Radu Stoica, liderul formației timișorene Vest: „Ținând cont că veniturile din muzică...

Radu Stoica, liderul formației timișorene Vest: „Ținând cont că veniturile din muzică nu sunt mari și sigure, am preferat stabilitatea și siguranța”

0
DISTRIBUIȚI

La fel ca și-n alte domenii ale artei, și-n muzică există fel și fel de personaje. Unora le place al naibii de mult să fie în lumina reflectoarelor și nu scapă niciun prilej pentru a ajunge în atenția publicului prin orice artificii. Altora le place să păstreze o prezență mai discretă. Unii se dedică sută la sută și fac din asta un trai de viață. Alții, o fac din pasiune și își asigură existența din altceva, lăsând muzica să vorbească în locul lor. Radu Stoica face parte din categoria acestora din urmă. Născut în vara anului 1959 la Constanța, liderul formației Vest s-a mutat în 1974 la Timișoara și ca și-n majoritatea cazurilor din breaslă, își trage seva pentru această artă, din fragedă pruncie. Celebrul compozitor și solist Marius Țeicu a fost declicul pentru pașii pe care Radu Stoica i-a făcut mai târziu în minunata direcție a artei muzicale.

„Am crescut cu muzica în casă. Primul instrument pe care l-am primit a fost un acordeon mic, de copii pe care am început să cânt, iar mai târziu, cînd aveam vreo 8-10 ani am primit o pianină pe care am reușit să compun melodii pe care le interpretam atât instrumental cât și vocal. În perioada aceea locuiam la Radna, în județul Arad și am avut bucuria să fiu audiat de către compozitorul și muzicianul Marius Țeicu, care în aceea perioadă era soldat la unitatea militară din Radna. Soluția și sfatul dânsului au fost foarte clare, trebuie să urmez liceul de Muzică din Timișoara. Acest lucru nu s-a putut realiza deoarece în vremea aceea nu locuiam în Timișoara și în aceste condiți ar fi trebuit să mă cazez la căminul școlii, lucru cu care familia mea nu a fost deacord. Așa cum era la modă în perioada anilor ’70, toți ascultam Radio Europa Liberă și mai ales muzica de la emisiunea Metronom unde se transmitea muzica nemuritoare a anilor ’70. Am crescut și am adorat această muzică. Ca orice tînăr am pus mâna pe ghitară și cu vocea am început autodidact să interpretrez și să compun. Ca orice lucru pe care îl faci cu pasiune, am avut o lungă perioadă de acumulare de studiu și creație. Această perioadă am reușit să o fructific mult mai tîrziu, dar pentru mine a constituit un mare avantaj, prin faptul că nu am căzut de pe Lună când a trebuit să cânt într-un band. Pentru mine muzica a fost și a rămas doar o pasiune. Nu m-am implicat prea mult pe piața muzicală și muzica nu a constituit o sursă indispensabilă de venit sau de trai. Acest fapt m-a ajutat să realizez unele proiecte mai detașat și mai lipsit de încrâncenarea specifică concurenței care există și în acest domeniu”, a spus artistul.

Primele sale apariții mai consistente au avut loc la începutul anilor 80, când a ajuns la Timișoara ca student la Facultatea de Științe Economice, participând la mai multe festivaluri și concursuri atât în oraș cât și în România. „Au fost ani foarte prolifici pentru mine. Scena muzicală a acelor ani era cam ca și cea de acuma, cu muzică bună și «făcături», doar că lumea în care am crescut și trăit eu, alegea calitatea“, și-a amintit Radu Stoica. După facultate a urmat o perioadă de cântări „solo“ și compunerea unor compoziții proprii, iar în toamna anului 1999, la sala de la „Bastion” avea să se nască Trupa Vest, o prezență constantă pe scena concertistică din Timișoara și nu numai.

