Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, cunoscută în popor și cu numele de Sântămăria Mare în credința ortodoxă și Ridicarea la Cer a Fericitei Fecioare Maria în cea catolică, este una din cele mai mari sărbători creștine, care comemorează, pe 15 august, săvârșirea din viața pământească, învierea și slăvirea Maicii Mântuitorului Iisus Christos.
Potrivit credinței creștine, Maica Domnului a fost mântuită de toate suferințele dar și de moarte de fiul ei, Iisus, care a ridicat-o în Împărăția Cerurilor, unde se bucură de viață fără de sfârșit. Un mare număr de biserici românești poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”, iar acest praznic are parte de slujbe deosebite și este unul din cele mai prețuite de români, care participă la pelerinaje organizate la mai multe biserici și mănăstiri care adăpostesc icoane ale Maicii Domnului, despre care se spune că sunt făcătoare de minuni.
Locuri de pelerinaj
În partea de vest a țării, unul din cele mai cunoscute locuri de pelerinaj, recunoscut încă de la mijlocul secolului al XVIII-lea, este cel de la basilica Maria Radna unde, în fiecare an, Maica Domnului este prăznuită de mii de pelerini veniți din împrejurimi iar slujbele sunt oficiate în mai multe limbi. Viața monahală de aici este atestată din secolul al XIV-lea și se spune că o icoană a Maicii Domnului tipărită pe hârtie, care a fost donată călugărilor de aici, a fost singura care, la sfârșitul secolului al XVII-lea, a rămas neatinsă de flăcări atunci când capela în care se afla a fost incendiată de turci, fiind ulterior mutată în noua biserică și încadrată de o ramă considerată o operă de artă unică în această parte a țării. Aceasta a fost lucrată la Viena, în atelierul meșterului aurar al curții imperiale.
Un alt loc în care se adună credincioșii în această zi este mănăstirea Hodoș-Bodrog, aflată la doar câțiva kilometri de Arad, unul din cele mai vechi așezăminte monahale din România, ridicat, potrivit legendei, pe locul în care, odinioară, un taur a scos din pământ o icoană aurită şi strălucitoare a Maicii Domnului. Icoana din biserica mănăstirii, probabil din secolul al XVI-lea, o înfăţişează pe Maica Domnului cu pruncul în braţe, amândoi purtând coroană pe cap.
Icoanele făcătoare de minuni
Vechea biserică a mănăstirii Bezdin, veche de aproape 500 de ani, una din puținele mănăstiri ortodoxe sârbe din România, adăpostește, la rândul ei, o icoană a Maicii Domnului provenită de la Muntele Athos, despre care se spune că e făcătoare de minuni.
Mănăstirea din comuna timișeană Fârdea este un alt loc care poartă numele Maicii Domnului și adună credincioșii în ziua celebrării ei, iar în Banatul Montan, un sanctuar închinat Maicii Domnului se află în Banatul Montan în apropiere de Ciclova Montană, unde, în secolul al XIX-lea, a fost ridicată mănăstirea Călugăra, după ce o icoană a Maicii Domnului a fost descoperită într-o peșteră care fusese chilia unui pustnic.
Se spune că și în ziua de azi se mai întâmplă minuni, care se datorează icoanei Maicii Domnului cu pruncul în braţe. Tradiția mai spune că la un moment dat, icoana a fost dusă de credincioşi în biserica din Oraviţa, dar după două zile a dispărut de acolo și a fost găsită în peștera în care fusese descoperită. Biserica poartă hramul născătoarei de Dumnezeu, iar credincioșii din zonă organizează un pelerinaj special în această zi de mare solemnitate.
Surse foto: gerhardus.ro, wikipedia.ro, crestinortodox.ro, evlaveia.ro, egco.ro
