Lia Burg: „Faptul că pot trăi făcând ceea ce iubesc e...

Lia Burg: „Faptul că pot trăi făcând ceea ce iubesc e incredibil și nu pot decât să fiu recunoscătoare“ VIDEO

0
DISTRIBUIȚI

Deși cochetează cu muzica de mai mulți ani, Lia Burg a devenit cunoscută publicului larg grație participării sale la ediția de anul trecut a concursului Vocea României, unde a concurat în echipa Irinei Rimes.

Născută în 8 decembrie 1996 la Timișoara, Lia este cunoscută și datorită deselor ei apariții pe străzile centrale ale orașului (în așa numitul street performance sau „busking“), iar unul din recitalurile ei care a repurtat succes a avut loc în defunctul Reflektor Venue în luna martie a anului trecut, în deschiderea concertului susținut de Amalia Gaiță. Am realizat un interviu cu Lia Burg, în care am aflat de unde vine pasiunea ei pentru muzică, cum a ajutat-o apariția la Vocea României și care este mesajul ei în contextul situației actuale a pandemiei de coronavirus…

– De unde îți vine pasiunea pentru muzică? Care au fost primii tăi pași în această direcție?

– Înclinația mea spre muzicã a pornit incã din copilărie, iar din spusele pãrinților mei, am început sã cânt la scurt timp dupã ce am învãțat să vorbesc. La grădiniță, ştiam pe de rost piesele ce se difuzau pe Atomic, iar apoi le-am avut ca exemple pe Celine Dion și Christina Aguilera și mă visam cântând pe stadioane, la fel ca ele. Apoi am descoperit tot felul de genuri; am avut o perioadă de câțiva ani în care ascultam foarte mult rock, apoi am dat de reggae, de indie, jazz, blues, pop, country. Am trecut prin multe genuri și de la fiecare am păstrat câte ceva care mi-a fost drag. De multe ori, depinzând de genul pe care îl ascult la momentul respectiv, îmi aduc aminte de o anumită perioada din viața mea. E un fel de „mașina timpului”, și cred că muzica ne poate transpune pe toți în anumite stări sau amintiri.

– Ai fost un „copil problemă”. Ce muzică ascultai și cum te-a marcat această experiență?

– Perioada mea de „copil problemă” a început prin clasa a V-a din cauza că mă confruntam cu problema bullying-ului la școală, și nu doar din partea colegilor, dar și a unor profesori. În perioada aceea mergeam la o școală la care nu era normal să te îmbraci în negru, să ai pantalonii rupți și să asculți rock. Mi se spunea că ar trebui să fiu mai feminină, să port rochițe și să zâmbesc mai mult. Iar eu mă simțeam de parcă nu ar trebui să mă aflu acolo, printre oamenii ăia. Simțeam că merit mai mult, că merit să fiu ascultată și înțeleasă. Intram în probleme la școală tocmai pentru că nu îmi găseam locul acolo și nu mi se dădea nici măcar o șansă, iar apoi am început tot mai mult să chiulesc, că să evit să fiu judecată. Perioada aceea a luat sfârșit, aș spune, prin liceu, când studiam la Liceul de Arte Plastice din Timișoara, unde într-un final mi-am găsit tribul, cum s-ar spune, și unde am simțit în sfârșit că aparțin de un loc, de o comunitate.

– Ai participat la Vocea Romaniei. Cum te-a ajutat in cariera? Ce părere ai despre concursurile de descoperire de talente? Sunt necesare? Ce ai învățat din această experiență?

– Am participat la Vocea României în sezonul trecut, în echipa Irinei Rimes, iar aceasta a fost o decizie luată pe moment. A fost mai mult un impuls, pentru că nu aș fi crezut vreodată că voi participa la un concurs televizat de talente. Dar s-a întâmplat, și mă bucur, pentru că am învățat lucruri care mă vor ajuta pe viitor, atât în tehnică vocală alături de minunata Anișoara Balmuș, cât și puțîn despre cum funcționează industria aceasta, cât e de mult de muncă, ce înseamnă muncă în echipa, șamd. Am cunoscut oameni incredibii care m-au inspirat să dau mai mult, să cresc frumos, să fiu mai bună. S-au născut niște prietenii cu care voi rămâne mereu și de ce nu, și niște idei de colaborări pe viitor. Participarea la astfel de concursuri nu e necesară, și nu îți garantează succesul. Dar nu pot nega că m-a ajutat, deși nu pot spune că viața mea e foarte diferită, mai ales că am ieșit destul de repede din concurs. M-a ajutat pentru că mi-a deschis ochii și mi-a dat un impuls in a face mai multe pentru muzică și curajul să merg mai departe pe drumul ăsta.

– Care sunt primele discuri pe care le-ai ascultat ? Dar ultimele?

– Primele discuri cred ca au fost „All the way… A Decade of Song”, de Celine Dion, și albumul Christinei Aguilera din 1999, intitulat după numele ei. Iar ultimele… „When We All Fall Asleep, Where Do We Go?”, de Billie Eilish, „From A Room” (Vol.


