We Are Creepz este un grup muzical format în Timișoara la începutul anului 2015 de Tiberiu Vasilescu și Mihai Grădină, doi prieteni din copilărie și foști colegi de școală. Pasiunea și interesul pentru muzica și instrumentele electronice s-au manifestat mai întâi într-un post de radio online Groovy Gravy, o platformă independentă pentru promovarea muzicii electronice între anii 2010 și 2012.
De-a lungul anilor, We Are Creepz au ajuns în atenția melomanilor prin mai multe seturi și producții muzicale, una din piesele lor, Reincarnation, fiind inclusă învara acestui an în cadrul compilației Mad-Hop, Vol.9, un mixtape editat în Marea Britanie. În cele ce urmează am realizat un interviu alături de cei doi componenți ai acestui proiect din care am aflat cum a luat naștere We Are Creepz, care este mesajul muzicii lor, cât de importantă este cultura muzicală a unui DJ în zilele noastre și care sunt planurile lor de viitor.
– Pasiunea voastră și interesul pentru muzică și instrumentele electronice s-au manifestat mai întâi într-un post de radio online, Groovy Gravy. De ce ați pus bazele acestei platforme și ce activități ați avut?
– Într-adevăr, în anul 2010 am început să lucrăm împreună la acest proiect. Prieteni fiind încă din copilărie și având o pasiune comună și intensă pentru muzică, DJ-ing și producție muzicală, devenise cumva firesc să facem acest pas. E ca și acum am fi tras amândoi de colțuri opuse ale aceleiași pânze, pictând-o în stiluri diferite, până când am îndoit-o și am ajuns la același principiu de comunicare.
Inițial nu eram siguri încotro se va îndrepta platforma, ce structură va avea radioul, cum vom emite ș.a.m.d, aveam doar o denumire și voiam să punem muzică. Repede totul a prins forma unei emisiuni audio-video prin care am organizat săptămânal sesiuni muzicale private cu artiști locali și naționali transmise în mediul virtual – în mai puțin de un an de zile și într-un loc ce devenise îmbietor și confortabil (subsolul unui hotel din oraș).
Ulterior, având parte și de suportul comunității locale de DJ, VJ, muzicieni și promoteri, am făcut un al doilea pas firesc și am început să organizăm petreceri, să mixăm muzică și să apărem live în cadrul petrecerilor și al festivalurilor. Aici am dori să îi menționăm și să mulțumim colectivului Psihodrom, alături de care suntem încântați să lucrăm în momentul de față, lui flo’, The Secret Garden, Rene Ban, K-lu, Gabriel Jitea, Mr. H, Adrian Marian, TMBase, AnonimTM, Launmomentdat, Sabotage, Acrobat Sound (Cluj), Galaksija (Serbia); să mulțumim multor spații culturale din oras, ce au fost și unele încă sunt, precum Setup Venue, Daos Club, Van Graph, Aethernativ, Escape, Viniloteca și mulți alții.
– We Are Creepz s-a format cu cinci ani în urmă. Cum a luat naștere ideea acestui proiect?
– De fapt, primele ocazii când am folosit acest pesudonim au fost în anul 2012, dar abia când munca noastră s-a concretizat într-un EP ce urma să fie lansat la o casă de discuri, am decis să oficializăm numele, noi activând până în acel moment sub diferite alias-uri. We Are Creepz a fost continuarea proiectului început cu câțiva ani în urmă, și anume postul de radio Groovy Gravy. Începusem amândoi să căutăm multă muzică, să explorăm cât mai multe genuri, să variem DJ set-urile și producțiile și, într-un final, demersurile noastre artistice tot mai asidue s-au contopit, rezultatul fiind unul neconvențional și surprinzător chiar și pentru noi. Era o fuziune pe care o așteptam de foarte multă vreme. Am început să lucrăm pe cele mai rudimentare instrumente și dispozitive muzicale ce le aveam la dispozitie sau ce ni le-am permis. Era un chin și se produceau mulți nervi, fiindcă nu puteam să ne desfășurăm procesul creativ. Eram practic doi autodidacți, care urau tutorialele și mânați de o vorbă de duh, anume că nu contează cu ce lucrezi, ci contează rezultatul. Cum am zis și mai devreme, e ca și acum am fi tras amândoi de colțuri opuse ale aceleiași pânze, pictând-o în stiluri diferite, până când am îndoit-o și am ajuns la același principiu de comunicare.
