Povestea Discoland, una dintre cele mai celebre discoteci din vestul țării

Povestea Discoland, una dintre cele mai celebre discoteci din vestul țării

0
DISTRIBUIȚI

Dincolo de premierele istorice cu care se mândrește Timișoara de-a lungul vremurilor, orașul a avut parte și de o serie de puncte de atracție din sfera muzicală, inclusiv în domeniul entertainment-ului. Una din cele mai celebre discoteci din vestul României (unii ar putea extinde afirmația chiar la plan național) a fost Discoland, locația situată în centrul orașului (Modex), care la sfârșitul anilor 90 și începutul anilor 2000 a reprezentat un magnet pentru toți amatorii de distracție.

Desigur, în zilele noastre, când se găsesc cluburi prin fiecare cartier mai răsărit, „magia“ Discoland-ului este greu de explicat. În anii respectivi, când oferta din domeniu era cât se poate de sărăcăcioasă, discoteca din centrul orașului a reușit să devină un punct de reper atât datorită selecției muzicale, cât și grație dotărilor la capitolul sunet și lumini, întregul „pachet“ oferindu-le amatorilor nopți deosebite care au rămas adânc întipărite în memoria celora care au „prins“ vremurile respective.

„Am ajuns în Discoland la deschidere, în 1995 la început la lumini, când rezident era DJ Tibi. Tavi (n.n. – Octavian Sfăt, patronul locației) m-a auzit odată punând muzică și după aceea am trecut eu la butoane. Pe lângă sunetul și luminile de top, cred că succesul Discoland-ului se datora și datorită muzicii care era diversă, de la chestii comerciale din acei ani la techno și rave. Eram cu un pas înaintea celorlalți la capitolul muzică. Fie că vorbim aici de perioada de început, când puneam muzică de pe magnetofon sau vremurile în care puneam de pe casete, CD-uri sau viniluri. Am avut și o serie de invitați străini care la vremea aceea era ceva super special, printre cei care au trecut pe la noi numărându-se Tom Novy, Marusha, Zombie Nation, HyperTraxx sau memorabilele petreceri cu George Vintilă de la Pro FM, Atomic TV sau concertele cu Voltaj și alte nume la modă atunci. Au mai fost și serile studențești de joi cu Geo Da Silva sau serile cu Nick Camarera și multe altele. Lumea venea atunci pentru distracție și era curioasă de lucruri noi, era altfel. De exemplu, la Marusha am avut un public numeros, chiar dacă mulți nu știau decât hitul ei…totuși erau curioși de lucruri noi. Astăzi nu mai există această curiozitate spre nou, lumea iese doar să fie văzută“, spune DJ Land, rezidentul Discoland-ului în perioada de aur a locației.

Nick Kamarera, DJ Land (mijloc) și LJ Miki

Indubitabil, dotările tehnice, care la vremea respectivă erau „de top“, au contribuit din plin la celebritatea Discoland-ului. Au mai fost și serile studențești de joi cu Geo Da Silva și diversele party-uri tematice, iar în decursul anilor discoteca a avut parte de o serie de renovări, care au contribuit din plin la renumele de care s-a bucurat pe bună dreptate Discoland.

