O cruce din candele luminează treptele bisericii de la Piața Sinaia din Timișoara. E goală curtea. Doar în fața porții, trei polițiști locali veghează la litera ordonanței militare. Liniștea e spartă doar de pașii vicarului eparhial Ioan Popescu, care freamătă prin curtea goală în așteptarea Luminii. Slujește ca preot de 37 de ani și a ajuns să trăiască o istorie nouă – biserică goală la cea mai importantă sărbătoare a creștinătății. ”Vă fac o mărturisire. Să ştiţi că în zilele acestea ale Săptămânii Pătimirilor şi înainte cât am fost singuri în biserici, nu de puţine ori părinţii mei împreună slujitori, şi eu, ne-am înecat la slujbe, şi nu de puţine ori nu ne-am putut stăpâni lacrimile. Întâmpinăm Învierea Domnului cu o bucurie tristă, dacă ne putem exprima aşa, însă, dublată de nădejde, cuvântul nădejde, scris cu majuscule”, ne spune preotul în timp ce așteaptă un semn că Lumina Sfântă a ajuns la Timișoara.
Undeva pe la zece seara se aud clopotele de la Catedrala Mitropolitană. ”A ajuns. Imediat e și la noi. Plecăm să ducem Lumina la credincioși. Cât putem că ne întoarcem la slujbă. Merg mai departe voluntarii”, ne anunță preotul. Lămpașul cu Lumină sparge întunericul străzii. ”Avem și noi girofar”, le spune preotul polițiștilor care zâmbesc. După ce ajung o stradă mai încolo, lângă prelați se oprește cu scârțăit de roți o mașină cu numere de Olt. ”Părinte, ne dați și nouă lumină?”, întreabă un tânăr care întinde o lumânare decorativă. Reușește la a doua încercare și pleacă fericit ”că doar așa e de Paște. Trebuie să iei lumină. Plecasem repede la un prieten că îi e rău, dar ne-am întors că am văzut preoții”.
Câțiva kilometri mai încolo, aproape de Piața Bălcescu, un voluntar îmbrăcat în cămașă tradițională, cu un brâu de piele lat de două palme coboară dintr-un BMW și îi dă lumină unei pensionare care așteaptă la geam. ”Hristos a Înviat! Doamne ajută că ați ajuns pe la noi”, îi spune femeia cu ochii în lacrimi. O vecină de peste drum vrea și ea să-și aprindă lumânarea de la preot, dar mașina pleacă. Rezolvă problema cu ajutorul celor mai rapizi. În câteva secunde, strada rămâne goală. Cu cât se apropie miezul nopții, e tot mai puțină mișcare.
Doar girofarurile mașinilor de intervenție colorează străzile gri. În jurul Catedralei Mitropolitane sunt ciopor. Pe un colț, Jandarmeria, pe altul salvatorii de la ISU, pe șosea polițiștii. Doar câțiva jurnaliști pe platoul arhiplin în anii trecuți. La blocurile turn înfloresc luminile-n ferestre. Credincioșii pe balcoane ascultă slujba mitropolitului Ioan și cântă într-un suflet ”Hristos a Înviat”.
Timpul parcă a înghețat într-un stop cadru. Nicio mașină pe stradă. Agenții ascultă-n poziție de drepți slujba de lângă mașini. Un pompier face live pe Whatsapp pentru mamă și iubită. Primește o lumânare aprinsă de la o măicuță care a făcut înconjurul catedralei cu tot soborul pe preoți. Un agent vine să-și aprindă candela de la colegul de minister.
Când se întoarce, doi muncitori de la iluminatul stradal, care-s în pauză de la intervenții, întind instant lumânările spre el. ”Să fim sănătoși și să dea Dumnezeu să trecem și peste asta”, exclamă polițistul, în timp ce așează cu grijă candela-n mașină. Slujba continuă în catedrala goală. Străzile, la fel. Din boxe se aude ”Hristos a Înviat din morți cu moarte pe moarte călcând..”.
