Edmond Lenarth este unul dintre cei mai importanți oameni din jurul celebrului festival Electric Castle, evenimentul care aduce an de an la castelul Bánffy din comuna Bonţida, judeţul Cluj, un line-up mai mult decât atractiv.
Născut în data de 10 august 1985 la Satu-Mare, Edmond a plecat la Cluj-Napoca, unde a început ca și organizator de concerte, iar astăzi este Booking Manager la Electric Castle. Edmond Lenarth este unul din invitații celei de-a patra ediții a conferinței de management și marketing cultural Linked Culture (care va avea loc în 19 – 20 martie la Timișoara) și ne-a acordat un interviu în care ne-a povestit despre cum a învățat meseria de booking manager, care sunt particularitățile pieței de concerte din 2020 din România și cum i se pare cultura muzicală în general în România…
– Primul tău concert „oficial“ organizat a fost în Cluj, cu două trupe din România, MesQuins și timișorenii de la Romantic Jurgen. Îți mai aminteșți cum a decurs acel eveniment?
– A fost într-o zi de duminică și spre surpinderea noastră au venit 150 de plătitori la 10 lei și am reușit să plătim toate costurile în seara respectivă.. Cumva mi s-a demonstrat că se pot face concerte cu trupe locale underground și că vom putea crește împreună comunitatea de fani de concerte.
– Cum ai învățat să devii un „Booking Manager“ și ce presupune în linii mari această activitate? Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai avut până acum?
– Am învățat cumva pas cu pas, iar cu timpul am devenit un promoter credibil în zonă. Cred că cel mai important este să ai o direcție muzicală asumată și îți respecți munca și artiștii cu care lucrezi. Provocări în domeniul acesta sunt destul de frecvente de la discuții lungi despre timing și bugete și până la probleme tehnice ce țin de infrastructură, de exemplu cum explici unei trupe că trebuie să conducă șase ore de la graniță, pentru că nu avem autostrăzi.
– Care sunt particularitățile pieței de concerte din 2020 din România în comparație cu cele din țările vecine?La care capitole stăm bine și cum vezi tu situația în ansamblu?
– Chiar mă bucur că de cel puțin zece ani văd cluburi sau locații în România care lucrează profesionist, au promovare foarte bună, au toate condițiile technice și reușesc să țină o comunitate foarte aproape de ei. În orice caz e mereu loc de mai bine, încă din păcate nu ne putem compară cu Budapesta sau Berlin, dar aici intervine și o discuție despre infrastructură (de la drumuri, până la săli de concerte).
– În ultimii ani au început să se organizeze și la noi în țară diverse conferințe dedicate industriei muzicale. Care sunt cele mai importante lucruri pe care le poate învăța un artist aflat la început de drum sau un promoter local… de la acestea?
– Cred că e foarte important ca și artist sau promoter să fii prezent la o asemenea conferință. Orice networking te ajută să te dezvolți, chiar și un feedback negativ dar constructiv reușește să îți deschidă ochii și îți dă șansa să ameloriezi situația cu care te confrunți.Trupele pot învața cum să promoveze mai bine, să lucreze la sound-ul lor, unde au șansă să cânte în țările vecine, etc. Suntem încă puțini în această industrie așa că eu consider că e un pas mare dacă reușim să vorbim deschis despre probleme cu care ne confruntăm, pentru că doar așa reușești să te dezvolți.
– De ce crezi că marii organizatori de concerte din țară ocolesc Timișoara? Care sunt motivele pentru care numărul evenimentelor de anvergură din Cluj este mult mai mare decât cele din Timișoara, de exemplu? Care este situația actuală în Bucureșți, pe tărâmul organizării de concerte?
– Cred că Timișoara are nevoie de un nucleu de organizatori care să se provoace reciproc (cum se întâmplă în cazul Clujului). Să încerce să crească comunități, să aducă artiști așteptați, nu există o cale scurtă. E nevoie de timp și răbdare.
Iar apoi agenții și trupele vor afla tot mai multe despre Timișoara și vor deveni interesați de zonă.
