File din istoria muzicală a Timișoarei: povestea primului club „underground“ de după...

File din istoria muzicală a Timișoarei: povestea primului club „underground“ de după Revoluție, Subway

0
DISTRIBUIȚI

Dincolo de numeroasele premiere cu care se mândrește pe bună dreptate Timișoara de-a lungul vremurllor, orașul a reprezentat dintotdeauna un punct de reper și-n viața muzicală. Așa numita scenă „underground“ care aduna sub o umbrelă genuri muzicale ca și punk – rock  sau new wave s-a cristalizat aici încă de dinainte de Revoluție și chiar dacă imediat după 1989 au mai existat câteva locuri unde „underground“ – ul era cuvântul de ordine, primul „club“ veritabil de această factură a răsărit în 1994 sub numele Subway. Situat în Piața Crucii (pe actuala stradă Sava Petrovic), locul a avut o faimă aparte, atât datorită muzicii care era pusă de către un DJ aflat în sptele unor gratii (n.n. – din motive de …siguranță) cât și grație numeroaselor conflicte (n.n – a se citi bătăi) iscate. Neînțelegrile cu pricina aveau la bază uneori rivalitatea dintre cei care ascultau muzică punk și muzică rock care s-a iscat în Timișoara încă înainte de Revoluție, dar au existat și alte motive mai mult sau mai puțin legate de stiluri muzicale… cum ar fi cantitatea de alcool îngurgitată de unii clienți ai locului…

Ciorti și Zoli, doi timișoreni stabiliți în Austria sunt „vinovații“ pentru apariția acestui punct de reper în istoria muzicală a orașului nostru.

„Pe vremea aceea ne petreceam majoritatea timpului într-un club numit Q din Graz, care era o gaură pe atunci, cu muzică bună și tare și bere la preț convenabil, plus mult fum… un paradis pentru sufletele noastre. Eram într-o perioadă în care alergam după concerte, căutam cluburi cu muzică alternativă, trăiam momentul vieții. Pe vremea lui Ceașcă (n.n. – Ceaușescu), îmi spuneam că mi-aș da zece ani din viață pentru un concert cu Ramones sau Sex Pistols…și în Austria deja văzusem de două ori Ramones, Iggy Pop, Toy Dolls și alții. Motivul deschiderii Subway-ului… a fost să oferim un spațiu de întâlnire unde să bem pe muzică bună în Timișoara. Eram sătui de restaurante le unde-l venerau pe Hasselhoff sau de birturile din studenți. Înainte de ieșirea din comunism, mergeam la câte un Bal la Casa Tineretului să dansăm un pogo pe Sigue Sigue Sputnik și mai primeam ca bonus poate un D.A.F.. iar restul se petrecea între patru pereți“, spune Ciorti (pe numele său adevărat Ciortan Lucian Nicolae), unul din vinovații pentru apariția Subway-ului.

Cei doi visători, „Ciorti“ și Zoli Porge, și-au luat fiecare câte un credit de 100.000 de schilingi austrieci în țara în care trăiau și s-au decis să deschidă în Timișoara barul care a rămas profund întipărit în memoria celor care au prins acele vremuri „pe baricade“.

„Cam jumătate din suma investită, aproximativ 28.000 de mărci la vremea aceea, am dat pe scule, bugetul era destul de redus pentru a construi sau a închiria un bar de-a gata. După ce am găsit beciul, de care nu eram prea mulțumiți, ne-am apucat de amenajat. Noi am pus ideile pe hârtie, am adus mobilă, scule, lumini din Austria, iar tatăl meu a amenajat interiorul. Nu mai știu exact cine a vopsit pereții, dar la un moment dat a dat și Mahu cu sprayul. Ne mai lipsea un nume. Aici l-am avut pe Tibi Mijea, prietenul meu cel mai bun care, deși a rămas în țară, era nelipsit de lângă noi. El a venit cu ideea de Subway și tot el s-a ocupat și de publicitate. Nu știu cum a reușit cu câteva bucăți de foi A4 pe care era un text simplu să umple Subway-ul la deschidere“, a povestit Ciorti.

