Marcelle Poaty-Souami este un muzician timișorean a cărui nume apare tot mai des pe radarul melomanilor din vestul țării. S-a făcut remarcat și zilele trecute în cadrul evenimentului „Jazz TM prezintă Strada Fără Nume“, unde alături de Ovidiu Zimcea și Teodor Pop a făcut parte din orchestra care a asigurat fundalul sonor pentru artiștii de spoken – word Sorin Despot și The Repeat Beat Poet (Marea Britanie), prestația sa la clape fiind primită cu aplauze sincere din partea publicului prezent.
Născut în 8 noiembrie 1994 la Timișoara dintr-o familie cu un tată din Congo și o mamă româncă , Marcelle a orchestrat imnul instrumental al Politehnicii Timișoara compus de Horea Crișovan. În utlimii ani, Marcelle a susținut concerte alături de The TM Groove, VanDerCris, Beck Corlan, Thy Veils sau Lucian Nagy și a fost cooptat în diverse proiecte muzicale ca Timișoara Gospel Project. Anul trecut, artistul a evoluat într-un band alături de Radu Pieloiu (tobe), Ana Pieloiu (chitară), Theo Groszmuk (chitară bas) si Jennifer Poaty-Souami (voce) la sărbătorirea zilei internaționale a francofoniei realizată de Institutul Francez din Timișoara în data de 20 martie, iar în 2018 a cântat alături de formația Pământ la București în deschiderea concertului Subcarpați. Printre multele colaborări ale lui Marcelle se numără și prestația sa la spectacolul Opera Cerșetorilor realizat de Teatrul Maghiar din Timișoara în 2015 sau evoluția alături de trupa Pământ în cadrul celei de-a zecea ediții a Timișoara Jazz Festival, realizat de Fundația Culturală Jazz Banat cu doi ani în urmă.
Am realizat un interviu alături de exoticul artist timișorean în cadrul căruia am aflat care sunt secretele unui muzician „bun“, ce diferențe există între artiștii care cântă jazz și pop și care au fost primele sale apariții în fața publicului…..
-De unde vine pasiunea ta pentru muzică? Care au fost primele evenimente la care ai apărut în fața publicului?
– Pasiunea mi-a fost insuflată de către părinți încă de când am fost mic și s-a dezvoltat în timp odată cu expunerea în mediul școlar, în mediul creștin evanghelic și alte experiențe. Îmi amintesc că prima apariție în fața unui public a avut loc în clasa 1, la audiția de final de semestru. A fost prima dintr-o serie de concursuri naționale, internaționale și euro-regionale, festivale, concerte și alte tipuri de evenimente.
– Când ai cântat pentru prima oară în Timișoara? Aveai emoții, mai ai și acum?
– Trac de scenă sau anxietate de performanță nu am avut niciodată, dar emoții am avut și <<slavă Domnului>>, încă am. Important este să învățăm să ne controlăm emoțiile, nu să le negăm.
– Ce părere ai despre concursurile de descoperire de talente gen Vocea României?
– Sincer, nu urmăresc, dar din ce am auzit despre acest tip de show pot spune că există un loc de expunere în masă pentru un anume tip de artiști. Este un lucru necesar pentru că îi ajută să câștige o experiență care-i poate ajuta în viitor.
– Care sunt primele discuri pe care le-ai ascultat?
– Datorită faptului că am crescut într-o familie care provine dintr-un mediu creștin evanghelic, am fost fermecat de muzica Gospel, care mi-a stârnit apetitul pentru jazz, latino, funk, blues, r&b, soul și multe altele.
– De unde îți vine inspirația pentru piesele proprii și care este mesajul pe care vrei să îl transmiți cu muzica ta?
– Inspirația pentru muzică pe care o compun își are originea în experiențele de zi cu zi, în relațiile de familie, relația cu colegii, cu natura, și nu în ultimul rând bagajul muzical pe care l-am adunat în tot acest timp. Cred că fiecare ritm sau sunet își poartă mesajul lui, iar eu învăț să le ascult mesajul.
– Ce părere ai de muzică pop – rock românească de la ora actuală? Ce lipsește din scena autohtonă?
