Dixie Krauser, o figură legendară a rock-ului românesc, împlineşte astăzi frumoasa vârstă de 61 de ani, ocazie cu care îi urăm un sincer La Mulţi Ani! Artistul s-a născut în 24 septembrie 1959 în Timişoara şi face parte dintr-o familie cu tradiție din orașul nostru, un adevărat brand în perioada interbelică dar și după război. Familia Krauser era renumită în Timișoara pentru faptul că închiria contra cost o varietate impresionantă de articole vestimentare și decorative din diverse epoci istorice.
După ce fratele său, Erlend Krauser a fugit în Germania alături de membrii formației Phoenix, Dixie a încercat și el același drum. Prima dată a încercat să fugă din România când avea 17 ani. A fost prins şi a petrecut un an şi şase luni construind Canalul Dunăre-Marea Neagră, dar în 1985 a ajuns în Germania.
De-a lungul anilor Dixie Krauser a cântat alături de multe trupe și a revenit constant în Timișoara, ca membru al formației Pro Musica.
Chiar dacă frații Krauser au avut personalități cât se poate de diferite, înaintea de plecarea lor în Germania au cântat în mai multe ocazii împreună, după cum își amintește Dixie.
„Am avut o relație așa ca între frați. Pe la 15 – 16 ani au fost niște divergențe între noi când s-a dezvoltat personalitatea și hormonii au luat-o razna… Muzical vorbind… am cântat împreună de când am început să ne formăm ca oameni și artiști. Primul proiect serios a fost Pro Musica. Am mai cântat apoi de multe ori împreună și ne-am înțeles întotdeauna foarte bine, dar nimic n-a durat mult. O singură dată am făcut o trupă noi doi. S-a chemat L.M. Blues Band, Liceul de Muzică Blues Band. Asta a fost cu Karcsi care nu mai trăiește. Au fost mai mulți toboșari acolo… A fost în aceeași perioadă când am cântat și la Pro Musica. În formula asta de trio am cântat la reuniuni în holul de la intrarea în sala de concerte a Liceului de Muzică. Cântam în fiecare sâmbătă și duminică, pentru că în perioada ceea nu prea erau discoteci, s-au cam închis și mai funcționa doar una la M.V. Era plin de fiecare dată, cântam live și era animație. Ce cântam noi pe vremea aia? Piese după Grand Funk, Hendrix, bineînțeles Cream, Ten Years After, The Doors… cam tot ce ascultasem acasă încercam și live. Cum am cântat, cât de bine, nu mai știu, dar cântam cu mare chef și lumea a simțit asta și a fost locul plin de fiecare dată“, spune Dixie în cadrul unui interviu publicat în volumul „Peste rock și după roll“ publicat de Mimo Obradov.
