Amintiri despre primele concerte rock în România, după Revoluția din 1989, depănate...

Amintiri despre primele concerte rock în România, după Revoluția din 1989, depănate de Andrei Partoș

0
DISTRIBUIȚI

Primul concert rock din România de după Revoluția din 1989 a avut loc în 22 ianuarie 1990, sub genericul „București – Timișoara 22“, la Sala Polivalentă din capitală, unde un public numeros a participat la un eveniment memorabil.

Prezentatorul acestui veritabil maraton la care au cântat, printre alții, Iris, Compact, Holograf și trupele timișorene Pro Musica, Abra și Cargo a fost Andrei Partoș, cel care recunoaște că a fost unul din cele mai complexe evenimente din viața sa.

„Mi s-a părut normal să punctăm cum se cuvine axa libertății cu cele două orașe. A fost fantastic. O Polivalentă arhiplină, greu de ținut. Ionel Marchiș mi-a oferit, după mulți ani, înregistrarea pe care o găsiți undeva pe Youtube, dar și pe site-ul meu. Emoțional, a fost cel mai complex concert prezentat de mine vreodată. La acest eveniment a fost activ Ghighi Bejan (care a simțit nevoia unui discurs destul de lung în deschidere) și alți oameni de la B.T.T. care au contribuit la reușită“, ne-a declarat el.

Câteva zile mai târziu, în februarie 1990, la Timișoara s-a cântat sub umbrela Rock pentru Revoluție, timp de trei zile consecutiv, cu formații din România, Yugoslavia și Marea Britanie. În ultima zi a acestui maraton, în 19 februarie, la Sala Olimpia avea loc un recital memorabil, derulat sub genericul British Rock For Romania, primul eveniment dintr-o serie de spectacole care mai apoi au mai avut loc și în Brașov și București, alături de formațiile britanice Skin Games, Jesus Jones și Crazy Head.

„A fost o acțiune îndrăzneață lansată de mine, realizată cu sprijinul B.T.T., mai exact Aurel Borșan și Ghighi Bejan, cu implicarea Consiliului Britanic și Societatea Metronom. A fost urmarea unui interviu dat ziaristei britanice, Alison Mutler. Mi-a plăcut relația cu artiștii britanici, entuziasmul trupelor noastre, efervescența publicului din toate cele trei orașe (Timișoara, Brașov, București). Mi-a plăcut legătura cu jurnaliștii muzicali britanici, întâlnirea cu Annie Nightingale radio DJ la BBC“, își amintește Andrei Partoș.

Pentru acest turneu s-au realizat și o serie de tricouri personalizate care ar fi trebuit să fie oferite gratuit spectatorilor, dar care au ajuns să fie vândute.


De altfel, cel mai mare hit al britanicilor de la Jesus Jones, cei care au fost prezenți la Timișoara în februarie 1990, numit „Right here, right now“ a apărut pe single în luna septembrie a aceluiași an și a fost inspirat din turneul din România al trupei care îl avea ca solist pe Mike Edwards.

„Mi-au plăcut tricourile frumoase create de britanici. Nu știu cine le-a realizat, dar cu siguranță un colaborator al British Council de acolo. Coletele au fost aduse cu un autocar, într-o noapte, la mine acasă. Am cărat la ele de mi-am rupt spatele. N-am fost inspirat să păstrez mai multe, să am și eu. Ele, cutiile, au ajuns la Clubul Universitas și de acolo traseul lor e neștiut de mine. Normal era să fie distribuite gratuit, dar știu că s-au vândut. Erau câteva mii. Dacă cineva are o fotografie cu un exemplar, ar fi frumos să-l arate. Era cu tricolorul cu gaură, cu numele grupurilor. Tricou de eveniment cum se fac azi. Era pe fond alb“, își amintește cunoscutul ziarist muzical.

Cu ocazia concertului de la Timișoara, desfășurat la Sala Olimpia, au existat și câteva tensiuni generate de faptul că organizatorii de la British Council nu erau de acord să cânte și trupe din Yogoslavia. Până la urmă, în deschiderea trupelor britanice a cântat Riblja Ciorba, iar pe parcursul celor trei zile de concerte în orașul nostru au mai cântat, din țara vecină, Bajaga i Instruktori, Valentino, Viktorija și Galija.

„Britanicii știau că e vorba de un concert «British Rock for Romania». Nu doreau, justificat, să intre trupe din Iugoslavia. Nu aveam de unde să știm că acolo era deja un alt festival rock. Comunicarea nu era ca acum. Negocierile au fost aprige, era acolo Ionel Marchiș, erau oameni de la BTT, de la britanici. Am încercat să ponderez tonurile ridicate. Afară erau sute de timișoreni, sala era prea mică pentru elanul de atunci. Până la urmă s-a acceptat și o prezență iugoslavă. Eu m-am străduit să calmez și publicul din sală, să asigur o prezentare cât de cât lucidă“, spune Andrei Partoș.

Concertele de la Timișoara au avut și un scop caritabil, banii strânși mergând spre famiile celor decedați în decembrie 1989. Cu ocazia prezenței sale la Timișoara, Andrei Partoș s-a reîntâlnit cu prietenii săi din orașul de pe Bega, iar turneul trupelor britanice în România a fost amplu relatat în cele mai prestigioase reviste muzicale din Marea Britanie.

„I-am revăzut pe cei de la Pro Musica, de la Cargo, de la Abra, m-am întâlnit cu oameni dragi pe care-i știam din anii de Costinești, ba chiar și din anul meu de armată de la Lipova și spitalizare la Timișoara. Excursia n-a fost una ușoară. Cum am ajuns, britanicii s-au plâns de chinurile vamale, de faptul că un TIR-ist de-al lor a fost lăsat fără hainele din cabină. Mi-a plăcut mereu Timișoara, am amintiri deosebite. În anii 80 am fost de câteva ori cu Holograf sau Compact. În 1990 m-am mișcat puțin prin oraș. După orașul meu natal Brașov, Timișoara este pe locul doi în spațiul afectiv. După acest turneu au apărut o serie de relatări în presa britanică a vremii… în Sounds, New Musical Express, Melody Maker sau BBC“, spune Andrei Partoș.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.