„Trupa s-a format într-un context foarte interesant și benefic pentru mine. În aceea perioadă mi-am propus să scot un disc intitulat Destin, album care cuprinde o parte din compozițiile mele. Cu sprijinul lui Titi Dragomir, am reușit să cooptăm mai mulți muzicieni care să mă ajute la proiect printre care la clape Cristi Pup de la Cargo și pe Ludovic Varadi «Lajos», la chitară. În acea perioadă Lajos formase o trupă cu care repeta la sala Bastion și m-a chemat și pe mine să particip la niște repetiții. Văzând și ascultând ce se întîmplă, mi-a plăcut foarte mult și discutând cu băieții, atunci am hotărît să mă alătur găștii și să orchestrăm compozițiile mele și așa s-a format Trupa Vest. La tobe era Mitel Bratoveanu și la bas Toma Dragomir, la chitară și voce «Lajos» și eu eram la ghitară armonie și voce. Asta a fost prima componență“, spune artistul.

Printre piesele editate de-a lungul anilor de către trupa Vest s-a numărat și imnul echipei de rugby RCM Timișoara, în 2012. Ideea acestei compoziții s-a născut cât se poate de natural, având în vedere faptul că stadionul echipei era situat în vecinătatea domiciului artistului.

„Locuiesc de 20 de ani în cartierul Ronaț, iar stadionul de rugby al Timișoarei e chiar lângă domiciliul meu. Când erau meciurile de rugby participam ca și suporter la meciurile lor, pentru că merită toată susținerea. Rugbyul în sine este un sport foarte dur, da și cu multă sportivitate, fairplay și cu toate acestea membrii echipei sunt niște oameni foarte modești și de bun simț. Ca o mândrie locală am zis, cum să fie o echipă campioană națională la mine în cartier și să nu aibă acea echipă imnul ei? Așa am compus versurile și linia melodică a imnului pe care cu bucurie și mândrie l-am interpretat la Opera din Timișoara cu ocazia Galei decernării premiilor în sport“, spune Radu Stoica.

Cu cinci ani în urmă, Radu Stoica a lansat un material discografic dedicat oraşului Timişoara. La creearea albumului „Timişoara Sacra Fame“ au dat o mână de ajutor o serie de prieteni și colaboratori ca El Mano, Diana Pap, Alina Adriana Iuga, „Lajos“ Varadi, Ioan Puiu Popa, Screciu Viorel, Marcu Horia, Lucu Valeriu Iocşa, Leo Coste, Dalibor Miovan sau George Găină.

„Acest album s-a născut ca un omagiu și o mulțumire adusă orașului Timișoara care mie personal, mi-a adus cele mai mari împliniri și realizări, de care sunt foarte mîndru și față de care simt un puternic sentiment de bucurie că sunt locuitorul cetății.


Așa am considerat eu că ar fi modul cel mai fericit de a transmite mulțumirea mea. Un alt motiv care m-a determinat să scot albumul l-a constituit și faptul că am dorit să trag un semnal de alarmă cu privire la înstrăinarea și decăderea muzicii de creație și de calitate în favoarea muzicii de consum, comercială și atât, care mie personal nu îmi transmite nimic“, a spus muzicianul.

În ceea ce privește evenimentele culturale organizate de autoritățile locale din întreaga țară unde accesul publicului este gratuit, artistul este de părere că acestea ar trebui să fie benefice pentru comunitățile cărora li se adresează și să promoveze talente locale.

„Nu este un lucru rău că autoritățile organizează aceste concerte, important este modul de organizare a acestora. Ele ar trebui să fie organizate în mod corect și benefic pentru comunitatea locală, deci să aducă plusvaloare vieții culturale a comunității. Aceste acțiuni ar trebui organizate în mod transparent și echitabil, în sensul că ar trebui promovate și trupe mai noi, la început de drum și s-ar impune un standard de calitate muzicală pe scenă, nu făcături și păcăleli și să se găsească un echilibru rezonabil cu privire la stimularea și onorariul trupelor care după părerea mea ar trebui să fie în limite rezonabile pentru toată lumea. Din păcate în condițiile actuale nu prea avem parte de organizarea corectă a acestor concerte“, e de părere el.