Între timp, spectrului nostru muzical și activității noastre artistice li s-au adaugat alte două proiecte: Tot Răul Spre Bine pe partea de muzici „sparte” și Grav, care este dedicat sunetelor organice, naturale, regăsite deseori în natură, un sunet versatil, melodios, lo-fi și experimental. Astfel, e destul de greu să cataloghezi muzica sub un singur gen. Aici chiar avem și un videoclip nou la piesa „Nebeleizis” realizat de artistul audio vizual Adrian Marian (Psihodrom). Încercăm să descoperim noul. Atunci simțim că putem să ne conectăm cu instabilitatea noastră emoțională. Aceste două proiecte dorim să le dezvoltăm mai mult în perioada ce urmează.
– Care este mesajul muzicii voastre și cum ați eticheta stilul muzical pe care îl propuneți publicului?
– Pacea și ordinea mondială… sau nu chiar. Glumim aici, desigur. Posibil să nu existe un mesaj concret al muzicii noastre. E vorba de o stare de spirit și o stare mentală, psihică. Încercăm să evitam etichetele pe cât posibil, după cum zicea și activistul pentru drepturile omului, Jesse Jackson, citat și preluat de Primal Scream („Come Together”): „Today on this program you will hear gospel, and rhythm and blues, and jazz. All those are just labels. We know that music is music.”. Muzica nu ar trebui să primească etichete, e vibrație. Dacă ar trebui totuși să etichetăm muzica noastră în vreun fel am spune că deviza e bas bun, nu turbat. Sintetizatoare atmosferice și astrale, sunete misterioase și naturale, melodii digitale și acustice îmbinate cu ritmuri organice și analogice, eșantioane (samples) și efecte vocale, per total un ritm cosmic și sideral. Muzica noastră e electronică, iar stilurile abordate, în mare parte, sunt: electronica, techno, lo-fi, house, trip-hop, broken beats, ambient și experimental.
– Cum era atmosfera la petrecerile electronice în anii 2000 în Timișoara? Ce fel de stiluri muzicale se ascultau la petreceri?
La începutul anilor 2000 eram un pic cam tineri pentru a frecventa petreceri de muzică electronică în oraș, prindeam cel mult un concert, un festival ce se desfășura în Timișoara sau în apropierea orașului și cam atât. Însă, în perioada anilor 2004-2005 s-a produs contactul cu scena locală de muzică electronică și – cu un interes autentic – am început amândoi să urmărim din scoarță-n scoarță tot ce se întâmpla și tot ce s-a întâmplat până în momentul acela. Credem că fiecare generație trece prin aceleași trăiri, experimentează cam aceleași sentimente și are aceleași motive intrinseci pentru a dansa, a socializa, a petrece și a se exterioriza. Petrecerile erau in mare parte cam la fel, diferența e ca exista o infrastructură pentru underground și deci, aveam mai multe petreceri undeground și de nișă. Probabil că organizatorii nu întâmpinau atâtea cerințe, impedimente sau pretenții atunci când întocmeau necesarul pentru un eveniment. În ziua de azi, pare că totul a devenit mai dificil, pentru că apar mai mulți factori externi, nu se mai rezumă totul la muzică, din nefericire. Dar, dacă stăm să analizăm, petrecerile și dansul au același raționament, sunt la fel dintotdeauna, încă din Neanderthal. Dansul este, fie că vrem sau nu, unul dintre obiceiurile atavice ce s-au păstrat de pe vremea în care omul de Neanderthal își curta suratele cu măciuca.
