În mod absolut nesurprinzător, scena rock a anilor ’90 a avut o efervescență aparte atât înainte cât și după Revoluția din 1989, iar una din primele formații care a abordat ceea ce s-ar putea numi genul „hardcore“ din România s-a născut în Timișoara și a purtat numele de Axar’t. Înființată în 1993, trupa a activat patru ani și a obținut o serie de succese printre care se numără locul întâi la Festivalul Jazz Rock Folk Craiova în 1995 și intrarea în selecția finală la Top T Buzău în același an. Formația a luat naștere din scindarea celor de la Amala, în componența Marius Oprean (voce), Eugen Ciobanu (chitară solo), Adrian Boldan (bass) și Iulian Găman (tobe).
„În 1993 eram în trupa Amala, cu Mișa Gruici, Eugen Ciobanu, Laurențiu Morun și Marius Oprean. Laur ne-a anunțat că vrea să se retragă, nu mai rețin motivul. Se plictisise sau nu mai avea timp de repetiții. Am căutat un nou tobar, a venit Iulian Găman. După vreo două – trei săptămâni, în timp ce începusem să îi arătăm piesele vechi, eu, Eugen și Marius ne-am dat seama că vrem să facem alt gen de muzică. Mișa vroia să rămână pe vechiul stil, care îi plăcea. Am votat care cu care rămâne în trupă și Mișa a rămas singur. A fost o alegere bazată pe preferințe muzicale. Iulian, care era mai nou, a rămas cu majoritatea. Mișa a plecat din sala de repetiții și cu numele de Amala. Am văzut peste mulți ani că a reînființat Amala cu membri noi, pe vechiul stil. A fost o perioadă frumoasă cu Amala și am învățat multe, dar gusturile noastre în materie de muzică s-au schimbat. Ne-am gândit ce nume să dăm noii formații, unul care să simbolizeze ce vroiam să facem pe viitor – și Marius a propus Axar’t – să ne axam pe artă, nu pe gen comercial. Ca să fie mai hoață denumirea, am băgat un apostrof între ultimele două litere”, spune Adrian Boldan despre începuturile acestei trupe.
Primele amintiri muzicale ale lui Adrian se leagă de un acordeon, instrument la care a luat câteva lecții. „Prin clasele V – VIII am avut un coleg care era în ansamblul Flores, iar când mergeam în excursii cânta la chitară. Am văzut că fetele stăteau cirochine la câte o cântare cu chitară, am tras cu ochiul cât am putut la acorduri, mi-am copiat pe un caiet studențesc toate melodiile pe care le știa și m-am pus acasă să le învăț singur. Descoperisem genul folk și rock și ulterior am aflat că unele piese erau din Phoenix. Prin clasa a X-a s-a mutat la noi în clasă un tip din Arad, care mi-a dat să ascult un vinil cu Iron Maiden. Din momentul ăla am devenit fan rock. Și fan Steve Harris. Mi-am cumpărat un bas Reghin alb cu negru, second hand. Am încercat să învăț ceva după ureche de pe disc și casete, dar mergea greu. Și Steve Harris nu era chiar ușor de copiat de un începător. Am ajuns cu niște prieteni la repetiții la formația Cardinal, am tot stat pe capul lor acolo, era Ramon Radoslav la bas și l-am convins să îmi fie profesor. Și să îmi arate solo-uri de-ale lui Harris. Cred că am fost primul elev al lui Ramon, al doilea bas al meu de la el l-am cumpărat și am cântat toată studenția. În timpul facultății am făcut în paralel și școala populară de artă, la chitară bas. Cântatul la bas a fost o pasiune pentru mine, cântam uneori șase ore pe zi și la școală mergeam două – trei ore“, a povestit basistul.
Trupa Axar’t a înregistrat un demo cu ajutorul lui Sorin Bârcă și a participat la o serie de concursuri și festivaluri desfășurate în acei ani.
„Cred că primul nostru concert a fost la Buzău în 1994. Am avut onoarea să fim prezentați de Florian Pittiș. Am cântat trei piese proprii și un cover după Rage Against The Machine. Nu cred că se auzise de trupa asta până atunci în România. Primisem caseta cu primul lor album de la un prieten din Germania. Cele trei piese sunt și pe caseta audio demo. Eu am plecat din Axar’t după un concert în Arad unde au cântat și Neurotica și Celelalte Cuvinte. Înregistrările le-am făcut după ce am plecat din trupă. Sorin Bârcă ne-a înregistrat, el îi înregistra pe toți rockerii pe atunci. Sorin a avut un aport major la tot ce înseamnă muzică în Timișoara“, a mai adăugat Adrian Boldan. După ce a plecat din Axar’t din cauza faptului că și-a dorit să schimbe stilul de muzică, Adrian Boldan a mai cântat o perioadă de timp în trupa Damnat (alături de Gabi Cherlia – actualul solist al celor de la Persona, Nix și Feri) și după plecarea sa în armată a pierdut legătura cu lumea muzicală pentru o lungă perioadă de timp.
