Excursie virtuală în Orașul Sfânt, în ajun de Paște. Povestea Bisericii Sfântului Mormânt, locul de unde Lumina Sfântă pornește în lume

Sărbătorile pascale, când întreaga creștinătate celebrează minunea Învierii Mântuitorului Iisus Christos, sunt diferite în acest an de cele în care credincioșii participau la slujba din noaptea Învierii și luau lumină, după care întreaga familie se reunea în jurul mesei cu bucate tradiționale de Paști, dezlegate și sfințite de preot.

Nici datinile din „Săptămâna Luminată”, când se fac pomeni pentru cei plecați din această lume și are loc slujba sfințirii apei, de Izvorul Tămăduirii, nu vor putea fi împlinite. Este un an în care mulți trebuie să petreacă cea mai mare sărbătoare creștină despărțiți de familie, avându-l alături doar pe Dumnezeu, dar în noaptea Învierii, fiecare poate medita mai adânc asupra sfintelor taine, asupra rostului vieții omului pe pământ și se pot apleca asupra propriului univers, de multe ori uitat în goana prin lumea de afară.

Singuri, în rugăciune și credință, oameni pot redescoperi dreapta lor măsură dată de Dumnezeu și o mai mare dorință de smerenie, într-o lume în care mulți au ajuns să irosească fără rost și împotriva firii timpul care le-a fost dăruit, au ajuns să se socotească atotputernici, mai presus de ordinea lumii, și, la fel ca în povestea biblică, au „numărat, cântărit și împărțit” Pământul atât de darnic cu oamenii și l-au secătuit în goana după avuții. Fiecare are acum prilejul de a descoperi alte înțelesuri, mai adânci, ale creației divine, pe care nici bogățiile, nici puterea n-o pot înfrunta.

O călătorie imaginară prin cetatea Ierusalimului

Chiar dacă sfânta noapte a Învierii este petrecută acasă, mintea omului e liberă să facă fie și o călătorie imaginară prin locurile străbătute de Iisus Christos în ultima săptămână a vieții sale pământene pe drumul spre Ierusalim, până la Golgota, unde a fost răstignit pentru a aduce oamenilor mântuirea și a-i învăța să ierte și să iubească.

Vechea cetate de acum două mii de ani nu mai e aceeași cu cea de azi, dar Via Dolorosa – Drumul Crucii străbătut de Iisus în Săptămâna Patimilor, purtând povara Crucii până la locul calvarului și aflat în cartierul creștin al cetății, este unul simbolic, pe care sunt marcate cu câte un semn cele 14 opriri ale Sale. Acesta începe de la intrarea în actuala cetate și se sfârșește la Biserica Sfântului Mormânt, înălțată pe locul în care Iisus a fost răstignit.

Drumul Crucii

Iisus a petrecut ultima sa noapte în libertate în grădina Ghetsimani de la poalele Muntelui Măslinilor, aflată în afara cetății de astăzi, iar Drumul Crucii este refăcut pe străduțele întortocheate ale cetății Ierusalimului. La începutul acestuia se mai păstrează o biserică înălțată de cavalerii cruciați, pe locul în care se spune că s-a născut Fecioara Maria, dar o primă oprire a lui Iisus e locul în care a fost condamnat la moarte și unde a fost înălțată Capela Flagelării. Se ajunge apoi la arcul numit „Ecce Homo”, locul în care Pilat din Pont ar fi rostit aceste  cuvinte arătându-l mulțimii pe Iisus cu coroana de spini pe creștet și la peștera în care acesta a fost aruncat noaptea,  după osândirea sa la moarte.

Pe locul în care Iisus și-a întâlnit mama a fost ridicată o altă biserică, sunt marcate locurile în care Iisus a căzut sub greutatea crucii iar ultimele opriri sunt în interiorul Bisericii Sfântului Mormânt, odinioară stânca Golgotei, aflată în acea vreme în afara zidurilor cetății. Aici e marcat locul răstignirii și cel al înălțării pe cruce, unde se mai păstrează piatra din munte cu locul în care a fost înfiptă Crucea, și Piatra Ungerii, pe care a fost așezat Iisus după coborârea de pe cruce, unde trupul său a fost uns și înfășurat în giulgiu, înainte de a fi așezat în mormânt, o piatră care miroase și astăzi a mir.

În interiorul unei capele aflate în mijlocul Bisericii Învierii se află Sfântul Mormânt, cu o anticameră mică, din care îngerul a vestit Învierea, și încăperea ridicată peste locul punerii în mormânt, cu lespedea pe care a fost așezat  Iisus, locul de unde s-a înălțat la ceruri. Biserica Învierii are deasupra o simbolică cupolă de lumină iar în jur se află numeroase capele aparținând creștinilor de pretutindeni, căci fiecare biserică a dorit să-și aibă aici un loc al său. În sâmbăta dinaintea Paștelui ortodox, Lumina Sfântă se pogoară în micul lăcaș al mormântului, iar patriarhul ortodox al Ierusalimului, singurul care poate intra acolo, aprinde lumânările pe care le are asupra sa și le împarte celor care așteaptă în biserică.

Nu numai vechea cetate care adăpostește Sfântul Mormânt, un loc în care ți se purifică sufletul și te simți atât de aproape de Dumnezeu, ci întregul Ierusalim este un oraș care, după ce începi să-i descoperi minunățiile, ți se lipește de suflet și nu poți decât să fii recunoscător dacă ți-a fost sortit să ajungi în acest loc binecuvântat.