentru o femeie la vremea respectivă, precum escaladarea unui munte de peste 4.000 de metri în Elveția, în vârful căruia a înfipt drapelul României, sau participarea la mai multe expediții arheologice în Grecia.

În 1859 i-a apărut cartea „Les femmes en Orient”, iar zece ani mai târziu „Despre femei de o femeie”, în care tratează condiția femeii în țările Europei orientale, puțin sau deloc cunoscută în occident, și militează pentru emanciparea femeii.


A popularizat de asemenea, prin scrierile sale, etnografia, istoria și folclorul balcanic în Europa occidentală, a colaborat cu publicații prestigioase și a avut prieteni sus-puși, din rândul cărora nu au lipsit capetele încoronate. S-a stins din viață în 1888, la Florența, și a rămas mult mai cunoscută în străinătate decât în țara ei de baștină, România, pe care n-a uitat-o niciodată, în ciuda faptului că a trăit mai mult în străinătate. A fost incinerată la Florența dar o mare parte din averea ei a fost donată primăriei București, pentru administrarea spitalului Pantelimon, construit de familia Ghiculeștilor.

Sursa foto: wikipedia.org

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.