1 & 2), de Chris Stapleton, și „Let The Healing Begin”, de Mike Love.

– Ai cântat în deschiderea concertului Amalia Gaiță din Reflektor Venue. Cum a fost această experiență?

– Amalia și băieții din trupa ei mă inspiră de fiecare dată când ii aud. Au un sound pe care nu l-am mai întâlnit și cântă cu atâta drag pentru muzică, încât mereu simt nevoia să merg acasă și să scriu și eu ceva. E important să avem artiști care să ne inducă stări de genul, mai ales dacă ești și tu în domeniu și primești un boost de creativitate. Să cant în deschidere la Amalia Gaiță, mai ales împreună cu Adinel Berehorschi, un prieten foarte vechi, cu care rezonez, după ce am avut o pauză de câțiva ani în care nu am mai cântat împreună, a fost un fel de restart; ne-a amintit cred că amândurora de ce am început să facem muzică și care e scopul nostru. Iar proiectul Amalia Gaiță e unul atât de inspiring, încât am simțit că ne aflăm exact unde trebuie să fim, făcând exact ceea ce trebuie să facem.

– Ai cântat de nenumărate ori pe stradă. Care sunt cele mai frumoase experiențe pe care le ai din aceste apariții? Care e diferența între un concert „pe stradă“ și „în club“?

– Cânt pe stradă aproximativ din 2011, iar experiențele au fost atât plăcute, cât și mai puțin plăcute. În ultima vreme, însă, mă bucură să observ că oamenii de aici sunt tot mai deschiși spre Performance stradal și am momente in care se strânge lumea să mă asculte, aplaudă, povestim, interacționăm… cred că astea sunt cele mai frumoase experiențe și motivul pentru care continui să fac asta. Faptul că pot trăi făcând ceea ce iubesc e incredibil și nu pot decât să fiu recunoscătoare.

Iar diferența dintre un concert și muzică stradală.. probabil ar fi faptul că, de cele mai multe ori, la concerte, oamenii vin să te audă și au așteptări, iar pentru mine asta prezintă mai multă presiune. Iar pe stradă, oamenii sunt luați prin surprindere, și totul devine mult mai relaxat, mai random și unexpected, și niciodată nu știi la ce să te aștepți.

– Care au fost cele mai reușite concerte ale tale? Ai avut parte și de evenimente mai puțin plăcute?

– Încă țin minte primul meu concert, în 2012, în Manufactura, când eram în clasa a IX-a și aveam trupă. Știi cum se zice, pe primul nu-l uiți niciodată. Întotdeauna acela va rămâne concertul cel mai aproape de inima mea, pentru că acolo a început totul. Dar am avut foarte multe evenimente de atunci care m-au bucurat în mod special, chiar și petreceri private de la care m-am ales cu prieteni. Și desigur că au fost evenimente în care nu am fost la cel mai înalt nivel, în care nu știam cum să mă apropi de oameni, iar asta se simte. Dar sunt conștientă că nu putem mereu funcționa la nivelul maxim, uneori avem și zile proaste.

– Ai lansat recenbt un nou videoclip după o piesă de Ashley McBryde. Cum s-a născut acest „cover“?

– Ultimul meu cover pe YouTube, la o piesă foarte dragă mie, „Bible and a .44”, de Ashley McBryde, a luat naștere din dorința mea de a face un cover la o piesă country. Am ascultat mult genul ăsta în ultima vreme, iar pentru piesa asta am o slăbiciune. Cred că va puteți aștepta, pe viitor, la mai multe coveruri din acest gen muzical, și sper ca și ceilalți să găsească frumusețea muzicii country și să ajung la cât mai mulți oameni.

– Care sunt planurile tale de viitor? Intenționezi să lansezi piese proprii?

– Da, categoric vor urma pe viitor și piese proprii, momentan chiar la asta lucrez, și am scris de curând o piesă pe care abia aștept să o prezint oamenilor. E un drum nou pentru mine, cel de songwriting, dar știu că e cel pe care trebuie să pornesc și sper tare că oamenilor să le placă ce urmează să audă din partea mea.

– Care este mesajul tău pentru melomani în contextul situației actuale a pandemiei de coronavirus?

– Mesajul meu pentru melomani dat fiind situația actuală, nu poate fi decât să stea acasă și să asculte muzică nouă, să caute genuri noi, să caute inspirație, poate să călătorească în timp și să asculte muzică pe care nu au mai ascultat-o demult. Pentru artiști, perioada asta e cruntă, pentru că nu avem cum să ajungem la oameni, dar e un moment oportun pentru a compune muzică, a învața, a aprofunda tehnică etc. De postat pe YouTube voi continuă ca de obicei, în fiecare luni, și am observat că sunt chiar artiști care țîn concerte live din sufrageriile lor, așa că e și asta o opțiune, până când ne putem bucura de muzică în oraș.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.