E drept că de-a lungul timpului această modalitate de exprimare a fost progresiv rafinată. Dar, să revenim… se ascultă mult drum’n’bass, breakbeat, garage, hip hop și genurile adiacente lor.
– Cum s-a schimbat raportul dintre petrecerile cu muzică electronică underground și comercială de-a lungul timpurilor în Timișoara? Cum stăm în zilele noastre? Cât de cunoscător este publicul care merge la drum and bass față de cel care merge la house, de exemplu?
– Ne este un pic greu să răspundem la această întrebare, deoarece nu avem o opinie avizată despre petrecerile comerciale din oraș – nefrecventând aceste evenimente ne e greu să facem o comparație. Cu toate astea, credem că raportul s-a schimbat în sensul că artiștii și promoterii din undeground sau de nișă nu au parte de susținerea necesară din partea autorităților și a publicului. E destul de polarizată scena locală de muzică electronică. Undeground-ul pierde teren, publicul s-a diluat, spațiile dedicate evenimentelor și muzicii au dispărut. Această închistare produce o reacție în lanț. Nu încearcă mai nimeni să educe, presa de specialitate e infimă, lumea nu mai e curioasă să descopere noul, localurile se închid și, în felul acesta, dispar oportunitățile de a dezvolta o scenă. Nu credem că există vreo diferență între oamenii care ascultă drum’n’bass și cei care ascultă house, credem, mai degrabă, în sintagma „All under one roof raving” (Jamie XX).
– Cât de importantă este cultura muzicală a unui DJ în zilele noastre? Cât de mult contează tehnica de mixaj? Un DJ bun trebuie să le stăpânească pe amândouă?
– Tot timpul a contat cultura muzicală a unui DJ, de la începuturi până astăzi. Într-o oarecare masură, te definește cultura muzicală pe care o deții, dublată de respectul pe care îl porti sau ar trebui să îl porți față de înaintași, cei care au deschis căile generațiilor următoare . Putem enunța din nou: vibrația este totul. Dacă nu simți muzica ce o mixezi, o cânți sau ce o dai mai departe, nu faci bine ce faci. Da, considerăm că și tehnica e importantă, dar depinde ce urmăreste DJ-ul. Dacă el excelează ca selector, acesta poate fi un factor suficient pentru a crea o petrecere reușită. Importante sunt undele ce ies din boxe, ne vom repeta aici a multa oară: legătura dintre DJ și public are la bază vibrația, descătușarea și energia telepatică. Cât timp acestea coexistă, se creează atomsfera dorită.
– Care a fost motivul pentru care v-ați apucat de produs piese muzicale? Cât de greu este să înveți aspectele tehnice ale muncii de producător muzical?
– Ar fi multe de enumerat aici, nu vom face asta, încercăm să fim succinți. Compoziția muzicală este ceva intim, de multe ori ne exprimăm sentimentele prin ea, ne încărcăm sau ne descărcăm. E o cale de a ne manifesta bucuria, tristețea, de a ne elibera nervii și frustrările… Și ne place ideea de a experimenta: începem ceva, știm în ce gen și cam atât. Nu știm unde am vom ajunge. Începem să ne scufundam în necunoscut, în neant, iar, în final, ieșim la suprafață cu ceva ce nici noi nu așteptam. Am compus muzică chiar și în stări tulburate emoțional, care, probabil, era singura activitate de care ne puteam agăța, am compus și în stări de extaz, dar impresia e că de muzică nu te apuci de „cât de bine e”, te împing alte trăiri și sentimente, puțin mai apăsătoare. Fără formule, fără repetări, fără limite, fără ”oare ce-o să zică lumea?”. Așadar, atâta timp cât vom avea nevoie de un panaceu, ne vom întoarce la muzică. Avem produse, până în momentul de față, un album de studio, intitulat ‘Floating Teens’, lansat de casa de discuri Amdiscs în 2016 și 3 EP-uri lansate in 2017, 2018 și 2019. Psihodrom, Oxytech, Masonia, Progressive Dreamers și Moskalus sunt celelalte case de discuri/platforme virtuale cu care lucrăm și am lucrat. Referitor la a doua întrebare, hmm, nu știm exact, probabil că „practice makes it easy”.
