Pentru a avea un nume cunoscut în branșă, nu mai e un secret pentru nimeni faptul că DJ-ii apelează la diverse artificii de marketing. Fie că e vorba de podcasturi sau producții muzicale proprii, cei aflați în breasla industriei muzicale „dance“ luptă constant pentru ca numele lor să fie pe afișele manifestărilor „grele” din domeniu.
Paul Damixie s-a născut la Timișoara, în 12 septembrie 1988 și a ajuns pentru prima dată în atenția publicului autohton datorită proiectului Radio Killer, care a lansat o serie de piese care au devenit mai apoi hituri. Un alt moment care a pus numele lui „pe hartă” a fost acela când remixul său realizat la piesa celebrei Adele – „Hello” – a fost recompensat cu o distincție deosebită, devenind „remixul anului” în S.U.A., la un eveniment desfășurat în cadrul celei mai celebre conferinţe mondiale dedicate muzicii dance din întreaga lume, Miami Music Week.
Am realizat un interviu cu Paul Damixie, din care am aflat de unde vine pasiunea sa pentru muzică, cum trece peste inerentele dezamăgiri din carieră, cât de importante sunt mixurile online pentru un producător de muzică în zilele noastre și de ce se dă ora exactă în industria muzicală la București…
Care e numele tau adevărat și de unde vine numele de artist?
Numele meu adevărat e Paul Golub și sincer să fiu nu știu de unde vine pseudonimul “Paul Damixie”. Pur și simplu mi-a venit ideea asta în timp ce căutam un nume de scenă, prin 2004-2005. Mi-a plăcut cum sună și l-am păstrat până în ziua de azi.
De unde vine pasiunea ta pentru muzică și care au fost primele evenimente la care ai apărut în fața publicului?
Pasiunea pentru muzică vine de la tatăl meu, care a fost la rândul său pasionat. Am avut norocul să ascult artiști precum Elvis, The Beatles, Pink Floyd sau Prince încă de la o vârstă fragedă și cred că asta mi-a deschis apetitul pentru muzica bună. Primele evenimente în fața publicului au fost la balurile de boboci din Park Place, unde puneam muzică după ce terminam cursurile de la liceu, prin 2005-2006.
Care sunt numele românești pe care le apreciezi și de ce?
Legat de DJ-iii din România – sunt foarte mulți colegi pe care îi apreciez. Pot începe cu DJ Optick, unul din DJ-iii datorită căruia m-am apucat de DJ-ială și care a fost un model pentru mine încă de la început. Afgo, cu care m-am și împrietenit între timp, este super talentat și cu picioarele pe pământ. Dirty Nano au ridicat ștacheta pentru DJ-iii din România pe culmi nebănuite și au combinat perfect lumea muzicii pop cu muzica electronică. Băieții de la Sllash & Doppe au rupt normele cu niște lansări foarte bune în ultimii ani. Dar și pe Smiley îl apreciez foarte mult pentru ce a realizat la HaHaHa Production în ultimii 10 ani. Și lista poate continua. Sunt foarte mulți oameni talentați în România.
Vinil, CD sau streaming? Care dintre acestea îți sunt pe plac și de ce?
Din fericire, eu am prins câte puțin din fiecare, așa că îmi plac toate la fel de mult. Îmi place feeling-ul tactil atunci când mixez de pe placă, deși n-am mai făcut-o demult. În plus, sunetul acela cald, analog, nu-l poți reproduce în alte formate digitale. Dar am trecut si prin perioada în care mergeam la gig-uri cu mapa de 300 de CD-uri și nu mi-a displăcut deloc. Acum ascult muzică pe Spotify cam 90% din timp, indiferent dacă sunt la PC, stau în trafic sau călătoresc. Eu cred că nu prea mai contează pe ce format asculți, contează ce asculți.
Care sunt particularitățile pieței de concerte și festivaluri din 2020 din România (înaintea pandemiei… bineînțeles) în comparație cu cele din țările vecine? Cum ți se pare „scena”, în general, în comparație cu anii trecuți?
În ultimul timp, scena era destul de animată, a crescut destul de mult în 2019. A crescut și calitatea actelor artistice și a producțiilor. Datorită creșterii, numeroși DJ-i din România au pus muzică și în țări străine, deci cred că totul se mișca într-o direcție bună înainte de pandemie. Cred că au ajutat mult și festivalurile pentru că au deschis apetitul oamenilor pentru muzica electronică.