În Bucureșți se mișcă lucrurile destul de bine, mi se pare că în 2019 și acum în 2020 sunt niște nume interesante care vor ajunge acolo. Cluburile de concerte funcționează bine, mi se pare că s-a format o comunitate fidelă în jurul lor.
Clujul a prins aripi din 2008 și cred că promoterii care s-au adunat în ultimii 12 ani sunt niște oamenii încăpățânați, în sensul bun și continuă să se reinveteze și să nu renunțe. Și asta se reflectă foarte bine în oraș și așa știi că ai consumatori de muzică și nu renunți.
– Ce părere ai de numeroasele concerte cu intrarea liberă organizate de autoritățile locale din întreaga țară?
– E destul de relativ. Depinde ce trupe/acturi promovezi. Totuși e important să continui să faci educație muzicală și oamenii se vor învața să și plătească la un concert de club. Dar repet, contează ce trupe aduci.
– Cum vezi industria muzicală românească în ansamblu, în 2020?
– Suntem pe drumul cel bun, apar trupe noi care deja reușesc să meargă și prin alte țări să concerteze. Social media a ajutat mult că trupele să fie remarcate, ai niște exemple foarte bune: Karpov Not Kasparov, Helen, Balkan Taksim, Am fost la munte și mi-a plăcut, White Walls, etc.
– Cum s-a dezvoltat în ultimii ani piața românească de concerte și festivaluri? Care sunt tendințele pentru viitorul apropiat?
– În România acum este un trend ascendent și vor tot apărea evenimente. Fiecare oraș își dorește mai nou să se remarce pe această latură. E foarte bine că după mulți ani, au început să investească și autoritățile în această direcție. Cred însă că lucrurile ar putea fi duse și mai departe dacă autoritățile ar susține mai mult dezvoltarea infrastructurii, pentru că e loc de creștere pentru piața de evenimente.
– Care ar fi sfaturile pe care le-ai oferi unui organizator de concerte din Timișoara care ar vrea să pună bazele unui festival major în oraș? Cum se „clădește“ un asemenea eveniment?
– În primul rând să identifice comunitățile și promoteri locali. Și să înceapă să clădească festivalulul de la mic la mare și nu invers. Răbdare și planning pe termen lung.
– Cluburile din România au o serie de probleme. Cum se poate crește competitivitatea spațiilor de concerte în condițiile unui mediu aflat într-o continuă schimbare? Ce măsuri art trebui să fie luate de către patronii acestor stabilimente pentru o „scenă“ sănătoasă?
– Pe lângă o identitate clară a fiecărei locații, cred că ei ar trebui să dezvolte întâi comunitatea pe care o au (trupe locale, artiști locali), iar apoi să crească treptat spre alte zone.
– Care este procentul între numele „comerciale“ și cele „underground“ în alcătuirea line-up-ului pentru Electric Castle? Care sunt criteriile pe care le ai în considerare atunci când chemați o trupă din România, de exemplu?
– Noi încercăm să avem un echilibru sănătos, în general la noi ce înseamnă mainstream în lineup, e un procent de 30%. Poți spune că suntem borderline commercial. Criterile sunt diverse: fan base, genul muzical, hypeul etc.
– Care a fost concertul care te-a marcat cel mai tare în carieră ta și de ce?
– Îmi e destul de greu să aleg între Sigur Ros sau Moderat sau Thievery Corporation. Întotdeauna m-am ferit să fac un top, pentru că e atâta de relativ. Fiecare act îți emană altă emoții și sentimente.
– Cum ți se pare cultura muzicală în general în România?
– De când cu platforme de muzică, mie mi se pare că lumea are o deschidere mai mare comparativ cu acum 15 ani, Oamenii au ieșit mai mult și au trăit mai multe festivaluri sau concerte. Evident și pretențiile au crescut și asta nu face decât să dezvolte industria de evenimente din România.
– Vei fi prezent la Timișoara la conferința Linked Culture. Ce teme vei aborda în cadrul acestui eveniment?
– Voi aborda diferite teme: prețurile artiștilor, direcții muzicale noi pe care le aducem la Electric Castle, cum e să fii în clișeul „promoter est european”, stres și probleme mentale în industria evenimentelor. etc.
