„Ținutul aurului” și bisericile vechi de sute de ani, obiective de neratat...

„Ținutul aurului” și bisericile vechi de sute de ani, obiective de neratat dacă vizitezi valea Crișului Alb FOTO

0
DISTRIBUIȚI
<


p>

Cel mai impunător edificiu medieval de pe valea Crişului Alb este biserica mănăstirii franciscane din localitatea hunedoreană Baia de Criş, aflată la poalele Munţilor Metaliferi şi Bihor, în depresiunea Brad-Hălmagiu. Aceasta a fost ridicată la sfârşitul secolului al XIV-lea, iar claustrul construit în prelungirea ei datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Cu toate că ambele edificii sunt incluse pe lista  monumentelor istorice de interes naţional, ele sunt prea puţin cunoscute căci, la fel ca în multe alte locuri din ţară, impozanta construcţie îşi pierde mult din valoare din cauza stării de degradare în care se află.

Un vestit „ţinut al aurului”

Descoperirile arheologice atestă că încă din antichitate existau aici mine de aur şi o „baie” de spălare a preţiosului metal, căci localitatea se află în vestitul „ţinut al aurului”, neasemuita bogăţie atât de râvnită de străini din antichitate până în zilele noastre.  Acesta era exploatat şi în Evul Mediu, când localitatea făcea parte din ţinutul românesc numit „Ţara Zarandului”, care s-a bucurat de autonomie şi în vremea stăpânirii maghiare.

Ajunsă sub stăpânire habsburgică la sfârşitul secolului al XVII-lea, localitatea Baia de Criş a avut rang de oraş în prima jumătate a secolului al XIX-lea şi era capitala comitatului Zarand, care cuprindea 102 comune. Aici se afla şi Casa comitatului Zarand, care a fost desfiinţat de autorităţile maghiare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Vechi biserici din Baia de Criş

Biserica a fost construită în stil gotic, din ziduri de piatră şi cărămidă, cu contraforţi masivi şi ferestre înalte, care s-au păstrat până astăzi, după ce, la sfârşitul secolului al XVI-lea, lăcaşul de cult a ars şi a fost părăsit timp de două veacuri. Rămasă fără acoperiş, biserica s-a deteriorat iremediabil, s-a prăbuşit bolta ogivală gotică, s-au distrus frescele şi mobilierul medieval din interiorul ei. În 1722, călugării franciscani au reînfiinţat parohia romano-catolică din aşezare şi în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au refăcut bolta bisericii în stil baroc, după moda timpului, dându-i înfăţişarea actuală. În aceeaşi perioadă s-a construit claustrul, pentru a-i adăposti pe călugări. Pavajul din piatră al bisericii datează de la jumătatea secolului al XIX-lea iar pictura, de la sfârşitul aceluiaşi secol. Arhiva şi vechea bibliotecă a mănăstirii au avut de suferit în urma revoluţiei paşoptiste iar un turn construit în acelaşi stil la faţada bisericii s-a prăbuşit în 1925 şi nu s-a mai refăcut.

Din anii în care biserica a fost restaurată se mai păstrează amvonul decorat cu statuia bunului păstor şi trei basoreliefuri care reprezintă scene din patimile lui Iisus, precum şi două altare laterale, toate remarcându-se prin valoarea lor artistică. Conventul mănăstiresc a fost desfiinţat de regimul comunist, serviciile religioase fiind reluate după 1990. Biserica, al cărei hram este Sf. Anton de Padova, se află în prezent într-o avansată stare de paragină. Printre vechile biserici se numără şi biserica reformată, înălţată între 1874 şi 1890, care se află, la rândul ei, într-o stare precară, şi biserica ortodoxă veche, construită în jurul anului 1760.

Biserici de lemn şi Casa comitatului

Baia de Criş este localitatea în care şi-a sfârşit zilele Avram Iancu, într-o casă devenită astăzi muzeu,  pe al cărei frontispiciu a fost aşezată o placă memorială, operă a sculptorului Cornel Medrea. O altă clădire care merită atenţie este fosta Casă a comitatului Zarand, din vremea în care Baia de Criş era capitala acestuia.

În satul aparţinător Căraci poate fi văzută o biserică de lemn monument istoric ridicată la sfârşitul secolului al XVII-lea sau începutul celui următor şi pictată de un zugrav ardelean şi altul din Bucureşti în 1842. În biserică se mai păstrează şi icoane de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi tot aici se află mina Adamul Vechi, unde s-au făcut exlpoatări din antichitate şi care e  declarată monument istoric de valoare naţională excepţională. Aici a fost descoperită o galerie din epoca romană, săpată cu dalta şi ciocanul, unde aurul era exploatat la fel ca la Roşia Montană sau la Zlatna. O altă biserică de lemn, construită la începutul secolului al XVIII-lea în satul Lunca şi în care se mai păstrează câteva picturi care înfăţişează scene din Vechiul Testament, se află în prezent sub ocrotirea Muzeului Ţăranului Român.

Surse foto: wikipedia.org, biserici.org

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.