Râul Bega a avut, de-a lungul timpului, o mare importanță economică, bucurându-se de mai multe amenajări hidrografice încă din secolul al XVIII-lea, dar și una de agrement, o oportunitate căreia nu i s-a mai dat importanță în anii comunismului, când a fost sistat transportul mărfurilor pe canal, și nici în anii postdecembriști, când ultimele ambarcațiuni de agrement au fost retrase. Bega a încetat să mai fie un canal navigabil, acesta n-a mai fost îngrijit și s-a colmatat, iar ecluzele s-au degradat. Încă din anii ʹ90 s-au făcut mai multe demersuri pentru reamenajarea cursului de apă, atât pentru transport de mărfuri cât și pentru călătorii de agrement, dar dezinteresul a triumfat și au fost invocate fel de fel de piedici pentru a bloca toate proiectele.
Legătura cu Europa centrală și apuseană
Lucrările de amenajare ale canalului Bega au fost începute încă din 1728, la scurt timp după ce Banatul a devenit o provincie a Casei de Habsburg, și s-au încheiat în 1775. Canalul navigabil și portul de la Timișoara au avut o mare importanță comercială, fiind principala rută pe care, mai departe pe Tisa și apoi pe Dunăre, provincia era legată de centrul și apusul Europei pentru mai bine de un veac, până la construirea primelor căi ferate.
Monumentul de arhitectură industrială de la Coștei
Pe malurile râului se află mai multe monumente de arhitectură industrială păstrate de pe vremea Habsburgilor, cum puține se mai pot vedea în lume. Încă din anul 1757, inginerul valon Maximilian Fremaut a proiectat la Coștei – locul în care distanța dintre râurile Bega și Timiș este cea mai mică – un canal de nouă kilometri lungime și o ecluză care să permită dirijarea apei în așa fel încât debitul râului Bega să fie constant, să nu împiedice navigația și să protejeze orașul Timișoara de inundații. Grandioasa lucrare a fost începută în 1758 și terminată doi ani mai târziu. Tot la Coștei a fost construită în 1758 o casă-stăvilar pentru reglarea debitelor râului. Este unicul monument arhitectural de acest fel care există în România și este în stare de funcționare. Ulterior a fost construit și stăvilarul de la Topolovăț, care reglează debitul râului înainte de a ajunge la Timișoara și continuă să fie, la rândul lui, în funcțiune, uzina hidroelectrică de la Timișoara și primele turbine de pe actualul teritoriu al României.
Proiect turistic pentru hidrocentrala Timișoarei
Hidrocentrala din Timișoara, singurul edificiu monument istoric de interes național care se află în proprietatea municipalității, a fost proiectată de celebrul arhitect László Székely, impozantul edificiu fiind construit între anii 1907 și 1910. Proiectul a căutat să asigure, în primul rând, rolul funcțional al clădirii, dar nu a neglijat nici latura estetică a acesteia, prin îmbinarea unor modele arhitecturale vechi cu elemente moderne.
Turnul amintește de un donjon medieval, în timp ce pe fațadă apar decoruri de inspirație acvatică în stilul Secession, care simbolizează destinația clădirii. Pe fațadă a fost reprezentată și stema orașului, care era proprietarul clădirii. Hidrocentrala a asigurat consumul de energie electrică al întregului oraș aproape jumătate de secol, până când acesta a fost racordat la sistemul energetic național. Un proiect pentru finananțarea documentației tehnico-economice în vederea amenajării unui complex turistic menit să pună în valoare centrala hidroelectrică din Timișoara și canalul Bega a fost depus la ADR Vest.
Reabilitarea ecluzelor, oportunitate pentru plimbări de agrement
Între 1912 și 1915 au fost construite pe Bega șase ecluze, dintre care două pe actualul teritoriu românesc. După ce, cu mare greutate, Bega a fost decolmatată, recent au fost terminate lucrările de reabilitare la barajul stăvilar de la Sânmihaiu Român, închis în anii ʹ50, când s-au deteriorat relațiile cu Iugoslavia. Reabilitarea se derulează în cadrul unui proiect transfrontalier, urmează să fie montate echipamentele ecluzei, respectându-se arhitectura construcției făcute cu mai bine de un secol în urmă, după care navigația pe Bega va fi posibilă până la frontiera cu Serbia.
Finalizarea întregii lucrări e preconizată pentru anul viitor iar după deschiderea unui punct de frontieră, navele vor putea circula și pe teritoriul sârbesc, unde, în cadrul aceluiași proiect, au fost reparate două ecluze.
Pe malul râului s-a construit și o pistă de biciclete care leagă cele două țări vecine și rămâne de văzut cum posibilitatea reluării navigației pe Bega va fi valorificată ca oportunitate turistică.
Surse foto: adevarul.ro, tion.ro, Facebook
