Formația Pragu de Sus – a cărei baze au fost puse în anul 2003 la Timișoara – a lansat un nou videoclip la piesa „N-ai nevoie de foarte multe”. Muzica și textul piesei îi aparțin lui Dinu Olărașu iar orchestrația este realizată de Călin Bârcean și Pragu de Sus, iar filmările și producția video au fost realizate de Dani Lorincz, DACmedia.
Prima apariție publică a formației care a lansat cinci albume de studio a avut loc în anul 2004, iar la sfârșitul anului 2017 trupa s-a calificat în semifinalele concursului Eurovision România 2018, cu piesa „Te voi chema“. Melodia nouă a formației a fost înregistrată în formula Călin Bârcean – vocal, chitară electrică, claviaturi, Florin Demea – chitară electrică, Costel Răsuceanu – chitară bas, Cosmin Herac – tobe și Victor Miclăuș – invitat la chitară bas, iar masterul piesei este semnat de Central Music Studios din Timișoara.
Am realizat un interviu cu solistul formației Pragu’ De Sus, Călin Bârcean, din care am aflat cum s-a născut această piesă, care este cel mai „de suflet“ album al lor și cum trece trupa prin vremurile de pandemie…
– Zilele trecute ați lansat o nouă piesă. Muzica și textul piesei îi aparțin lui Dinu Olărașu. Cum s-a născut ideea apariției acestei melodii?
– Ideea a plecat de la mai noul nostru coleg, pianistul Sorin Rusu, alături de care activăm în formula extinsă, dedicată evenimentelor „private & corporate”. Aveam și eu cântecul acesta în minte, am compus tema de chitară și am venit cu noua abordare. Asta e frumusețea unei preluări! Sunt atâtea idei bune care se pot reinventa în haine noi! Dinu Olărașu a primit cu bucurie propunerea noastră, am filmat videoclipul la Pensiunea Panorama din Ghelari, județul Hunedoara, și a ieșit ceea ce puteți vedea! Dani Lorincz, de la DACmedia a fost omul din spatele aparatelor video. E minunat când povestea unui cântec e dusă mai departe de alte generații, ajungând la noi categorii de public! Mai cu seamă acum, când un asfințit și o mână de prieteni au căpătat așa mare valoare!
– Acum doi ani, la începutul lunii noiembrie ați lansat cel de-al 5-lea album discografic „Nu mai am răbdare“. Cum a fost primit acest disc de fanii voștri? Dacă ar fi să faceți o comparație între cele cinci discuri scoase de voi, care este cel mai de succes la public și care este cel mai apropiat de „sufletul“ vostru… dintre acestea?
– Ar fi fost bine să fi putut concerta în condiții normale, anul acesta. Unui album îi trebuie doi ani să se așeze, să fie asimilat atât de noi, cât și de public. Discul a fost foarte bine primit! Comparația e greu de făcut. Cel mai apropiat album de suflet e și cel mai recent, pentru că exprimă trăirile noastre din urmă! Dar la fel ca orice cântec, un album poate răspunde unei anumite stări, într-o anumită zi, într-o anumită clipă, potrivit „simptomelor” tale de atunci.
– Având în vedere faptul că traversăm vremuri incerte în care concertele sunt afectate de pandemie și din acest motiv aveți mai mult timp pentru munca de studio… când ne putem aștepta la un nou disc Pragu de Sus? Cum ți se pare că trecem prin această perioadă dificilă?
– Discul va veni firesc, probabil anul viitor.
Cu ce am lansat până acum și cu ce mai avem în lucru anul acesta, ajungem la jumătatea lui. E adevărat că neputând concerta, ai mai mult timp pentru studio, dar să știți că rețeta aceasta nu funcționează la nesfârșit! E trist că nu putem cânta, e apăsător și frustrant să vezi că îți este interzis total dreptul la muncă! Producția de studio costă, un album costă, iar acești bani veneau din concerte. Așadar, un album fizic va apărea doar când vom fi lăsați să concertăm fizic! Pe de altă parte, inspirația nu vine dacă te închizi în studio. Trebuie să experimentezi, să trăiești, să acumulezi stări cu oameni și printre oameni! Etapele construcției artistice, privite mai adânc, sunt interdependente și strâns legate de experiențele umane! Procesului de creație, trebuie să-i corespundă, prin alternanță, un proces de ardere a creației, de transmitere a ei, de consum public. De aceea, artiștii mai dezinvolți au luat atitudine, iar eu am rămas foarte mâhnit, văzând ce violent au putut să răspundă unii confrați pământeni unui Dan Bittman sau unui Nicu Alifantis! Dacă am câștigat ceva în ultimii 30 de ani, e dreptul la opinie! Libertatea de a vorbi! E trist că nu putem respecta o părere diferită de a noastră, că nu știm să reacționăm civilizat! Chiar dacă poate eu greșesc, într-un anume moment, sau tu! De ce nu putem continua constructiv dialogul, trecând peste? Am suferit de curând, pentru că am spus ceea ce cred, pentru că am scris sincer! Nu aș fi fost eu, dacă nu aș fi făcut-o, dar am rămas afectat pentru că sunt oameni care au luat-o foarte în tragic! Ne pierdem bunătatea, ne asprim, ne dezumanizăm. Opriți fiind de la fraternizare în spațiile publice, de la terapia de grup cu prietenii, deconectați brutal de la formele vii ale artei care, periodic, ne mai înmuiau inima, ne mai spălau sufletul, am ajuns niște sălbatici ai platformelor on-line. E la fel ca în trafic, unde, izolat în mașină, devii o brută! Înjuri, faci semne obscene, verși furie, scuipi venin! Ești singur, nu te poate atinge nimeni și nimic! Ești în mașina ta, în camera ta, în spatele tastaturii tale. Norocul era că după o oră sau două de turbare la volan, trebuia să parchezi undeva, să cobori, să întâlnești alți oameni, să redevii OM, să te îmbunezi. Ajungeai la familie, la concert, la teatru, la birou. Contactul uman, privirile, intersectarea emoțiilor, toate contribuiau la echilibrul sufletesc al lumii. Acum, devenim tot mai violenți pe facebook și acceptăm cu ușurință să ni se mute activitățile din real în virtual. Fără să conștientizăm, am început deja să plătim prima rată din acest ispititor credit al izolării. În ceea ce mă privește, am decis să ies puțin din lumea virtuală. Voi lua o pauză de la tot ce înseamnă rețele sociale, postări, mesaje, comentarii. Sunt conștient de importanța acestor medii în propagarea mesajului artistic, dar simt nevoia unei curățări personale, unui respiro. Prea s-a întunecat câmpia internetului de atâtea săgeți, prea s-a întors lumea cu susu-n jos, vorba lui Marin Sorescu! Las în trafic doar muzica și versurile mele, revenind probabil, când voi avea pregătit un nou cântec. „N-ai nevoie de foarte multe, ca să fii fericit, e de-ajuns un cântec, de-ajuns… și puțin infinit.”
