Complexul Muzeal Arad a ales o piesă deosebită din colecția sa, o lucrare de gravură în aquaforte realizată în anul 2002 de pictorul, gravorul și muzicianul japonez Miya Kosei, care a fost donată muzeului chiar de către artist, cu prilejul vizitei făcute la Arad în urmă cu mai bine de zece ani. Artistul japonez, o personalitate complexă, vizitează România de peste jumătate de veac și a mărturisit în repetate rânduri că e o țară de care s-a îndrăgostit, locul preferat fiind Maramureșul. A publicat chiar în reviste japoneze mai multe fotografii făcute pe meleaguri românești, inclusiv din Timișoara, arătându-le compatrioților Piața Unirii imortalizată pe peliculă.
Artistul este prezent în numeroase expoziții internaționale, în cele mai importante bienale și trienale din întreaga lume dar și cu proiecte personale, multe în România, precum cele din muzeul de artă și galeria Helios din Timișoara, galeria națională Delta din Arad sau centrul de cultură din Bacău, unde au fost expuse lucrările sale de gravură, realizate în mai multe tehnici. În prezent, artistul este atras de desenul în pensulă, în tonuri cromatice vii. Universul său creativ este marcat de lumea spiritelor, a cosmosului, a energiilor enigmatice, în care elemente concrete se metamorfozează într-un întreg abstractizat, o lume proprie a artistului.
Un fragment de lance de fier, numită pilum, care era folosită de infanteria romană, este exponatul lunii la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva. Arma, care cu o singură lovitură putea străpunge scuturile, este reprezentativă pentru legiunile romane, fiind redată pe mai multe monumente din piatră și descrisă de mai mulți autori antici. Fragmentul prezentat de muzeul devean a fost descoperit în cadrul săpăturilor din localitatea Ardeu, care au scos la iveală un bogat inventar arheologic.
La Muzeul Banatului Montan din Reșița, exponatul lunii iulie este un pistol balcanic din colecția de arme de foc a muzeului. Este un pistol cu cremene, mult mai primejdios decât cel cu pulbere, care a fost folosit în Balcani în secolul al XIX-lea. Experții au identificat nouă tipuri de arme care luau foc pe bază de cremene, produse în atelierele din Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Albania, Kosovo, Macedonia, Bulgaria sau Grecia de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
Piesele componente ale armelor, precum țevile și mecanismele de dare a focului, erau aduse din nordul Italiei sau din ateliere franceze și germane, de unde s-au cumpărat țevi și platine, dar au existat și ateliere în care piesele aduse din vestul Europei erau doar asamblate.
Pistolul cu pat de lemn expus în muzeul reșițean și intrat în colecția muzeului în anii ʹ70, a fost fabricat, cel mai probabil, într-un atelier central-european, fiind folosit ulterior în Balcani. Țeava din oțel a pistolului, cu un diametru de 18 mm, are în partea superioară o inscripție iar pe mânerul de lemn sculptat sub forma unei frunze se mai pot vedea urme de decor gravat rudimentar, ulterior fabricării lui, dar aplica metalică nu s-a păstrat. După caracteristicile sale, pistolul a fost fabricat la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui următor.
Muzeul Național al Banatului din Timișoara prezintă în această lună un exponat din colecția de ornitologie „Dionisie Linția” a secției de științele naturii, cucuveaua, o pasăre răpitoare de noapte, de talie mică. Denumirea științifică a acesteia Athene noctua, provine de la zeița înțelepciunii din mitologia greacă, Atena, care era de multe ori reprezentată împreună cu o cucuvea, pasărea fiind socotită un simbol al înțelepciunii. Cucuveaua trăiește în zone deschise cum ar fi parcurile, grădinile, livezile, pajiștile sau pășunile, unde își face cuibul, și este o pasăre sedentară. Adesea, de-a lungul timpului, a fost considerată un simbol aducător de moarte și prigonită, căci era atrasă de locurile de priveghi unde noaptea ardea lumina și erau multe insecte cu care pasărea se hrănește.
Dionisie Linția a pus bazele celei mai mari colecții de păsări din România, majoritatea exemplarelor fiind din Banat, iar restul din alte regiuni sau chiar din alte țări. Totodată, el a modernizat și modul de expunere al păsărilor în diorame și pe biogrupuri, fiind considerat, la începutul secolului trecut, întemeietorul unei școli moderne în prezentarea acestor exponate de patrimoniu.