„Umbla vorba că muzica suna trăsnet în Discoland pentru că erau 30.000 de wați. Puterea totală nu era mare, matematic era de 12.000 de wați, dar nu puteai folosi întreaga putere, ca la mașină, nu te plimbi cu toți caii niciodată. Cel mai important rol îl juca însăși sala. Construită inițial că sală de spectacole, a și jucat acest rol cu brio. În prima variantă, sala nu arăta rău. Avea aspect de discotecă. Avea un perete mare de oglinzi care dădea impresia de spațiu enorm. Între dalele din podea erau șiruri de beculețe care se aprindeau dintr-o matrice electronică handmade, dar care funcționa minunat. Dar beculețele (câteva sute bune) se ardeau întruna și până la urmă s-a renunțat la ele. Pultul de DJ era sus, deasupra dansatorilor în încăperea tehnică a sălii originale și pe urmă pe un balcon construit tot sus. În 2000, noi, gașca de nebuni – DJ Land, Miki luministul și eu – ne-am apucat să facem modificarea. Am montat bașii în cutii de rezonanță din beton cu față din panel, am modificat instalația de lumini, am mutat pultul de DJ în sală, între participanții la distracție, cu toate sculele la vedere! Am găsit o claviatură veche și am adaptat-o la lumini. O luna întreagă mi-a trebuit să fac toate legăturile într-un tablou ceva mai sofisticat, aflat la vedere. Am folosit vreo șase mii de metri de cablu de mai multe feluri. Miki făcea magie cu scanerele ClayPaky, care parcă erau când tăioase ca niște lasere, când blânde și cuminți ca florile de mac. Fumul cobora din tavan, dens și gros, altă “invenție” marca Discoland, de fapt o mașină de fum artificial umplea o cutie de tablă care avea o conducta mai groasă trasă prin tavanul discotecii și un ventilator mai sănătos într-un perete al cutiei. Umpleai cu fum, porneai ventilatorul și gata, sala era plină. Tavanul sălii erau făcut din dintr-un material fono- absorbant extraordinar. Acesta prevenea ecoul sălii și avea rol de barieră fonică. Imediat sub tavan erau patru “petale”din schelărie de aluminiu pe care erau montate 120 de pin-spoturi orientate în jos și câte 12 reflectoare PAR64 cu filtre colorate pe fiecare petală. Aprinse, când ringul era plin de fum, erau de mare efect, odată cu cele 4 stroboscoape din podea. Erau încă 4 și în tavan, toate 8 aveau un efect grozav. Unde pui că petalele puteau coborî și urca după plac. În mijloc stătea un Sky Rose, o năzbâtie plină de filtre cromatice și oglinzi ale căror mișcări erau comandate de același Miki. Boxele s-au dovedit încă o dată la înălțime, erau potrivite locului, aveau un factor de umplere foarte bun și sunau minunat pe muzica momentului. Când nu erai pe ringul de dans muzica se auzea tare dar nu deranjant, însă pe ring era altceva: te copleșea.


Unde pui că instalația avea processor de sunet, lucru de care nu prea te împiedicai des la vremea aceea“, își amintește Brebeanu Octavian („Tavi Electronistul“), cel care a fost „meșterul“ tehnicii din binecunoscuta discotecă.

Tavi Sfăt (dreapta), patronul Discoland, alături de un invitat special

Pe lângă evenimentele „comerciale“ adresate publicului larg, locul a rămas în istorie și ca una din primele discoteci din țara noastră unde au mixat diverși DJ din aria muzicii electronice.

„Prima oară am ajuns în Discoland la începutul anului 1998 cu DJ Budai, cred că a fost primul party adevărat ce s-a făcut prin zona noastră în acele vremuri. Nu cred că lumea a înțeles mare lucru din muzică, dar toată lumea era fericită. Discoland-ul era o navă spațială, nu puteai să o compari cu nimic din România pe vremea aceea… sunet, lumini, atmosferă. Cele mai faine petreceri au fost cu Marusha, Sylvie, DJ Sakin, Sterbinszky și alții. Dar erau faine și serile Kool, DJ Land și Gino Manzotti. Discoland-ul a fost o discotecă club de nivel mondial“, își amintește DJ Kool, unul dintre cei care au mixat de mai multe ori aici.