Solistul formației Axar’t, Marius Oprean a gustat muzica după ce a primit cadou de la părinți prima chitară acustică în clasa a șasea și a participat la programele artistice ale școlii sau în diverse cenacluri muzical-literare.
„Mai apoi pe lângă chitările acustice au venit și cele elctrice, ca instrumente de bază, dar de-a lungul adolescenței am cochetat și cu diverse alte instrumente cu clape, blockflote, triola, trompetă, muzicuță, percuție, etc. dar principalul atu a fost întodeauna vocea și compozițiile proprii. Nu am ținut o arhivă a premiilor obținute, dar am fost mai mereu pe podium. Am câștigat la Buzău în 1995 premiul special pentru text cu piesa «I wonder why». La TVR 1 la emisiunea rock IMN (Întâlnirea de la Miezul Nopții), realizată de Petre Magdin am fost pe locul 1 cu «World of Silence», la Tele Europa Nova, în vremurile de glorie ale televiziunii timișorene am fost pe locul întâi la emisiunea «Top Ten» și multe altele. Acest fapt ne-a dat încredere și validare în parcursul nostru, creându-ne speranțe și așteptări pentru un viitor printre trupele mari ale României, așa cum ne-a zis la un momendat regretatul prezentator și critic muzical Florin Silviu Ursulescu într-un festival în backstage: «băieți, dacă va mențineți măcar cinci ani o să ajungeți acolo unde trebuie și meritați»”, și-a amintit artistul.
Spre deosebire de vremurile actuale, scena rock a Timișoarei din anii ’90 a beneficiat de o afluență de public cât se poate de mare și chiar dacă condițiile tehnice ale acelor timpuri erau cât se poate de primitive, melomanii știau să se bucure de muzică.
„Sper să nu fiu subiectiv și influențat de anii frumoși ai tinereții, dar cred că mișcarea culturală de concerte și festivaluri precum și participarea masivă a publicului era incomparabil mai bună ca cea de azi. Lăsând la o parte situația de excepție actuală a pandemiei, cred că lumea era și mult mai avidă, după atâția ani de comunism. Deși observ în ultimii ani o ușoară îmbunătățire totuși cred că mai ales în Banat lucrurile sau degradat în cultură și sport. Bineînțeles că în trecut nu aveam tehnologia concertistică de azi și nici infrastructura necesară, dar spiritual cred că oamenii erau mult mai bogați și deschiși.Cu puțini ani în urmă am asistat în centru la concerte cu Phoenix sau Pasărea Rock la care participau ca public una maxim două sute de oameni și pur și simplu mi-au dat lacrimile gândindu-mă ce nedreaptă este viața cu acești monștr sacri ai rockului românesc, amintindu-mi cum noi cântam ca un band «no name» să zic așa, în fața a mii de oameni de la Operă până la catedrală și care ne primeau, participau și se entuziasmau de parcă ar fi cântat Metallica în fața lor“, a spus Marius Oprean.
„Fiecare concert de rock era o nebunie. Plin de lume, plin de trupe din toată țara, stăteam chiar și pe gardurile de la teatrul de vară de la Capitol ca să reușim să vedem cine cântă. Erau foarte mulți instrumentiști excepționali, mulți dintre ei activează și acum. Am avut onoarea și plăcerea să cânt cu câțiva dintre ei atunci. Chiar și doar jam session-uri ad hoc în sălile de repetiții“, a povestit Adrian Boldan.
În 1997, după ce membrii trupei au terminat studenția, trupa s-a „spart“, dar de-a lungul anilor membrii formației au mai cochetat cu ideea unui comeback. Care s-ar putea produce, măcar pentru înregistrarea unui material discografic care să ilustreze parcursul sonor al uneia din primele trupe de hardcore din România.
„Nu a fost niciodată vorba de o decizie de destrămare, a fost o diluare relativ lentă a activității trupei, datorită faptului că fiecare a început să își caute drumul în viață. Au mai existat discuții de-a ungul timpului între noi de a relua activitatea cel puțin la nivel de hobby sau pasiune dar din păcate la mine jobul foarte solicitant în care mă aflu în ultimii 20 de ani plus viața socială actuală nu mi-au permis acest lux deși mi-ar plăcea foarte mult. Personal însă între mine și muzică e o simbioză pe viață fără de care nu cred că aș putea rămâne sănătos cel puțin psihic. În primii ani după încetarea activității cu trupa, am făcut coloane sonore pentru clipuri publicitare, muzică de film (documentare) compoziții foarte apreciate de presa acelor vremuri, colaborări sporadice cu diverși prieteni muzicieni sau amatori foarte talentați și foarte important finalizarea unor proiecte / compoziții proprii, material pentru un album nelansat. Și da, o revenire Axar’t gen Guiness Book, datorită numărului mare de ani de inactivitate, nu ar fi ceva surprinzător cred pentru nici unul dintre membrii inactivi ai trupei”, spune Marius Oprean.
