File din viața muzicală a Timișoarei de odinioară, cu Tibi Ladner, solistul...

File din viața muzicală a Timișoarei de odinioară, cu Tibi Ladner, solistul formației Post Scriptum FOTO

1
DISTRIBUIȚI

Cu ocazia mult așteptatului concert care a marcat revenirea formației Post Scriptum pe scenele autohtone – desfășurat la sfârșitul anului trecut la Timișoara – melomanii au avut parte de o serie de surprize, printre care s-a numărat și apariția solistului Tibi Ladner. Evenimentul desfășurat în cadrul celei de-a 29-a ediții a Galei Blues Jazz Kamo a fost primit cu o vie emoție de către spectatori, lucru cât se poate de normal, având în vedere că îndrăgita formație timișoreană a revenit în fața publicului după aproape 40 de ani! Post Scriptum a cântat într-o formulă ușor diferită față de cea care stârnea senzație în anii ’80, în aplauzele entuziaste ale publicului în formula Doru Apreotesei – claviaturi, Toni Kühn – ghitară, Miși Farkaș – baterie, Tiberiu Ladner – voce, Victor Miclăuș (bas) și Nicolas Simion (saxofon), avându-l ca invitat pe Johnny Bota.

Tibi Ladner a cântat activat în trupele timișorene Sigma (1966 – 1969), Gramofon (anii ’70), Post Scriptum (anii ’80) și o formație „fără nume“, care activa la Restaurantul Central. Născut în 27 ianuarie 1946, a devenit pasionat de muzică din copilărie, iar primele „lecții“ au venit – ca și în cazul multor alți artiști din acele vremuri – prin intermediul posturilor de radio.

„Am ascultat muzică de toate felurile de la o vârstă destul de fragedă, părinții mei cântau amândoi și ascultau mult la radio. Când am crescut mai mare, am început să ascult muzică în mod independent și se pare că am început să nimeresc posturi de radio cu un anumit fel de muzică, să-i spunem ușoară, la Radio București, iar mai apoi Budapesta, Novi Sad sau Beograd. La un moment dat am început să iau și ore de pian dar se pare că nu eram suficient de harnic“, și-a amintit artistul.

În ceea ce privește viața muzicală de odinioară a orașului Timișoara, lucrurile stăteau cât se poate de simplu, multe „găști“ din acea vreme copiind ceea ce se cânta „afară“. Un amănunt interesant care ar putea fi greu de înțeles de generațiile actuale este acela că piesele străine erau „adaptate“ efectiv după ureche, în urma unor audiții…la magnetofoanele timpurilor.

„Împreună cu niște vecini și prieteni am încropit o formație (chitară, bass, pian tobe și vocal). Din punct de vedere tehnic, era foarte complicat, instrumentele erau scumpe și posibilitățile noastre financiare erau cam reduse. Printre primele apariiții în public trebuie să menționez un banchet de terminarea liceului din piața Bălcescu. Cântam tot felul de cover-uri, eram la un nivel de amatori și bineînțeles încercam să imităm originalele cu mai mult sau mai puțin succes. Materialul muzical îl ascultam pe magnetofoane. Stăteam cu urechea în magnetofon, scoteam armoniile și textele, mai mult sau mai puțin autentice. Între timp, eu personal, ascultam cu multă plăcere muzică italiană și franceză. N-aș putea să spun că exista pe atunci ceva special față de acum, dimpotrivă. Eram însă foarte entuziaști și nu ne prea păsa de nivelul de retribuție. Am cântat la un moment dat la clubul Bumbacul și primeam 20 de lei pe seară. Pe vremea aceea se cânta și la diferite restaurante unde apăreau stelele muzicii timișorene: Puiu Lazaru, Victor Popovici, Bebe Jivănescu, Puiu Bodea, Bratu Bănică. Aici am primit prima injecție de jazz“, a povestit Tiberiu Ladner.

Având în vedere că marea majoritate a formațiilor timișorene care activau în acea perioadă cântau cu precădere muzică anglo-saxonă, Tiberiu Ladner și colegii săi au încercat să abordeze muzică latină, din repertoriul lor făcând parte melodii de Adriano Celentano, I Dik Dik, Little Tony, Gianni Morandi, Johnny Hallyday, Gilbert Becaud, Francoise Hardy, Jacques Dutronc, Antoine sau cântece românești.