Marusha la Discoland

„Acum 21 de ani mi s-a propus să fiu MC în Discoland, lucrând deja la radio Europa Nova. Venisem în vizită în Timișoara în decembrie 1998 și am fost întrebat dacă nu vreau să lucrez pentru un sezon în Timișoara. Mi s-a părut o provocare nouă, am acceptat și în trei luni eram deja mutat la 800 de kilometri distanță de casă (Constanța), în minunatul oraș de pă Bega, pentru un an și jumătate. Constănțean fiind, avem deja experiență în media de șapte ani și lucrasem în mai multe cluburi și discoteci de pe litoralul românesc, dar am înțeles că trebuie reajustat rapid ceea ce știam. De exemplu în discotecile mari de la malul mării, la acea vreme fiecare noapte se trăia din plin ca și când ar fi prima sau ultima noapte dintr-un sejur care dura două luni sau trei. Balanța se ducea un pic mai mult în direcția cantității. În schimb în Timișoara era invers: era distracție în fiecare week-end, din octombrie până în mai-iunie. DJ Land este un profesionist, îndrăgostit la maximum de ceea ce face astfel încât fiecare seară petrecută în Discoland devenea o adevăra nebunie, totul în sclipirile perfecte ale luminilor lui LJ Micky! Am avut șansa să prezint în Discoland artiști celebri precum Valahia, L.A., BUG Mafia, Activ, Pepe, DJ Sakin, DJ Pagal și mulți alții. Pot spune, fără să greșesc, că a fost o perioadă profesională minunată având ocazia unică să cunosc foarte mulți oameni extraordinari și mă bucur că acum, după două decenii, am ocazia să îi salut și să le mulțumesc pentru colaborarea superbă avută la acea vreme și nu în ultimul rând să îi salut pe cei care au venit atunci, în fiecarea seară, să se distreze alături de noi în Discoland“, spune Codruț Roșculeț, unul din MC-ii care au animat atmosfera celebrei discoteci.

Membrii formației Activ în 1999, la Discoland, în prima lor poză oficială

„Primul meu contact cu Discoland l-am avut prin 1998, când, venind la Timișoara în vizită la rude, am fost surprins să văd că se trasnmite la televizor atmosfera din discotecă, live. A fost ceva revoluționar pentru acea vreme. Ulterior când am pornit proiectul Activ, Discoland a devenit prima discotecă din Timișoara în care am cântat. L-am cunoscut pe Tavi, pe Ducu (DJ Land), Marius (DJ Mario) și toată gașcă Discoland. A fost un loc în care mergeam cu drag atât să cântăm cât și să ne distrăm cu prietenii. Era o atmosferă atât de bună, încât abia așteptam weekendul să putem merge la o petrecere. Într-o vreme a început Tavi să aducă dj faimoși din străînătate, trupe și petrecerile deveneau și mai interesante. După ce ne-am împrietenit și cu Gino Manzotti și DJ Maxx, mergeam parcă și mai des. La începutul anilor 2000 era Discoland și restul. Nu se apropia nimeni de nivelul Discoland. Nici în Timișoara, și nici în toată regiunea de vest. Prietenii din Arad mergeau aproape în fiecare weekend la Timișoara doar pentru Discoland. A fost un punct de referință in viață de noapte la începutul anilor 2000“, spune Rudi Ștefanik, fostul component al formației Activ.

Având în vedere faptul că în acei ani muzica nu putea fi descărcată cu un simplu click, Discoland-ul avea parte de un abonament de viniluri din Germania din cauza căruia publicul avea acces la cele mai noi hituri, iar un alt punct de referință al celebrei discoteci a fost intro-ul muzical care marca începutul programului de discotecă.

„Intro-ul era un imn al discotecii și a fost făcut de un DJ german, Ralph Eclair. Era startul serii. Discoteca se deschidea la ora 22 și imnul se difuza la 23, era semnaul că începe programul. Era altfel atunci, muzica avea alte valențe, se dansau și blues-uri în doi, nu era ca în zilele noastre, un BPM constant. Trebuia să urci și să cobori ritmul. Aveam abonamente la muzică din Germania. Costau mult, era cinci mărci o piesă. Abonamentul de viniluri era lunar, veneau cam 25 de maxi single-uri din care doar patru sau cinci erau bune pentru publicul de la noi. Dar…nu puteai să alegi, veneau la pachet. Aveam anumite piese pe care nu le dădeam la alții. Uneori venea lume la mine să îmi ceară o piesă și îi spuneam că nu pot să îi dau piesa până nu se învechește…așa…când lumea auzea o piesă care mergea doar la noi…era în extaz“, își amintește DJ Land.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.