– Cu siguranță sunt artișți români care fac o treabă excelentă, dar în același timp cred că este loc de mult mai mult. Mie personal îmi plac artiștii sau trupele care nu și-au pierdut pasiunea pentru muzică indiferent de ce vârstă ar avea. Din scena autohtonă lipsește acel lucru numit <<comunitate>>, nu doar de pe buze…ci trăit.
– Care a fost concertul care te-a marcat cel mai tare în cariera ta?
– Datorită faptului că mie îmi place să mă bucur de fiecare moment în parte care cred că este unic, îmi este foarte greu să le ierarhizez, de aceea concertul meu preferat este mereu următorul.
– Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată în cariera muzicală?
– Cel mai bun sfat pe care l-am primit este << Asumă-ți ceea ce vrei să faci>>
– Cum ți se pare scena muzicală din Timișoara? Care sunt artiștii cu care „rezonezi“, cu care ai cântat și care consideri că sunt „în același film“ cu tine?
– Potențialul artiștilor locali a crescut, de altfel cred că scena din Timișoara ar putea investi mai mult în artiștii locali. În același timp cred că ar fi potrivit ca scena muzicală timișoreană să dea întâietate artiștilor locali. Pentru că mie nu-mi place să cant doar un anume gen muzical, am avut experiențe frumoase cu mulți artiști precum: Jennifer Poaty-Souami, Luci Nagy, Sebastian Spanache, Horea Crișovan, Florin Cvașa, Mircea Jr. Ardeleanu, Maria Hojda, Mihai Neagoe, Szekeres Ferencz, Beck Corlan, Pieloiu Radu și Ana, Victor Miclăuș, Ioan Dorobanțu, Petre Ionuțescu, Cătană Sergiu, Loris Negruț, Dorobanțu Daniel, Vlad Cotruș, Mihai Moldoveanu, Szabo Csongor Zsolt Emanuel Kui, Johny Kui, Dani Kui, Ana Kui, Dănuț Blaga și mulți alți artișți din alte orașe și țări.
-Care e opinia ta despre artiștii care cântă muzică proprie și cei care interpretează muzica altora?
– Permite-mi să încep cu o întrebare.
Din ce este format “bagajul muzical” ? Uite cum văd eu lucrurile, printre altele bagajul muzical este format și din toată lectura muzicală cu care a intrat în contact un individ, adică alte trupe, artiștii, etc.. Ar fi impropriu să spun faptul că în momentul creației sertarul bagajului muzical a fost închis cu cheia și că, compoziția personală a fost inspirată din orice altceva, fără că bagajul muzical să fi avut vreo implicație. Un alt lucru ar fi faptul că limbajul și cultura muzicală a unui artist a fost format și din așa spusele “cover-uri”, indiferent la ce gen muzical face referire, chiar aș îndrăzni să spun că este un factor eliminator în ceea ce înseamnă dezvoltarea unui artist. Cred că ar fi potrivit să nu stigmatizam artiștii care nu-și cântă muzica proprie de cei care își cântă muzică proprie. În concluzie aș spune că ar fi dezirabil să alegem să ne respectăm reciproc ori de câte ori am avea ocazia să nu o facem.
– Ai simțit nevoia vreodată să te exprimi că „solo artist“, fără altă formație, să exprimi idei proprii? Cât de greu este să ajungi la un numitor comun cu ceilalți artiști dintr-o formație?
– În etapa în care mă aflu, încă nu am simțit această nevoie de a activa solo. Cred că propriile idei mi le pot exprima și în diferite formule inedite, ieșind din șabloanele care ne pot limita uneori în ceea ce înseamnă identitate sau exprimare. Sunt un perfecționist. Îmi plac detaliile și experiențele care mă scot din zona de confort, așa că, uneori ne este mai ușor alte ori mai puțin ușor.
– Cu cine colaborezi în acest moment și ce planuri de viitor pe tărâm muzical ai?
– În acest moment colaborez cu: Lucian Nagy, VanDerCris, Tm Groove, Beck Corlan și cu alți artiști locali și pe viitor doresc să împărtășesc cu voi noul proiect personal la care am început să lucrez împreună cu unul din prietenii mei, Lucian Nagy.
