Ce presupune starea de alertă şi care sunt diferenţele faţă de starea de urgenţă

Klaus Iohannis a anunţat astăzi că starea de urgenţă va fi înlocuită, de la 15 mai, cu starea de alertă. Respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului este unul dintre principiile ce trebuie să stea la baza unei asemenea măsuri, scrie Monitorul Justiției.

„Starea de urgenţă nu va fi prelungită. În acest fel, data de 14 mai va fi ultima zi în care mai avem stare de urgenţă în România. Începând din 15 mai, pentru a ţine epidemia sub control, vom intra într-o aşa numită stare de alertă (…) ne vom putea mişca în interiorul localităţii unde avem treabă, dar fără exagerări. Deplasările să se facă atunci când sunt necesare, dar nu vom mai fi obligaţi să declarăm unde mergem”, a declarat şeful statului.

Avocatul Codrin Ţarălungă ne explică faptul că starea de alertă poate fi instituită în cazul iminenţei apariţiei sau a declanşării unei situaţii de urgenţă. Desigur, epidemia intră în sfera de aplicare a stării de alertă, ca situaţie de urgenţă, cu precizarea că starea actuală este „în plină desfăşurare spre regres”.

Potrivit OUG nr. 21/2004, actualizată, starea de alertă la nivel naţional se declară de către Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă „şi se referă la punerea de îndată în aplicare a planurilor de acţiuni şi măsuri de prevenire, avertizare a populaţiei, limitare şi înlăturare a consecinţelor situaţiei de urgenţă”.

Managementul situaţiei de urgenţă este guvernat de o serie de principiii, explică avocatul Codrin Ţarălungă, iar unul dintre acestea este respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În ceea ce priveşte măsurile care pot fi luate în cadrul stării de alertă, declarată în mod legal, OUG nr.

21/2004 dispune că acestea sunt „orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forţă majoră” şi „trebuie să fie proporţionale cu situaţiile care le-au determinat şi se aplică cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de lege.”

În forma sa iniţială, OUG nr. 21/2004 prevedea că, pe durata stării de alertă, se pot dispune măsuri care privesc limitarea sau restrângerea unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, în conformitate cu prevederile articolului 53 din Constituţie, însă această reglementare a fost eliminată ulterior, ceea ce înseamnă că autorităţile, inclusiv cele locale, nu pot dispune măsuri care să vizeze eventuale restrângeri ale drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Astfel, odată instituită starea de alertă, orice limitări sau restrângeri de drepturi ar putea fi impuse doar prin adoptarea unui act normativ de tipul unei legi organice.

„Aşadar, cum în lipsa menţinerii stării de urgenţă, astfel de restrângeri (adoptate prin ordonanţe militare) nu ar mai putea fi adoptate în cadrul unei stări de alertă, înseamnă că orice limitare sau restrângere redevine (în mod firesc) o posibilitate exclusivă a autorităţii legislative, respectiv a Parlamentului”, ne-a explicat Codrin Ţarălungă.

„Corelativ, la încetarea stării de urgenţă îşi vor înceta aplicabilitatea şi măsurile dispuse pe durata stării de urgenţă, inclusiv cele privind restricţiile şi limitările drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti”, a completat specialistul.

În concluzie, instituirea stării de alertă este, teoretic, una dintre posibilităţile la îndemâna autorităţilor, prin care s-ar putea corela relaxarea restricţiilor din perioada stării de urgenţă cu necesitatea menţinerii responsabilităţii statale în ceea ce priveşte controlul situaţiei de urgenţă şi, în final, eliminarea riscurilor determinate de epidemie.

Starea de urgenţă a fost instituită pe întreg teritoriul ţării pe 16 martie şi a fost prelungită de preşedintele Iohannis, ulterior, până pe 14 mai, inclusiv.