Povestea localităților Zăbrani și Neudorf, înființate de coloniștii șvabi în secolul al...

Povestea localităților Zăbrani și Neudorf, înființate de coloniștii șvabi în secolul al XVIII-lea FOTO

0
DISTRIBUIȚI
Biserica din Zăbrani

După instalarea dominației habsburgice în Banat, prințul Eugeniu de Savoya a făcut mai multe demersuri către împăratul Carol al VI-lea ca Banatul să devină Țară de Coroană și domeniu cameral, cu un sistem de guvernare separat, și să fie organizat în așa fel încât să aducă foloase cât mai mari atât Casei de Habsburg cât și celor guvernați.

În noua provincie, civilizația central-europeană avea să pătrundă și prin politica aducerii de coloniști, buni agricultori, care au schimbat, în bună parte, mentalitatea și obiceiurile băștinașilor. În Banat au fost aduși locuitori catolici de pe cuprinsul Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană și din alte teritorii stăpânite de Habsburgi, care au fost denumiți cu numele generic de șvabi. Și la sud de Mureș, mai multe sate aflate astăzi în județul Arad au fost întemeiate de coloniști.

Un sat șvăbesc care păstrează atmosfera de odinioară

Comuna Zăbrani a fost colonizată încă din anul 1724 cu aproximativ 50 de familii de coloniști aduși pentru a cultiva pământul, care au avut norocul de a găsi aici un izvor cu apă bună, după care așezarea a fost denumită Guttenbrunn. Fântâna ridicată pe acel loc, reamenajată, se poate vedea și astăzi în centrul comunei și amintește de cei dintâi locuitori ai așezării. Nu după multă vreme s-au stabilit aici și alte familii, iar în 1729 preotul Ioan Benedictus Rosch a început construirea bisericii, care a fost terminată în 1737. Lăcașul de cult se remarcă prin arhitectura neobișnuită, cu creneluri la baza turnului, care nu aveau însă decât un rol decorativ.

În localitate se mai păstrează un ansamblu arhitectural rural din secolul al XIX-lea, specific șvăbesc, care este inclus pe lista monumentelor istorice.  Acest patrimoniu cu mare valoare culturală pentru această zonă, este o atracție pentru turiștii care mai pot vedea, aievea, cum arăta un sat șvăbesc de odinioară în Banat.

Comuna Zăbrani este și locul în care s-a născut Adam Müller Guttenbrunn (1852-1923), un remarcabil romancier și om de cultură a Banatului, care a făcut cunoscută la Viena, unde se stabilise, viața șvabilor din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și a publicat mai multe cărți inspirate din lumea acestora. La Zăbrani, casa în care s-a născut și a trăit în copilărie și adolescență scriitorul șvab este astăzi casa memorială „Adam Müller Guttenbrunn”, înființată în 1970 și renovată recent. Aici sunt expuse numeroase documente, manuscrise, fotografii, obiecte personale, sau exemplare din cărţile sale, căci scriitorul șvab a rămas până astăzi un simbol al comunei.

Locul de veci al unei arhiducese de Habsburg

Cum numărul locuitorilor a sporit mereu și nu mai exista teren disponibil, în jur de 120 de familii au plecat din Guttenbrunn în 1765 și au întemeiat, la mică distanță, o nouă așezare, numită Neudorf (Satul Nou).

Biserica romano-catolică din sat a fost construită în 1771, în stil baroc, și a fost restaurată în 1929, iar în 1797, contele Lovasz Zsigmond a construit aici un castel, căruia fiul său, Imre, i-a mai adăugat un etaj. Prin căsătoria fiicei contelui Lovasz cu contele László Zselénsky, averea a revenit familiei acestuia. Ultimul conte, Robert Zselénsky, a amenajat în jurul castelului un parc cu specii rare și arbori exotici, care a supraviețuit până astăzi, fiind acum o rezervație dendrologică.

În vara anului 1809, sosea la Neudorf arhiducesa Maria Anna Ferdinanda de Habsburg, fiica împăratului romano-german Leopold al II-lea, care, după câțiva ani de viață monahală, a făcut aici un popas în drum spre Transilvania, unde se spune că intenționa să se refugieze din cauza nesfârșitelor războaie purtate cu armata lui Napoleon Bonaparte. Legenda spune însă că ea ar fi părăsit Viena pentru a scăpa de o căsătorie impusă de rațiuni dinastice, pe care nu o dorea, după ce refuzase mai mulți pretendenți, și o iubire interzisă i-ar fi atras oprobiul familiei. După câteva săptămâni în care a locuit la castelul familiei Lovasz-Zselénsky, arhiducesa s-a îmbolnăvit de pneumonie și după nici două luni petrecute în satul șvăbesc, și-a sfârșit zilele, la doar 39 de ani. Transportul defunctei la Viena era nesigur din cauza războaielor și ea n-a putut fi înmormântată în Cripta Capucinilor, locul de veci al  familiei. Funeraliile au avut loc la biserica romano-catolică din Neudorf, iar sarcofagul de bronz a fost așezat în cavoul din subsolul acesteia.

Nepotul ei, Ferdinand I, ajuns împărat al Austriei, a fost cel care, în 1841, a comandat în amintirea ei un monument de marmură albă de Carrara, cu blazonul familiei imperiale, care a fost așezat în biserică.


Ulterior, castelul a mai fost vizitat de Franz Josef  și de moștenitorul tronului, Franz Ferdinand. Ultimul conte Zselénsky și soția sa, care au trăit până în anii interbelici, sunt îngropați în cripta în care se află și sarcofagul arhiducesei de Habsburg. În 1958, castelul a fost demolat de tancurile sovietice, iar soldații au profanat și mormântul arhiducesei, dar ani de-a rândul, localnicii au comemorat-o printr-un ceremonial special.

Surse foto: primaria-zabrani.ro, gerhardus.ro, bibliotecaarad.ro, 99tour.ro, glsa.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.