Nu mai e un secret pentru nimeni faptul că Timișoara a reprezentat un veritabil „kilometru zero“ atunci când vine vorba de „epoca de aur“ a rock-ului românesc, scena din orașul nostru find una care a marcat profund mișcarea acestui gen muzical. Printre reprezentanții „acelor vremuri“ care au rămas adânc întipărite în memoria melomanilor născuți înaintea de apariția CD-ului se numără și Tibor Gajdo, artistul născut în Timișoara care în 1986 a părăsit țara, stabilindu-se inițial în Suedia și mai apoi în Ungaria. Născut în data de 3 mai 1965, „Tibi“ provine dintr-o familie eminamente muzicală, având un bunic care a cântat la țambal și mama și bunica care cântau cu vocea. Fascinația pentru muzică i-a venit în fragedă copilărie în jurul unui aparat de radio pe lămpi, la care acesta butona cursorul în stânga și în dreapta până când găsea ceva pe placul urechilor sale.
Un alt moment memorabil pentru el s-a produs după concertul formației maghiare Lokomotiv GT care a avut loc la Sala Olimpia. Un capitol interesant legat de legendara trupă din țara vecină este acela că Lokomotiv GT a fost interzisă de autoritățile comuniste de atunci din România, după un concert susținut în București. Înaintea spectacolului respectiv, muzicienii maghiari au observat că organizatorii evenimentului se pregăteau să înregistreze recitalul cu ajutorul unui echipament profesionist. Fiindcă nu au fost de acord cu această înregistrare (care nu fusesese specificată nicăieri în contract), membrii trupei maghiare au fost sechestrați într-un vestiar. Situația a fost rezolvată cu ajutorul a două fane ale grupului, care au luat legătura cu un atașat cultural al consulatului maghiar din acea vreme. Membrii Lokomotiv GT au fost eliberați din vestiar și au susținut concertul, dar după acest episod, trupa a fost interzisă în România.
Încă din clasa a I-a, Tibi și-a început educația muzicală cu lecții de pian la Liceul Maghiar, după care au urmat lecții de bass de la Dixie Krauser și constituirea unei prime formații care a purtat numele de Metallgroup. „Eram groaznic de bucuros cînd căram chitara electrică prin tramvai, în haine civile, și mergeam la repetiții. Prin anii aceia mergeam regulat la toate concertele posibile din Timișoara, vedetele erau soliștii și trupele care concertau la sala Olimpia veniți din străinătate. Dar și concertele de jazz din acele vremuri erau o plăcere. Sau concertele susținute de formația Univers la Teatrul Maghiar sau concertele celor de la Garabonciás. Am fost norocoși că am trăit într-un oraș cultural, indiferent de sistem. Din componența formației Metallgroup făceau parte Balogh Peti, Elekeș Attila la două tobe de pionier cu un cinel pus pe un băț de steag, Hosszú la voce iar eu la bas. Nu am avut niciun concert în această componență fiindcă nu am avut un repertoriu suficient. Nici școala unde repetam, la Liceul Maghiar, nu ne-a luat în serios, în afara profesorului de sport Bíró László“, și-a amintit Tibi.
Odată intrat în echipa Metamorf, activitatea lui Tibi a căpătat alte valențe. Trupa a fost „exmatriculată“ de la sala de repetiție din cadrul Casei Armatei după un „chef“ la care s-a consumat alcool, iar un episod hazliu din anii respetici s-a petrecut la Casa Studenților, unde Metamorf a cântat în deschiderea formației Autostop.
„Am învins emoțiile și aveam destule repetiții la activ. Totuși….eram tineri și rebeli, așa cum trebuie în rock. Succesul m-a amețit atât de mult , încât am spus la microfon în loc de «în continuare», «în completare» urmează formația Autostop. Când am ieșit de pe scenă, colegii de trupă erau ingălbeniți la față. Dar totul s-a sfîrșit cu un Happy End. A urmat o cooperare, am fost cam peste tot cu ei ca trupă de deschidere“, a spus Tibi Gajdo.
Formația Metamorf a susținut o serie de concerte în acea vreme, inclusiv în cadrul festivalului TimRock și a serilor derulate sub genericul PM6 și a avut și o melodie „celebră“. Piesa cu pricina, deși nu a fost cântată niciodată la concerte, a fost scrisă după o razie a Miliției din acele vremuri și purta titlul de „Uba Uba Vine Duba“. „Toate formațiile locale erau incluse în Timrock și PM6, iar pentru asta trebuie să le mulțumim lui Ionel Marchiș, Petru Umanschi și lui Mimo Obradov. Clubul PM 6 a fost o mișcare culturală foarte importantă. Aici s-a format gustul cultural al tinerilor și s-au format fan cluburile trupelor locale. Nouă ne-a dat energie și entusiasm pentru ca să ne continuăm activitatea. Piesa cu duba avea un text cu «Cine vine iarăși prin cofetarie, adunând la tineri și la oameni mari/ Fără buletine în buzunar, fără cărți de muncă iar/ ….Uba uba vine duba uba uba, vine iar»”, a povestit artistul.