Care a fost cel mai impresionant concert (DJ set) văzut de tine în România? Dar în străinătate?
Cel mai impresionant show, dj set, concert, a fost „One Last Tour” a celor de la Swedish House Mafia, la Romexpo, în București. Și acum, după 8 ani, când îmi amintesc seara respectivă mi se face pielea de găină. În străinătate a fost impresionant „Europa Plus Live”, un show din Moscova cu un public de 250.000 de persoane, unde am și prestat pentru prima dată în afara României, cu Radio Killer. E genul de experiență pe care nu o uiți prea repede.
Cum vezi tu în general cultura muzicală în România? Unii se plâng că la festivaluri sau petreceri promoterii aduc aceleași nume (care cu siguranță strâng public). Ce părere ai de „efectul de turmă”?
Având in vedere că festivalurile și party-urile private sunt niște business-uri, e normal ca organizatorii să invite artiștii care le aduc profit. Nimeni nu vrea să organizeze o petrecere cu un artist foarte bun necunoscut, dar la care vin zece oameni. Toată lumea are de pierdut în cazul ăsta. Și promoterul, și artistul, și cei zece oameni care vin. E normal ca artiștii care vând bine să aibă cele mai multe gig-uri și să apară la cele mai importante evenimente. Dacă vrem să schimbăm ceva trebuie să-i ajutăm pe artiștii care ne plac să ajungă sus. Să le ascultăm piesele, să le dăm like-uri, să le cumpărăm muzica și să mergem să-i vedem live chiar dacă nu sunt pe mainstage. Dacă fac asta destul de mulți oameni, poate în câțiva ani ajung și ei să fie alături de nume mari pe mainstage.
Care este secretul unui bun artist (DJ) în zilele noastre? Cât contează „imaginea”, marketingul și producțiile proprii?
Nu cred că am aflat secretul ăsta încă. Eu încerc sa găsesc un echilibru între cele două. Totul pornește de la muzică, dar dacă nu te ocupi și de promovare sunt slabe șanse să ajungi departe. Sunt artiști cu muzică foarte bună, dar care nu se pricep la marketing și artiști care sunt foarte buni la marketing, dar nu au piese bune. Dacă reușești să găsești un echilibru între cele două, cred că ai șanse mari să ajungi la publicul larg.
Cum s-au schimbat stilurile muzicale care se ascultă la party-urile cu muzică electronică în ultimii ani?
Nu am observat o schimbare majoră la stilurile muzicale de la party-uri.
În continuare tendința e ori muzică comercială, ori underground. Eu încerc să merg pe o cale de mijloc, nici prea comercială, nici prea underground. Nu cred că există o variantă bună sau una rea, fiecare se distrează ascultând ce-i place și din fericire sunt DJ-i pentru toate gusturile.
De-a lungul anilor ai avut și momente mai puțin reușite. Cum ai trecut peste ele?
Momentele nereușite sunt în general gig-uri cu puțină lume sau care nu ies tocmai bine. Se mai întamplă, nu suntem roboți. DJ-iala se bazează foarte mult pe „feeling”. Uneori, pur și simplu nu rezonez cu publicul și probabil că nici publicul cu mine. Cel mai mult, după o seară nereușită îmi lipsește hype-ul de a doua zi, energia cu care te încarci de la public în timpul unui set reușit. Din fericire, nu se întamplă prea des și în cazul în care se întâmplă trec peste și mă pregatesc intens pentru următorul party.
Când te-ai mutat la București si de ce? E adevărat că acolo se dă ora exactă în industria muzicală românească?
M-am mutat la București în 2009, atunci când am început colaborarea cu Smiley și HaHaHa Production. A fost un pas important pentru mine având în vedere că făceam muzică singur, în camera mea din Timișoara. După ce m-am mutat, am avut ocazia să cunosc foarte mulți oameni din industrie de la care am învățat foarte multe și care m-au ajutat să ajung la nivelul următor. Dacă vrei sa lucrezi cu cei mai buni oameni din industrie, sigur trebuie să te muți la București, măcar câteva luni pe an.
Dacă e să faci o comparație între evenimentele din Timisoara și cele din București (sau Cluj), care ar fi aceasta? Ce ne lipsește la Timișoara și ce avem în plus?
Având in vedere ce se întâmplă în Timișoara, la EPIC, cred că avem un mare plus față de restul orașelor din România la capitolul „night-life”. Și Cluj și Oradea stau foarte bine, au câteva locații excelente. În București îmi place faptul că pe perioada verii se organizează rooftop-uri pe timp de zi, niște party-uri mai „ușoare”, cu muzică bună și cu niște apusuri superbe.