Ciorti, unul din „vinovații“ pentru apariția Subway-ului

Subway-ul a fost un loc unde se ascultau diverse muzici „underground“ de pe atunci ca punk, rock, metal, hip hop sau grunge și a funcționat pe principiul „hai să ne întreținem“ până în 1996.

„Nu mai aveam contacte cu scena punk, majoritatea cunoscuților erau plecați deja în Germania, vremurile în care scena punk se aduna în Piața Libertății în perioada ’86 – ’89 erau duse.


Am fost surprins că Tibi cu energia lui a umplut locul încă de la deschidere. Pentru ca pultul și omul de la muzică să fie în siguranță, am pus gratii. Au fost ceva conflicte între punkeri și rockeri, dar în mare a funcționat. Lipsea disciplina, spațiul era mult prea mic pentru un debit atât de mare de oameni. Am încercat să funcționăm pe motto-ul «hai să ne întreținem», iar creditul pe care îl luasem pentru investiție îl plăteam din joburi fără prea mult stres. Toți banii îi reinvesteam în muzică și reparații. Neonul de la intrare a fost smuls din perete de opt ori. În fiecare săptămână se cumpărau câteva cutii de pahare și scrumiere. Problemele mari erau pe lângă Poliție și casele din jur, aveam reclamații din toate direcțiile și apăreau tot mai multe grupuri stranii care provocau scandaluri. Stresul creștea, câștigurile erau tot mai mici, până când am început să aducem bani de acasă. În vara anului 1996, am trimis angajații în concediu, am băut totul din bar și l-am închis. Aș putea spune acum că am fost prea lași. Puteam rămâne să ne ocupăm și sunt convins că mai exista și azi. Altundeva. Consider că Timișoara are foarte mare nevoie de un loc asemănător“, spune Ciorti.

Tibi Mijea, DJ-ul de după gratii din clubul Subway

Tibi Mijea, tobarul formației Grave For Sale a fost unul din oamenii care a „pus umărul“ la succesul acestui loc.

„Îmi amintesc cu drag despre Subway. A fost atât de demult, că mă simt spectator, nu participant la viața din Subway. Eram atât de tânăr și visător, pasionat de muzică și băute, încât totul a venit de la sine, nici nu știam ce fac acolo. M-am alăturat prietenilor mei buni, Ciorti și Zoli, care au deschis localul din dragoste pentru punk și rock, ceea ne-a unit pe toți acolo. I-am ajutat din start, participând la construcții și amenajare, iar apoi o perioadă am pus muzică în weekenduri. Publicul din Subway nu se diferențiază cu mult de cei din Scârț, Lemmy’s sau Manufactura, ascultând punk-ul anilor frumoși, precum și grunge, metal sau post-punk. Gândiți-vă că băieții aduceau spre ascultare CD-uri cu Clawfinger, Body Count, Biohazard, Bad Religion și altele asemenea, care erau proaspăt lansate și încă neascultate de timișoreni. Putem spune că era o muzică pe care generațiile ce au 40-50 de ani consideră că e muzică de cult, pe care o ascultă și acum cu drag și nostalgie, lângă un pahar de bere cu prietenii, prieteni pe care și i-au făcut exact în anii aceia. Mulți dintre clienți erau și sunt “personaje”: Clash (Dan Clej), Bozericu’, Mahu, Chelu, Micko, dar și multe fete care participau la atmosfera faină de acolo. Lumea era lejeră, dar și sălbatică în același timp, scandalurile și bătăile nefiind străine de acel loc. Subway era un club care s-a născut poate prea înaintea vremurilor de atunci, dar underground până în adâncul beciurilor sale, precum și unic și irepetabil prin vibe-ul său. Sunt mândru că am făcut parte din ceea ce aș putea numi «mișcarea Subway»“, a mărturisit Tibi Mijea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.