– Cum vi se pare scena de muzică electronică și petreceri din Timișoară în zilele noastre? Se poate face o comparație cu scena din anii trecuți? Ce ne lipsește ca scenă, și la ce capitole stăm bine?
– Scena locală e muribundă de câțiva ani încoace. Probabil cel mai bun lucru în momentul de față ar fi să purificam tot și să resuscităm. Sunt multe discuții în plan local despre cauze, efecte și asa mai departe, dar acum contează prea puțin acest aspect. E clar, e nevoie de un plan concret pentru cultura locală. Momentan, totul este incert. Cine știe, poate în viitor, cu noua administrație?!…
E un interes mai scăzut față de anii din urmă, chiar dacă informația ajunge mult mai repede și mai ușor la receptori, oamenii nu sunt impulsionați să exploreze cultura locală. Se urmează tendințe și atât, vechea problemă cu formele fară fond. Lipsește infrastructura în viața reala, dar și în mediul virtual se respiră greu. Publicul parcă nu are capacitatea de a discerne, de a evalua obiectiv un act cultural, o piesă muzicală, o operă de artă ș.a.m.d. E o multitudine de aprecieri virtuale, peste tot unde arunci un ochi, însa lipsește aprecierea veritabilă și onestă. Să te miște, să te atingă, să te uimească, într-adevăr, acel ceva, nu doar pentru că simpatizezi autorul sau autoarea.
Stăm bine în zona creativă, de producție. Sunt mulți producători muzicali, intrumentiști și muzicieni talentați și profesioniști, însă lispește infrastructura, lipsește aprecierea adevarată, palpabilă, care să susțină și să dea încredere pe viitor. Mai sunt și promoteri/evenimente un pic mai mici, cu potențial, dar care și ele sunt limitate din cauza aceleași lipse a infrastructurii.
– Care sunt planurile voastre de viitor? Unde vă vedeți peste cinci ani?
– Nu ne prea pricepem la predicții, sună a clișeu, dar trăim în moment. Cum ziceam și mai devreme, suntem extrem de încântați de colaborarea cu colectivul de artă audiovizuală Psihodrom. Era din nou, un pas firesc ce necesita să se concretizeze. Suntem o comunitate mică, dar foarte productivă și vizionară, care promite mult material de văzut și ascultat în viitorul apropiat. Pregătim un album de studio pentru anul viitor, mai avem câteva single-uri ce urmează să fie lansate cât de curând și lucrăm la un live set audio video împreună cu toată echipa Psihodrom (Uțu, Adrian, Vita, Eugen, Cristian, Dani, Bogdan si alții).
Psihodrom propune o experiență imediată, cu un sunet angular, enigmatic și mai sever pe alocuri, ce se îmbină cu vizualul imersiv, creând o experiență unică și lăuntrică. Semantic, pornind de la termenul ce face referire la terenul special amenajat pentru cursele de cai, contopit cu ideea de psihoză și psihedelic, am ajuns la Psihodrom (dar aici trebuie întrebate și alte persoane ce au contribuit la nume), o casă de discuri orientată nu doar spre ringul de dans, spre experiența motrică, ci și spre experiența auditivă, experiența imersivă. Experiența imersivă ce ne stimulează simțurile și ne transpune într-un alt loc sau într-o altă realitate.
În ansamblu, sunetul propus de We Are Creepz și de colectivul Psihodrom are capacitatea de a ne face să „călătorim” în timp și spațiu, în trecut, prezent sau în viitor, într-un cadru imaginat sau într-un loc care chiar există în realitate, dar se află la kilometri distanță de noi.
