După 30 de ani de activitate a Memorialului Revoluției, instituție de utilitate publică a cărei principală activitate este cercetarea evenimentelor care au avut loc în iarna anului 1989, Traian Orban a anunțat retragerea sa din funcția de președinte al consiliului director, reamintind principalele preocupări ale asociației dar și „strâmbele” cu care mulți din cei ajunși la putere au încercat să îngrădească și să îngreuneze activitatea acesteia.
Traian Orban a vorbit despre eforturile făcute de asociație pentru a repara imobilul de pe strada E. Ungureanu pus la dispoziție de municipalitate pentru o sută de ani, unde și-a desfășurat timp de mai mulți ani activitatea. În respectivul imobil a fost organizată o expoziție permanentă și expoziții temporare, s-a construit o capelă cu sprijinul Mitropoliei Banatului, s-a adunat un bogat material documentar, s-au amplasat în oraș 12 monumente în amintirea sângeroaselor evenimente din decembrie ʹ89. Asociația a fost însă evacuată din clădirea respectivă după ce aceasta a fost retrocedată, iar atunci când a fost scoasă la vânzare, primăria nu și-a exercitat dreptul de preempțiune pentru a cumpăra imobilul și a-l lăsa la dispoziția Memorialului Revoluției.
Acesta a fost mutat într-un corp de clădire dintr-o cazarmă veche de pe strada Oituz, unde au început alte reparații pentru a face spațiul funcțional în vederea amenajării unor săli de expoziție și a centrului de informare și documentare, cu întreaga arhivă, care este pusă la dispoziția cercetătorilor, precum și a unei edituri. Anul trecut, la nivel guvernamental s-a luat decizia de înființare a unui muzeu al revoluției în fosta garnizoană din Piața Libertății, dar în actul normativ nu se amintește nimic de Memorialul Revoluției. Spațiul de pe strada Oituz a fost retrocedat Ministerului Apărării Naționale în schimbul garnizoanei, care a fost preluată de Ministerul Culturii, iar memorialul are acum un statut de „tolerat” în cazarma MapN. „Ne punem întrebarea ce se va pune acolo. Un muzeu național ar fi trebuit înființat la București, unde au murit cei mai mulți, au fost cele mai multe victime ale regimului criminal ceaușist” este de părere Traian Orban.
Cel care se identifică practic cu memorialul susține că se retrage, în primul rând, din motive de sănătate, dar și din cauza „haiduciilor imobiliare care au frânat dezvoltarea asociației și mi-au dat un sentiment de neputință și zădărnicie. Eu am fost împușcat în Piața Libertății, cum credeți că aș putea conduce memorialul de acolo? Cât mă țin puterile, îmi voi continua activitatea în cadrul memorialului, dar îi las pe cei mai tineri la conducere.
Adunarea generală a Memorialului Revoluției întrunită astăzi, a ales ales noii membri ai colegiului director, pentru completarea a două locuri vacante. Primul este Lucian-Vasile Szabo, fost ziarist, în prezent cadru didactic la Universitatea de Vest și colaborator al memorialului aproape de la începutul activității acestuia, unde, după studiile făcute în arhivă a publicat mai multe cărți, iar cel de-al doilea, Lucian Ionică, de asemenea ziarist, a colaborat la rândul lui ani de zile cu asociația, unde are și o expoziție permanentă de fotografii. Noul colegiu director urmează să aleagă viitorul președinte al Memorialului Revoluției.
Foto: Constantin Duma
Memorialul Revoluției este foarte important pentru educație. În perioada școlii online Memorialul Revoluției a asigurat prin facebook vizita virtuală a sute de elevi. Pot fi văzute și acum expoziția de picturi ale copiilor și prezentări de monumente (inclusiv Zidul Berlinului). Lăudabil efort, vizibil și accesat și pe plan internațional.