Zoltan Butuc revine la Timișoara: „Odată cu apariția telefonului mobil în sala de spectacol, lucrurile au luat-o definitiv într-o direcție care nu e bună“

Una din condițiile sine qua non pentru ca mesajul unui artist din așa numita sferă a artelor frumoase să ajungă la public este aceea ca interacțiunea dintre cele două tabere să fie cât se poate de naturală. Unul dintre artiștii autohtoni care împletește mai mult decât firesc actoria cu poezia, peste care adaugă un topping fin de muzică este Zoltan Butuc, artistul care revine cu un spectacol de neratat în orașul nostru la sfârșitul acestei săptămâni.

Născut în 1969, în Braşov, artistul a terminat Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti cu 25 de ani în urmă și a jucat într-o serie de spectacole de teatru. Pe marele ecran a debutat în pelicula „Prea târziu” (1996), regizată de Lucian Pintilie, şi a avut roluri în alte peste 30 de filme de lung metraj. Și pentru că muzica face casă bună cu teatrul și filmul, Zoltan Butuc a pășit și pe acest tărâm prin câteva spectacole care se încadrează lejer în categoria celor de neratat.

„În anii 70 când deschideam urechile, radioul promova o muzică de care și acum pomenim cu respect. Tot felul de muzici. Aveam preferințe în muzica populară. Știam deja pe la 5 ani cum arată un top al preferințelor mele. Acolo erau Maria Tănase, Fărămiță Lambru, Ioana Radu, Romica Puceanu sau Gabi Luncă. Mulți. Era jazzul bine reprezentat de Aura Urziceanu sau Dida Drăgan. Era așa-numita muzică ușoară. Aurelian Andreescu, Angela Similea, Doina Limbășanu. Mulți, foarte mulți și foarte buni. Iar accentul era deopotrivă pe compoziție, dar și pe vers. Sigur, erau și dintr-acelea pe care le înțelegeai a fi proletcultiste. Dar erau și versuri. Pentru că o distincție trebuie făcută. Limba română ne-o permite încă. Între vers și text. Una-i una, alta-i altceva. Despre muzica straină (sic!), mult și bun. De la Armstrong la Abba. Personalitatea lui Iosif Sava m-a urmărit de copil. Nu înțelegeam nimic, dar eram fascinat. Cred că e clar ce spun. M-am găsit într-un moment bun al formării mele. Mai târziu am dat de Cenaclul Flacăra și am priceput mai bine puterea cântecului în limba română“, spune artistul.

Recompensat printre altele și cu premiul pentru debut UNITER, Zoltan Butuc a editat la sfârșitul anului 2012 albumul „Nichita – Frunză verde de albastru”, un material discografic ce a reușit să cucerească atenția melomanilor și a celor îndrăgostiți de poezie printr-un melanj izbutit între cele două arte.

„Nichita – Frunză Verde de Albastru – era format ca material de disc de prin 1995.

Nu am cântat în public pentru că am un real complex de a nu face ieftin ce am de făcut. M-a împins un Adrian Naidin să SPUN ce am, pentru că, zicea el, aș avea de spus. Apoi limba asta a noastră, dacă e articulat fixată (vezi poeți sau oameni armonioși, cel puțin) ea cântă de la sine. Acum cât de bine se îmbină tu să-mi spui. Iei, asculți și te lămurești. Dacă se îmbină sau nu. În Timișoara niște dragi prieteni au spus hai, ad-hoc, pe scena unei terase de la voi. Și ecuația a iesit fain chiar dacă imediat după ce-am început aveam să aflu că un set întreg de boxe nu era pornit. Și ce dacă, ne-am spus. Se auzea într-adevăr suficient de decent pentru ca ce am eu de livrat să treacă rampa. De atunci am mai fost o dată la Manufactura. Cum s-ar putea spune, am ceva pile în oraș. Acolo merg și acum. Și vă aștept. C-am observat că nu se vine la ora anunțată. Dar eu voi fi acolo cu proba de sunet de mult făcută“, ne-a declarat Zoltan Butuc.

În ceea ce privește inspirația pentru muzica sa, artistul e de părere că aceasta reprezintă un mijloc de a sublinia niște tensiuni.

„Nu pretind că fac muzică. Ea e demult făcută. Nu sunt dintr-ceia care greșesc fatal făcând o piesa a lor în care se screm să înghesuie un vers al altuia. Eu nu cânt rime. Caut suportul adecvat. Caut mijloace de-a sublinia o tensiune care este deja acolo. Nu neapărat în coada versului. Uneori chiar în debut, iar alteori undeva la mijloc. Gândul e VIU!! De ce ar fi muzica reglată în așa fel încât să de-a șansa publicului de-a cânta dimpreună (La-la -la la refren)? “, spune el.

Evenimentul care îl va avea în centrul atenției pe Zoltan Butuc va avea loc sâmbătă 18 iulie, de la ora 19, la Manufactura Beer Garden. Având în vedere că printre planurile de viitor ale artistului se numără și un material Grigore Vieru, spectatorii din Timișoara vor avea parte de un „teaser“ la acest material. În ceea ce privește motivul pentru care cineva ar trebui să participe la spectacolele lui Zoltan Butuc, artistul are ultimul cuvânt…

„Am un întreg material Grigore Vieru. Mi s-a întâmplat în lunile astea de blocaj istoric. Voi spune vreo patru dintre ele acum la Timișoara. Da, cred că am să fixez pe un disc această perioadă. Dacă aș avea bani l-aș face direct pe vinil. Ceea ce fac eu… i-am spus «Pentru cei care iubesc limba poezească». Mai departe… ar putea alege să fie cu mine sâmbătă, doar ca să riște să întâlnească un om gata să-și pună inima pe parchet. Nu pentru ei, ci pentru ceea ce cânt/spun. Nu trebuie nimic. Însă de-ar fi să spun totuși ceva e asta. Odată cu apariția telefonului mobil în sala de spectacol (indiferent de gen) lucrurile au luat-o definitiv în altă direcție. Și nu e una bună. Cel puțin nu pentru mine. Nu pentru a fi un ceas în comuniune cu ceva sau cineva“, spune artistul.