– Cum ți se pare nivelul tinerilor care învață tainele muzicii în zilele noastre?
– Una din problemele zilelor noastre este potopul digital. Fiind sufocați de schimbări rapide și fluxul nesfârșit și extrem de rapid de informații într-o lume fără timp și așteptări nepotrivite, duce la copleșire și anxietate, de aceea este dezirabil să căutăm strategii și instrumente potrivite pentru a echilibra performanțele.
– Care sunt secretele unui muzician bun?
– Cred că secretele unui bun muzician sunt Mindset’ul, Motivația și Metodele. Un mindset limitat îi menține o încredere de sine scăzută ce face ca să se îndoiască de capacitățile sale. Motivația limitată duce la lipsa de scop și lipsa de energia pentru a acționa, iar metodele limitate nu-i oferă rezultatele dorite deoarece sunt ineficiente. Pe când un mindset potrivit îi poate schimba credințele profunde, implicit de ce este capabil și ce este posibil. Motivația potrivită îi oferă energia necesară pentru a putea acționa, iar metodele potrivite pot creea un proces ordonat, logic și specific pentru a putea atinge obiectivele dorite.
– Se poate trăi decent din muzică în România?
– Da, cred că se poate trăi decent în România și mai cred că artiștii ar putea trăi și mai bine dacă ar acționa în sinergie, dat fiind faptul că există loc pentru toți.
– Cât timp acorzi repetițiilor? Ai vreun „ritual“ înainte de concert? Dar după? Ce te faci în momentul în care ai uitat ceva dintr-o piesă pe care trebuie să o cânți?
– Acord cât timp cred că este necesar în funcție de nivelul de dificultate muzicală pe care îl propun. Nu am un anume ritual înainte de concert sau după, dar prefer contextele bine organizate în acest fel diminuând factori de distres. În primul rând încerc să să evit acest tip de situații, dar în cazul în care mi se întâmplă, improvizez.
– Care-s diferențele între un muzician de jazz și unul de rock? Există genuri muzicale „pentru elite“ și pentru toată lumea?
– Pentru mine diferența dintre un muzician de jazz și unul de rock ar fi ca diferența dintre o bancnotă de 1 leu și doi bănuți de 50 de bani, practic au aceeași valoare. Mi se pare nepotrivit să ierarhizez genurile muzicale în funcție de gustul sau statutul social al unei persoane, dealtfel încurajez diversitatea care face ca fiecare persoană să se regăsească în diferitele genuri muzicale.
– În general, crezi că lumea este curioasă să descopere noi orientări muzicale sau se ghidează după principiul de „efectul de turmă“?
– Curiozitatea pentru nou, poate fi uneori determinată de acest <<efect de turmă>>. Să nu uităm să mergem mai departe căutând în noi identitatea personală.
– Vinil, CD sau streaming. Care din acestea îți sunt pe plac?
– Viața mea fiind într-o continuă mișcare, cel mai la îndemână îmi sunt platformele online.
– Cum treci prin complicată perioadă de pandemie pe care o traversăm cu toții? Ai fost creativ? Cum vezi ieșirea din această criză mondială?
– Eu am luat-o ca pe o oportunitate de a rezolva lucruri care au tot fost amânate, ca pe o oportunitate de a învața, recupera, dezvolta potențial creativ. Da, anularea evenimentelor din acest an a fost și pentru mine la fel de dramatică cum a fost pentru orice alt artist, însă am încercat să ies câștigat din situație și am conștientizat care sunt lucrurile pe care ar trebui să le prioritizez în viitor. Un singur gând aș avea cu privire la această ultima întrebare și anume: “The only way out is through” .
– Unde te vezi peste cinci ani?
– Cu ajutorul și sprijinul soției mele, îmi doresc să-mi bifez câteva obiective bine stabilite pe plan personal și pe plan profesional. Ce vă pot spune este că pe plan profesional îmi doresc să-mi continui studiile, doresc să investesc în proiectul pe care l-am demarat împreună cu Lucian Nagy și în paralel să dezvolt un alt concept <<Musikultur>> ce a luat naștere mai în urmă și care se materializează treptat, odată cu maturizare mea.