„O perioadă pe care doresc s-o menționez este aceea când am cântat cu Paul Weiner, Puba Hromadka, Liviu Butoi și bineînțeles regretatul Bela Kamocsa. Am cântat câțiva ani la Flora și alți câțiva la Central. Între timp, formația Gramofon a participat la festivalurile de jazz de la Sibiu cu apariții la televiziune, în special la emisiunile în limba maghiară la care ne invita Zoli Boroș, el însuși un valoros pianist. La un moment dat Puba Hromadka și Paul Weiner au părăsit raiul socialist și în locul lor au venit Doru Apreotesei și Misi Farcaș, la un moment dat a cântat cu noi Dan Ionescu care și el a renunțat la viitorul luminos și a plecat în Canada. După alte câteva schimbări s-a născut formația Post Scriptum. Doru Apreotesei, Mircea Marcovici, Misi Farcaș, Tony Kuhn, Emil Zoltan și subsemnatul, însărcinat cu partea de muzică de distracție, ceilalți erau mai preocupați de jazz. Am participat la festivalurile de la Sibiu cu foarte mult success și acolo ne-am cunoscut și împrietenit cu Alexandru Andrieș“, a spus Tibi.

Formația Gramofon: Puba Hromadka, Tibi Ladner, Liviu Butoi, Bela Kamocsa și Paul Weiner.

Formația Post Scriptum a avut parte de un succes deosebit în istoria muzicii românești și a colaborat și cu alți artiști, printre care se numără Alexandru Andrieș sau Mircea Baniciu.

„Cu Mircea Baniciu ne-am cunoscut la Timișoara el l-a înlocuit cu mult success pe Mony Bordeianu în formația Phoenix, căreia i-a dat o culoare cu totul și cu totul diferită datorită vocii lui catifelate care se potrivea mai bine cu stilul nou apropiat de folclorul românesc.


Desigur am fost prieteni și după părăsirea țării de către ceilalți colegi ai lui am ajuns să colaborăm. Spectacolele și turneele cu Mircea Baniciu, erau o placere și au dus la producerea discului care a avut un mare success. Între timp a ieșit și discul cu Post Scriptum. Trebuie desigur să mă și laud, cântam la mare și la Radio Vacanța era un clasament săptămânal de zece piese, din care nouă erau de peste hotare și una cu Post Scriptum. Din păcate această formație s-a auto desființat prin plecarea lui Doru Apreotesei la Sfinx, cu posibilități de plecare în străînătate. Consider că Post Scriptum și-a făcut datoria și nu cred că mai avea rost continuarea. În acei ani, formațiile mai răsărite cântau în tot felul de restaurante. Puteai număra pe degete formațiile rock de valoare. Un aspect negativ era atitudinea autorităților vis-à-vis de mișcarea rock. Cu chiu cu vai s-a realizat un festival pop la București și tovarășii au fost foarte revoltați că șefa organizării era o poetă cu numele de Sânziana POP. Cam atât înțelegeau dânșii din muzica tânără”, spune el.

Activitatea muzicală a lui Tiberiu Ladner s-a încheiat în momentul în care s-a stabilit în Israel (în decembrie 1988), iar memorabilul concert susținut alături de Post Scriptum în luna noiembrie a anului trecut a reprezentat un prilej de bucurie… dar și de tristețe.

„Concertul a avut două aspecte opuse. Toată bucuria reîntâlnirii cu foștii colegi a fost umbrită de lipsa celor doi colegi care ne-au părăsit Emil Zoltan și Mircea Marcovici. În plus… dispariția recentă a lui Lică Dolga și puțin înainte a lui Kamo. A fost un concert mai mult trist. N-am prea avut plăcerea să mă întrețin cu publicul, dar prietenii au fost foarte mulțumiți. Desigur Timișoara rămâne orașul meu natal pe care îl iubesc. Din păcate stau în Timișoara prea puțin ca să nu mă bucur de tot ce e bun. De celelalte să se ocupe actualii timișoreni. La capitolul planuri pentru viitor… încerc să zâmbesc. Deși sunt mai tânăr ca Mick Jagger, nu prea am planuri“, ne-a declarat Tibi Ladner.

Foto: Arhiva personală Tibi Ladner.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.