Frumusețe pitorească în Apuseni. Ce secrete ascunde comuna Bulzeștii de Sus FOTO

Frumusețe pitorească în Apuseni. Ce secrete ascunde comuna Bulzeștii de Sus FOTO

0
DISTRIBUIȚI
<


div class="press-in-article" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center; margin-top: 5px; margin-bottom: 5px; " id="press-1421975816">

Comuna Bulzeștii de Sus, aflată la confluența Munților Bihorului cu Munții Zarandului, în depresiunea Brad-Hălmagiu din nordul județului Hunedoara, se evidențiază printr-un pitoresc aparte, frumuseți naturale și monumente istorice care o poate face căutată mai ales de amatorii de ieșiri scurte în natură.

Zonă turistică din anii interbelici

Așezarea sa geografică și relieful variat au dat comunei șansa de a fi nominalizată printre primele cinci trasee turistice din județ, încă din 1935, căci aerul curat și tonifiant este o adevărată terapie pentru multe afecțiuni, pajiștile, fânețele,  pădurile întinse de foioase și conifere și culmile alpine îmbie la mișcare în aer liber, cu băi de aer și soare, iar bogata rețea hidrografică este atrăgătoare pentru turismul piscicol. Întreaga comună este străbătută de opt versanți acoperiți de păduri și vegetație alpină, mărginiți de tot atâtea văi în care s-au format chei abrupte, săpate în calcar. Astăzi zona este aproape necunoscută, dar ar putea deveni un loc îndrăgit de turiști, dacă ar avea parte de mai multă promovare.

Comuna este alcătuită din nu mai puțin de nouă sate așezate de-a lungul văilor, cu case răsfirate pe crestele dealurilor, în care puținii locuitori rămași aici se ocupă din cele mai vechi timpuri cu păstoritul, prelucrarea lemnului sau cultivarea pomilor fructiferi. După exodul populației spre oraș, mai ales după al doilea război mondial, comuna are, astăzi, mai puțin de 200 de gospodării și sub de 300 de locuitori.

Rezervații și minuni ale naturii

Una dintre atracțiile locului este podul natural de la Grohot, aflat într-o rezervație naturală geologică. Podul este, și el,  un adevărat monument al naturii care seamănă cu o uriașă arcadă de piatră, cu o lungime de 20 de metri,  aflată deasupra unui pârâu cu același nume. Acesta a săpat în stâncă, pe o întindere de vreo patru kilometri,  chei spectaculoase, cu pereții drepți care fac parte dintr-un circuit al cheilor, numeroase în zonă.

Tot aici se află și Bulzul Păuleștilor o stâncă uriașă  și golașă de aproape 1.000 de metri înălțime, care poate fi văzută de la mare distanță. Liliacul sălbatic, alb și mov, cu un miros îmbătător când înflorește, este una din principalele atracții ale primăverii. Nu departe, într-o arie protejată de interes național, se află și „Peștera Cizmei”, apreciată pentru desenele rupestre din preistorie descoperite în interiorul ei și a unor  fragmente care au aparținut ursului de peșteră.

Comuna cu cinci bisericuțe de lemn

Pentru cei interesați de turism cultural și religios, o atracție a comunei sunt și bisericile de lemn, unele de o vechime apreciabilă. Biserica „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Bulzeștii de Sus, aflată pe lista monumentelor istorice, este menționată în secolul al XVIII-lea pe un teren donat de comunitățile sătești. A suferit stricăciuni în timpul revoluției din 1848-1849 și a fost refăcută în anii următori, dar astăzi, în urma altor reparații din secolul trecut, din vechiul edificiu se mai păstrează doar o mică parte. Mai multe icoane pe lemn au fost pictate de zugravul Simion Silaghi din Abrud și e posibil ca tencuiala din interiorul bisericii să ascundă fragmente de picturi murale.

Biserica din Bulzeștii de Jos, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, este la rândul ei declarată monument istoric. Construită din bârne de stejar, biserica a fost refăcută în 1852, după distrugerile suferite în timpul revoluției pașoptiste, cu părți din biserica atestată documentar în secolul al XVIII-lea, în stil ardelenesc, pe cheltuiala obștii, de meșteri care nu mai sunt cunoscuți. Eventualele picturi murale au fost ascunse în urma tencuirii bisericii. În satul Tomnatecul de Sus se află o altă bisericuță de lemn, monument istoric, cu hramul „Buna Vestire”, care datează, cel mai probabil, de la începutul secolului al XIX-lea și a fost parțial pictată.

O biserică de lemn cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea, a mai existat și în cătunul Tomnatecu de Jos, unde mai trăiesc doar câțiva vârstnici, dar a fost lăsată în părăsire și s-a prăbușit în urmă cu mai bine de un deceniu. Și biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din cătunul Grohot, meșteșugită cu măiestrie din lemn, a înlocuit o mai veche biserică după distrugerile din timpul revoluției pașoptiste, de la care a păstrat mai multe elemente, dar astăzi este aproape uitată. A fost pictată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de un meșter zugrav anonim, interiorul fiind repictat în a doua jumătate a secolului XX. Din zestrea de odinioară,  biserica mai păstrează câteva icoane pe lemn și un clopot de bronz. Slujbe se țin foarte rar, deoarece cătunul este aproape părăsit. Într-un alt vechi cătun, Străuți, cu case părăsite, mai poate fi văzută bisericuța de lemn „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, ridicată în secolul al XIX-lea. Cum enoriașii au plecat, astăzi ea este prea puțin cunoscută și a ajuns într-o stare avansată de degradare.

Iubitorii de turism etnografic pot fi atrași de sărbătorile locale, dintre care cea mai însemnată este serbarea populară de pe muntele Găina, cunoscută drept „Târgul de fete”, care are loc în prejama prăznuirii Sfântului Ilie.

Surse foto: wikipedia.org, facebook.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.