Vestea conform căreia cei 100 de ani de existență ai Universității Politehnica din Timișoara vor fi sărbătoriți și printr-un concert aniversar alături de o serie de muzicieni de calibru „greu“ a creat un interes deosebit în rândul melomanilor. Acest fapt este perfect justificat, având în vedere că din super-grupul care va susține un concert cu această ocazie fac parte Mircea Baniciu, Călin Pop, Tiberiu Bako, Valentin Potra și Teodor Pop, artiști care sunt toți absolvenți ai UPT.
Unul din „aleșii“ pentru acest super-grup este Tiberiu Bako. Chiar dacă trăiește de 12 ani în Ploiești, unde este directorul în cadrul unei companii multinaționale, fostul membru al trupelor Pro Musica și Cargo consideră orașul său natal Timișoara „acasă“. Este locul unde printre altele s-a infectat cu „microbul“ muzicii… într-un mod inedit.
„Prin 80’ am primit un joc electronic, primitiv (cel cu tenis) de la ai mei, de care m-am plictisit repede. Un prieten interesat, mi-a propus un troc cu o chitară electrică. Cum îmi doream una, am acceptat dar nu mică mi-a fost mirarea, ajungând acasă, să constat că nu are decât patru corzi! Credeam că m-a păcălit. Și uite așa, am rămas basist, în ciuda bancului care spune că basiștii nu se joacă de a v-ați ascunselea, fiindcă nu-i caută nimeni“, spune el.
Printre amintirile memorabile avute în cadrul activității sale alături de grupurile Pro Musica și Cargo, Tiberiu Bako își amintește două episoade de neuitat. Primul dintre ele a avut loc imediat după Revoluție, când membrii trupei Pro Musica au fost la un pas de a fi arestați la vama dintre Ungaria și Austria, iar celălalt când a făcut cinste de ziua sa…
„Fiecare zi petrecută cu Pro Musica și Cargo a fost frumoasă și onorantă, eu fiind cel mai tânăr, din trupă, în acele vremuri, între 1986 și 1993. Nu pot să nu le mulțumesc prietenilor Ilie Stepan și Adrian Bărar pentru încrederea pe care mi-au acordat-o. Ca amintiri funny, sunt două mari și late. Cu Pro Musica, am fost aproape arestați în vama ungaro-austriacă, în 1990 sau 1991. Ne-am trezit noi să mâncăm șnițele și parizer pe capota mașinii. Asta după ce damigeană cu țuică, presupusă a fi făcută cadou gazdelor austriece (aveam un concert la Viena) s-a golit în cei 400 de kilometri parcurși. Șofer fiind, am lăsat mașina (ni s-a interzis accesul în Austria cu acea rablă, Renault- ul de la TVT) într-o benzinărie, în Ungaria. La întoarcere, am găsit-o pe butuci și angajații benzinăriei spuneau, râzând: au fost românii voștri. Așa că ne-am întors acasă cu patru roți diferite, luate din satul respectiv. Cu Cargo, am repetat anul doi de facultate pentru a merge la Costinești din mai până în septembrie, la terasa Tineretului. Câștigam 5.000 de lei pe lună. De ziua mea, după ce publicul mi-a cântat La mulți ani!, m-a pus naiba să spun, la microfon, că, toată lumea e invitată la chef.
Nu știu câți au venit, dar dimineața am primit nota de plată de 8.500 lei!“, spune Tiberiu Bako.
Tiberiu Bako a absolvit Politehnica Timișoara în 1992 și după o perioadă în care a cochetat cu muzica și ingineria, a ales-o pe aceasta din urmă… chiar dacă nu a renunțat complet niciodată la muzică.
„În acei ani, rock-ul era viu și omniprezent. Eram relativ săraci, dar entuziașți și rebeli. Miliția ne cam lăsa în pace deși o mânca palmele să ne tundă. Erau în permanență concerte și festivaluri. Și nu exista playback (era o rușine). Acum, tehnologia a dus entertainment-ul la înălțimi nebănuite pe atunci. Am absolvit facultatea și am avut o perioadă de activitate, în paralel, muzică și inginerie, absolut extenuantă. Am început să mă gândesc, cum va fi la pensie? Degeaba am absolvit facultatea? Cât o mai pot duce așa? Astfel că am ales calea bătătorită de școală. Dar, ca să nu par mai aiurea decât sunt, recunosc faptul că, dacă se câștigau mulți bani din muzică, în acele vremuri, alegerea mea ar fi fost alta“, spune el.
Vestea includerii sale în acțiunile menite să celebreze 100 de ani de existență a Politehnicii Timișoara a venit de la inițiatorul acestui proiect muzical, realizatorul de emisiuni radio Bogdan Puriș. Zilele trecute, cei cinci componenți ai acestui proiect au intrat în cantonament la Timișoara pregătind printre altele și o melodie specială dedicată acestei aniversări, dar și câteva piese care vor fi prezentate publicului cu ocazia concertului pregătit cu această ocazie.
„Cu Bogdan Puriș am colaborat dintotdeauna. Din când în când mai compun câte o piesă și Bogdan o difuzează la radio, dacă-i place. Surpriza a fost mare când mi-a propus să particip la aniversarea UPT. Mă simțeam și onorat și rușinat în același timp. Sunt mulți absolvenți UPT, mult mai buni ca mine, din punct de vedere muzical, care meritau asta. Pe o scenă mare nu am mai cântat din 2007. Doar în studio și în evenimente mai mici. Oricum sunt recunoscător să fiu alături de muzicienii de calibru din trupă. Chiar dacă muncesc în Ploiești, Timișoara oricum rămâne «acasă». În prima zi de repetiție din cantonamentul nostru, m-am cam bâlbâit. Apoi am început să recuperez. Cantonamentul a fost benefic pentru toți, fiind prima oara când am repetat împreună, în această formulă. Funcționăm bine acum“, a mai adăugat Tiberiu Bako.
