Istoria mândră a localității Buteni din depresiunea Zarandului. Ce puteți vizita în...

Istoria mândră a localității Buteni din depresiunea Zarandului. Ce puteți vizita în zonă FOTO

0
DISTRIBUIȚI
<


div class="press-in-article" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center; margin-top: 5px; margin-bottom: 5px; " id="press-936283622">

Comuna Buteni, cu satele aparținătoare Berindia, Cuied și Păulian, sunt străvechi așezări aflate la aproximativ 80 de kilometri de Arad, în depresiunea Zarandului, a căror existență e atestată documentar încă din Evul Mediu, iar pe un deal de lângă Berindia, săpăturile arheologice au scos la iveală urmele unei importante așezări de pe vremea dacilor.

Așezată în apropierea cursului  mijlociu al Crișului Alb, într-o vale înconjurată de dealuri împădurite sau acoperite cu livezi de pomi fructiferi, Buteni a fost una dintre cele mai mari, bogate și prospere comune din zonă, de mai bine de două secole, și este o așezare care merită vizitată,  într-o excursie de sfârșit de săptămână.

„Moroaca” din Buteni

Așezarea a fost proprietatea mai multor familii nobiliare iar încă în prima jumătate a secolului al XVIII-lea a fost ridicată la rangul de târg. În secolul al XIX-lea, se afla între primele zece localități ale comitatului și era renumită pentru numărul mare de meseriași pe care-i avea și pentru livezile de pruni. Între 1834 și 1840, stăpânii domeniilor din zonă au construit pe Crișul Alb Canalul Morilor, care avea să alimenteze mai multe mori de apă.

Moara din Buteni, care a început să macine în 1936, a fost una din primele trei mori puse în funcțiune iar dimensiunile ei impresionante i-a făcut pe localnici să o numească „moroaca”. Era considerată cea mai rentabilă dintre toate, făina care se obținea pe morile aflate pe canal fiind foarte apreciată în străinătate. După naționalizarea din 1948, vestita construcție hidrotehnică, un unicat, a fost abandonată treptat iar morile au dispărut ori au fost lăsate în părăsire. Și „moroaca” din Buteni este astăzi aproape o ruină, deși ar putea deveni un obiectiv istoric și deopotrivă turistic, dacă cineva s-ar îngriji să o pună în valoare.

Lăcașele de cult și tradiția corală

În 1817 a fost ridicată, în centrul localității, impunătoarea biserică romano-catolică cu hramul „Sf. Ioan Nepomuk” în curtea căreia se află o capelă cu statuia Sfântului Anton. Un impozant lăcaș de cult baptist, care păstrează însă crucea pe turn, a fost ridicat în 1926 de localnicii reîntorși din America, însă cele două sinagogi construite de comunitatea izraelită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost vândute și demolate.

Monumentala biserică ortodoxă, cu hramul „Buna Vestire”, proiectată de arhitectul timișorean Conrad Richter, este, la rândul ei, una din construcțiile reprezentative ale comunei. A fost construită tot în centru, în doar doi ani, între 1927 și 1929, prin munca benevolă a tuturor credincioșilor,  și a fost târnosită de episcopul Grigore Comșa, în  prezența lui Vasile Goldiș, a preotului Gheorghe Ciuhandu și a altor oameni de vază din Arad și împrejurimi. La data sfințirii ei, biserica cu două turnuri era considerată „cea mai frumoasă biserică ortodoxă din județ”, o adevărată operă de artă, unică în felul ei, în întreg ținutul celor trei Crișuri. În fața bisericii s-a ridicat o cruce masivă din marmură roz pentru „Eroii întregirii neamului din Buteni”, localitate în care s-au dat lupte între armata română și bandele bolșevice ale lui Béla Kun, iar fanfara bisericii din comuna considerată „o cetate a românismului”, era renumită pentru cântecele patriotice prin care s-a  opus revizionismului din anii interbelici, până în pragul izbucnirii celui de-al doilea război mondial.

Eroii căzuți în cele două războaie mondiale sunt comemorați și astăzi în biserica în care se păstrează o tradiție corală cu o vechime de aproape un secol și jumătate. Biserica ortodoxă din piatră și cărămidă aflată în satul Păulian a fost ridicată în locul unei vechi bisericuțe de lemn în anul 1906 iar cea construită din zid în satul Berindia datează din anul 1925.

„Cojocul înflorat”, piesă reprezentativă în muzeul localității

La sfârșitul anilor ʹ70, în internatul fostei școli catolice din Buteni, a fost înființat un muzeu de istorie, etnografie și artă, care, prin obiectele adunate din gospodăriile sătenilor, dorește să reconstituie străvechea istorie și modul de trai al localnicilor.

În muzeu pot fi văzute piese care datează din secolul al II-lea î.Ch. – unelte preistorice și mai ales fragmente de ceramică dacică descoperite în așezarea de lângă Berindia, vechi unelte agricole și valoroase piese de port popular, între care la loc de cinste stă cojocul înflorat reprezentativ pentru așezare, piese de mobilier popular și obiecte casnice specifice zonei, fotografii și documente vechi, un colț destinat faimosului cor al Buteniului, unor oameni de vază ai localității, precum și un spațiu în care sunt expuse lucrări ale artiștilor amatori din localitate. Printre numeroasele personalități ale comunei, se numără și cunoscutul compozitor, dirijor și culegător de folclor Ion Vidu, născut într-o comună arădeană, care a stat o vreme și la Buteni, fiind „adoptat” de localnici. În amintirea lui Ion Vidu, cel care a compus și „Hora buticeană”, căminul cultural din localitate îi poartă numele.

Localnicii au păstrat până astăzi multe din meșteșugurile tradiționale, precum tăbăcăritul, prelucrarea lemnului sau îndeletniciri casnice ale femeilor, între care broderia se bucură de o mare prețuire, cazanele de făcut țuică și-au reintrat în drepturi iar producția de țuică este la fel de apreciată ca în vremurile de odinioară. Totodată, multe din tradițiile și obiceiurile de altădată, mai ales cele legate de marile sărbători ale anului, se păstrează vii și astăzi iar folclorul este la fel de îndrăgit.

Parcul de sculptură înființat de Mihai Buculei

La ieșirea din Buteni, spre satul Joia Mare, se află un valoros ansamblu de cinci sculpturi protejate de lege, creație a sculptorului bucureștean Mihai Buculei, în anii ʹ80. La inaugurarea muzeului din comună, în 1979, i s-a propus lui Mihai Buculei să facă în centrul localității un bust al revoluționarilor pașoptiști ardeleni Avram Iancu, care, potrivit tradiției locale, ar fi trecut prin Buteni, sau Ioan Buteanu, căci mulți țărani din Buteni care au fost jefuiți, supuși unor atrocități înfiorătoare de către revoluționarii maghiari ori spânzurați, au rămas în amintirea localnicilor.

Cum cantitatea de piatră pusă la dispoziția artistului era mult mai mare decât cea solicitată, pe Dealul Groșilor a luat naștere un adevărat ansamblu sculptural, în care cinci lucrări poartă semnătura cunoscutului artist: „Fereastra pentru dorul Iancului”, „Sanctuar”, „Fereastra în amintirea străbunilor”, „Erou sacrificiu suprem” și „Fântâna dorului”. Uneltele cu care Mihai Buculei a lucrat la Buteni sunt expuse în muzeul comunei.

Surse foto: buteni.ro, wikipedia.org, virtualarad.net, Facebook / Buteni, Facebook / Ovidiu Someșan, basilica.ro, povestipescaresti.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.