Se poate trăi decent din muzică în România? E nevoie să faci compromisuri pentru asta? Ce înseamnă „compromis” în industria muzicală dance din Romania?
Dacă faci treabă bună și ești perseverent se poate trăi decent din muzică în România. E puțin mai mult de muncă față de alte țări unde scena de muzică electronică e mai dezvoltată, dar se poate. Legat de compromisuri, cred că aici depinde de fiecare artist în parte. Pentru mine compromisul a fost să intru pe radio, dar cu timpul mi-am dat seama că a fost un pas care m-a ajutat mult așa că acum nu mai e un compromis. E important să asculți sfaturile celor din jur și să ai o minte deschisă pentru că uneori ne punem piedici singuri și orice lucru care nu ne place 100% pare un compromis.
Cât de importante sunt mixurile online pentru un producător de muzică în zilele noastre?
Cred că mixurile online sunt în continuare importante. Multe nume importante din ziua de azi au ajuns mari pentru că și-au construit o comunitate numeroasă cu emisiunile de la radio. Acum totul s-a mutat online așa că e important să faci același lucru cu un podcast, de exemplu. Eu fac podcast-uri de mai bine de 10 ani, câte două, trei pe lună și chiar dacă îmi mănâncă mult timp (uneori ascult o mie de piese noi până găsesc zece piese bune). Îmi place să caut muzică nouă pe care să o pun într-un mix de 60 de minute și să o împărtășesc cu oamenii cât mai repede. În plus, într-un podcast pot pune piese pe care nu le pot pune și în club.
Cât de importantă este cultura muzicală a unui DJ în zilele noastre? Cât de mult contează tehnica de mixaj? Un DJ bun trebuie să le stăpânească pe amândouă?
Ca în orice domeniu și în DJ-ing trebuie să studiezi permanent, să fii la curent cu ce s-a lansat săptămâna asta, cu ce s-a lansat în urma cu 10-20 de ani. În primul rând o să dai de multe piese foarte bune care s-ar putea să-ți placă și, în al doilea rand, cu cât asculți mai multă muzică, cu atât ai mai multe șanse să faci un set reușit. Dacă pui doar muzică din top 40 lansată în ultimii doi ani e o probabilitate destul de mare să pui aceleași piese ca 80% din restul colegilor de breaslă. Dar dacă te concentrezi doar pe cultura muzicală, dar nu știi să faci beatmatching, nu o să poți ajunge pe scenele mari. Trebuie să găsești și aici un echilibru, să prezinți oamenilor cea mai bună muzică în cel mai plăcut mod posibil ca să nu-i oprești din dans.
Care au fost cele mai frumoase momente din cariera ta? Dacă ar fi să faci un top cinci al realizărilor tale, care ar fi acesta?
O să le spun în ordine cronologică. Primul a fost să pun muzică pe camion la „Liberty Parade”, în 2008. Când am ajuns acolo, la 20 de ani, am crezut că ăsta e punctul maxim al carierei mele. Apoi, în 2009, am început colaborarea cu HaHaHa Production și am pornit proiectul „Radio Killer” cu care am reușit să ajungem #1 în diverse topuri. Am avut parte de foarte multe momente frumoase în perioada respectivă, am cutreierat lumea în lung și-n lat făcând ce-mi place. Apoi a venit remixul la „Hello” a lui Adele, care a ajuns la radio în toat[ lumea și mi-a adus premiul de „remix of the year” la The Remix Awards 2016, în cadrul WMC Miami. Ăsta a fost momentul care a dus la următorul single „Get Lost”, care a fost licențiat în toată lumea și a ajuns într-o reclamă la Coca Cola. Ultima în topul ăsta ar fi apariția pe mainstage la Untold și Neversea.
Cum te-a afectat perioada de pandemie? Ce planuri s-au năruit și cum vezi ieșirea din acest impas?
La fel ca restul artiștilor… au fost anulate toate evenimentele din perioada asta. Am amânat și lansarea single-ului de vară care sună promițător. Așteptăm să își revină lucrurile la normal ca să putem lansa single-urile pregătite și abia aștept să revin la butoane. Am lucrat la multe piese noi în ultima perioadă așa că sunt nerăbdător să ne revedem cât mai curând in cluburi și la festivaluri.