Având în vedere faptul că membrii formației Vest sunt niște „grei“ ai scenei (a se citi – au experiență „în spate“ și știu ce au de făcut), repetițiile lor s-au împuținat în ultima vreme, „baza“ find studiul individual de acasă, mai ales în condițiile actuale impuse de pandemie. Atunci când vine vorba de spontaneitate, lucrurile în formație stau cât se poate de bine, fiindcă …treaba merge înainte.

„Ritualul meu înainte de orice concert este să îmi stăpînesc emoțiile prin discuții cu colegii de trupă și pe concentrarea asupra programului pe care trebuie să îl prestăm. Din fericire la cântări, chiar dacă «o luăm pe arătură» – cum zicem noi – nu e o mare tragedie pentru că trupa în spate te poate scoate la liman și treaba merge înainte. Acesta e și unul din motivele pentru care urăsc plaiback-ul sau plaiboul – cum spun eu“, ne-a declarat Radu Stoica. Printre numele autohtone care se „îndeletnicesc“ cu muzică bună se numără, în opinia lui, Phoenix, Cargo, Pro Musica, Implant pentru refuz, Vița de vie, Desperado și Direcția 5, iar dacă extindem arealul geografic lista include „musai“ Pink Floyd, Kate Bush, Loreena McKennitt, Annie Lennox și Tool. Radu Stoica a îmbinat până nu demult într-un mod cât se poate de fericit activitatea de manager economic al Tribunalului Timiș cu cea de artist, „combinația“ cu pricina fiind una care i-a asigurat stabilitatea financiară.

„Nu mai sunt manager la Tribunalul Timiș, sunt un proaspăt pensionar. Una este serviciul – jobul, adică locul de unde îți câștigi existența și alta este pasiunea și preocupările pe care le ai. Nu are una cu alta nimic, doar atâta că una o condiționează pe cealaltă, adică nu poți participa la turnee, concerte, emisiuni etc, când trebuie să fi la serviciu. Acesta este dezavantajul când alegi să îți asiguri veniturile nu din muzică, ci din alt domeniu. Dar ținând cont că veniturile din artă – muzică în speță nu sunt mari și sigure, am preferat stabilitatea și siguranța“, a explicat artistul.

Trupa Vest

Secretul stabilității formației Vest este acela că membrii trupei au lăsat deoparte orgoliile și rivalitățile atât de omniprezente în breaslă. „Pe lângă pasiunea comună pe care am avut-o și o avem pentru muzică, ne-a legat și ne leagă o adevărată prietenie consolidată pe parcursul anilor prin faptul că am lăsat deoparte orgoliile și vedetismele și am încercat să fim corecți uni cu alții . Noi de fapt nu suntem în concurență nici cu alții dar nici între noi și cred că acest lucru ne-a ținut alături atâta timp. Vorba noastră – e loc sub soare pentru fiecare“, este de părere Radu Stoica.

„Colegii de suferință“ care se află alături de Radu Stoica în Trupa Vest au fiecare câte o caracterizare succintă din partea „liderului“: „The Band Master“ (Lajos Varadi), „The Beautiful Madman “ (Ioan Puiu Popa), „Oldies But Goldies“ (Viorel Screciu) și „The band’s teacher“ (Remus Măruță).

Și pentru că trăim vremuri ciudate în care sectorul artistic din lumea întreagă traversează o perioadă de transformări drastice, am fost curioși să aflăm care este părerea lui Radu Stoica despre acestea. „Trăim vremuri grele și dificile atât pentru noi ca și oameni cât și pentru activitatea concertistică și artistică pe care ar fi trebuit să o avem. Este foarte vizibil că resimt lipsa întâlnirii cu gașca și a cântărilor pe care trebuia să le avem și care mie efectiv îmi fac viața mai frumoasă și mai plină de bucurie. Îmi aduc aminte cu nostalgie și împlinire la multele și frumoasele ieșiri și cântări pe care le-am avut în aceași perioadă numai anul trecut și am un mare sentiment de regret, dar sper să se termine această cumplită perioadă de claustrare și însingurare și să revenim la viața noastră normală și la cât mai multe concerte“, spune el.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.