„Dacă ești medic, rezident, student, asistent, farmacist sau orice altceva ce are legătură cu lumea medicală și esti talentat, crezi că ai voce sau știi să cânți la un instrument, this is the place to be. Vino să faci și tu parte din echipa Medfest“. Cam așa sună descrierea evenimentelor puse la cale de echipa Medfest, care a susținut în ultimii ani o serie de evenimente de neuitat în diverse locații din Timișoara. Una din formațiile care a făcut furori în cadrul acestor serate caritabile este Evergreen, inițiată de Tareq Hajaj cu 10 ani în urmă.
„Trupa s-a născut natural. Ne-am întâlnit câțiva instrumentiști întâmplător, la un congres de stomatologie – eu (n.n. – Tareq), Șerban Talpoș și Cristofor Casavela, și am hotărât ad hoc că de a doua zi să ne întâlnim la repetiții. Și ăla a fost începutul aventurii noastre muzicale. Ulterior ni s-au alăturat Adrian Cândea la bas și Andrei Strătilă la tobe. Motivația principală a tuturor a fost pasiunea pentru muzică și posibilitatea de a trăi sentimentul acela unic din timpul concertelor, care aproape îți dă dependență“, a spus medicul artist.
Chiar dacă are de un nume cât se poate de exotic, Tareq s-a născut la Beiuș (județul Bihor) în data de 17 august 1988, și a început să cânte la chitară avându-l ca mentor pe unchiul său Călin Vlăduț, fiind îndrăgostit de muzica unor nume ca Iris, Compact sau Pasărea Colibri.
„Mama mea e bihoreancă, iar tatăl meu e din Iordania. Cum eu m-am născut în Beiuș, n-am avut de unde să învăț limba arabă. Părinții mei sunt divorțați de când aveam eu doi ani. Cu chitara, a fost mai greu la început, dar cu fiecare acord nou învățat creștea și interesul pentru instrument și satisfacția. Iar asta, ajunge să te prindă în final pe viață, indiferent ce parcurs profesional alegi. Am avut norocul să cresc într-o familie unde se asculta muzică bună din totdeauna. Atât mama mea, cât și unchiul meu, aveau casete și discuri cu formații mari românești și internaționale – Iris, Compact, Metallica, Michael Jackson, Deep Purple, Semnal M, Guns n Roses, Pasărea Colibri, etc. Dar discul pe care îl țin minte toată viața, e unul de la formația Iris cu ceva desene pe copertă, ăla era preferatul meu și îl ascultam de dimineața până seara la grădiniță“, și-a amintit doctorul.
Cu 12 ani în urmă, Tareq a absolvit liceul din Beiuș și a intrat la facultatea de Medicină Dentară din cadrul UMF „Victor Babeș” din Timișoara. Tot atunci s-a alăturat proiectului Medfest, o „adunare“ a pasionaților de muzică din această instituție.
„Șerban Comșa a început această chestie inedită numită Medfest. A reușit să strângă câțiva oameni pasionați de muzică din UMFT și să organizeze concerte o dată sau de două ori pe an. A început cu doi – trei oameni, acustic. Ulterior, am venit tot mai mulți (habar n-aveam că sunt așa de mulți pasionați de muzică în lumea medicală), ba unu pasionat de tobe, unu de clape, șamd, și am început să avem o formație completă, care acompania mai mulți interpreți. Ulterior, am fost atât de mulți instrumentiști și soliști, încât s-au făcut mai multe formații în cadrul festivalului. Dar cel mai fain lucru legat de Medfest sunt prieteniile legate. Pe mulți dintre prietenii mei actuali i-am cunoscut în urmă cu mai bine de 10 ani datorită acestui festival și suntem apropiați și în ziua de azi“, spune Tareq.
Marea majoritate a pieselor cântate de formația Evergreen, a cărei componență s-a modificat de câteva ori de-a lungul timpului, fac parte din repertoriul cover-urilor după piese celebre, dar între timp muzicienii au compus și două piese proprii care poartă numele de „Te caut“ și „Your Eyes“.
„Ca artist, fie și amator cum suntem noi, simți la un momentdat nevoia să îți exprimi și propriile emoții și inspirații.
E un pas normal în opinia mea și sper să avem cât mai multe melodii proprii în viitor. Pentru playlist-urile din concerte în general avem câte o «negociere» cu toții înainte. Ca idee încercăm să luăm în considerare și evenimentul, oamenii care vor fi acolo, dar și feedback-ul pe care îl primim live. Nu am o foarte mare experiență în compoziția muzicală, dar în general atunci când cânt la chitară acustică singur, începe să se lege o linie melodică, mai fericită sau mai nostalgică, în funcție de starea de spirit în momentul respectiv. Nu m-a pasionat niciodată gândul să cânt singur. Pentru mine, ideea de trupă e mai mult decât aceea de «colegi», înseamnă prietenie, distracție, amintiri. Mă fascina unitatea și vibe-ul ăsta din trupele mari încă de când eram mic și mă uitam la concerte, mi se pare ceva unic. Ca și planuri de viitor, vreau să continui acest proiect, pentru că știu că este dorința tuturor din formație, și sper să compunem suficiente melodii (și suficient de bune) să scoatem și un album”, a spus Tareq.
Alături de el, la ora actuală din formația Evergreen mai fac parte Șerban Talpoș (voce), Adrian Cândea (bas) și Paride Ferraro (tobe), acesta din urmă fiind un proaspăt absolvent al facultătii de medicină dentară la secția engleză din cadru UMFT.
După ce a absolvit facultatea cu șase ani în urmă, Tareq a devenit asistent universitar desfășurând activități de predare si cercetare, iar în urmă cu doi ani și-a susținut teza de doctorat. În ceea ce privește simbioza dintre stomatologie și muzică, Tareq e de părere că cele două se completează într-un mod fericit.
„Fără dar și poate cea mai mare pasiune a mea este stomatologia. Sunt unul dintre fericiții care și-au găsit din prima vocația și sunt foarte recunoscător pentru asta. Muzica e a doua mare pasiune și o găsesc complementară profesiei de medic dentist. În primul rând pentru că și în stomatologie îți trebuie un simț artistic și estetic destul de dezvoltat. În al doilea rând, profesia de medic stomatolog este destul de solicitantă, iar o repetiție faînă la final de program cu trupa e uneori tot ce îți trebuie să îți reîncarci bateriile”, spune el.
Tareq Hajaj este de părere că Timișoara este un exemplu pentru multiculturalitatea de care dau dovadă oamenii de aici și subliniază acest fapt și prin feedback-ul pe care îl are de la studenții străini care învață în orașul nostru.
„Vorbesc fluent română și engleză. Fiind mai pragmatic de fel, odată ce am văzut că engleza te duce peste tot în lume, nu m-am mai obosit să învăț și alte limbi străine. Eu de Timișoara m-am îndrăgostit încă de dinainte să vin aici, datorită poveștilor părinților mei – Daniela Sonneveld și Ziad Hajaj, care s-au cunoscut tot aici, studenți fiind. Părerea mea este că Timișoara este și în ziua de azi un exemplu pentru întreaga lume în ceea ce privește multiculturalismul și societatea civilă. Eu predau și la secția engleză a facultății de Medicină Dentară și primesc mereu feedback-ul studenților de peste tot din lume – Europa, Asia, Africa – și într-o proporție covârșitoare majoritatea au experiențe foarte bune pe perioada șederii în Timișoara”, spune el.