Ca și multe alte componențe din acea vreme și cei de la Metamorf au trecut prin diverse schimbări, iar după venirea în trupă a „veteranilor“ Dixie Krauser și Tavi Iepan, lucrurile au luat o turnură cât se poate de profesionistă.
„După venirea lor a fost un pic mai altfel. Noi ne-am bucurat și am fost mândri. Mai ales că erau veniți de la trupe consacrate ca Pro Musica și Progresiv TM. Noi eram obișnuiți cu schimbări de componență, toboșarii pe rând au fost duși în armată. Tarr Béla, Nicu Vîrag, Czakó Karcsi – era unicul veteran de război, dumnezeu să l ierte – iar după el a venit Laurențiu Morun în componența nouă.
Cea mai mare schimbare era că Dixei a început să compună pe bandă rulantă pentru noi, iar textele care erau compuse de mine și de Adi Popicks la început …au fost preluate de Fane Dandu. În această perioadă a plecat din trupă chitaristul Sorin Grăjdeanu, a plecat la facultate și a fost speriat de tempo-ul trupei în aceea perioadă. Totul a decurs într-o mare bucurie până la plecarea lui Dixie in Germania. El era greu de înlocuit, noi i-am dat mână liberă ca solist vocal, front man și compozitor. În acel moment nu am simțit că am avea starea și energia să continuăm. Concertul de adio a fost trist pentru noi, am realizat că am rămas după gratii și sârmă ghimpată“, spune Tibi.
Capitolul amintirilor din „epoca de aur“ pentru Tibi Gajdo continuă cu anul 1985, când acesta a intrat în prima componență a trupei Cargo.
„Adi Bărar a pornit acest proiect nou cu foarte mult entuziasm. Știam că este un profesionist, doar ne cunoșteam de câțiva ani buni, iar Tavi Iepan a ținut la mine și m-a protejat să întru în trupă, de la bun început. Pe mine m-a tentat , că puteam să cânt la clape. Deci am primit o posibilitate mare. Dar fiind mai rutinat la bas, am rămas primul basist al trupei, în primul an de activitate. După care cu remușcări de conștiință am plecat din formație și din România“, a mărturisit Tibor Gajdo.
În 1986 Tibi a părăsit România și mai apoi a făcut parte din componența trupei suedeze Panic (cu care a compus și o piesă „dedicată“ regimului comunist, care a fost difuzată la Radio Europa Liberă), după care au urmat alte proiecte ca Blues Line sau Jukebox Heroes. Actualmente timișoreanul are o serie de proiecte în Ungaria.
„Sunt compozitorul și producătorul trupei Gyöngyszemek Zenekar, în faza de duo deocamdată. Am apărut ca și clăpar de studio cu artiști renumiți ca Vikidál Gyula, Varga Miklós, Géczi Erika, Keresztes Ildikó sau Pásztori Zoltán. Am compus muzică pentru reclame, am cântat cu trupa de rock and roll Old Sámán, Dessert, EGYség, și timp de șapte ani cu un duo numit Angi and Tibi“, ne-a dezvăluit el.
Primele discuri ascultate de Tibi au fost cele din discografia unor nume ca Genesis, Yes, Mannfred Manns Earth Band, Deep Purple, AC/ DC sau Saga, iar atunci când vine vorba de preferințe actuale, artistul se declară fan de Timpuri Noi, Holograf și Cargo (din scena autohtonă) și Def Leppard sau Rammstein (pe plan extern).
„La capitolul cultură muzicală în România, cred că lucrurile nu stau prea bine. Aș putea spune chiar că stăm foarte prost. Văd că se ascultă manele peste manele. Stimă celor amintiți mai înainte, fiindcă mai sunt activi si nu lasă bunul gust să treacă in folclorism mioritic semi – asiatic. În ceea ce privește perioada de pandemie prin care trecem… cred că după… nu o să mai fie nimic ca înainte. Habar n-am cum o să fie, dar clar lucrurile vor evolua în altă direcție”, ne-a mărturisit Tibor Gajdo.
Foto: Arhiva personală Tiberiu Gajdo
