Aniversarea centenarului Universității Politehnica va avea parte de un eveniment inedit care se va desfășura în data de 11 noiembrie printr-un concert care marchează o reală surpriză pentru melomanii din întreaga țară. O serie de muzicieni de calibru „greu“ fac parte din super-formația care va cânta pe scenă cu această ocazie: Mircea Baniciu, Călin Pop, Tiberiu Bako, Valentin Potra, Teodor Pop și Octavian „Vita“ Horvath (invitat), toți absolvenți ai UPT. În avanpremiera acestui eveniment de neratat se va lansa și o compoziție proprie a super – trupei, iar conform celor declarate de Bogdan Puriș, inițiatorul acestui proiect, intenția este ca pe viitor „gașca“ să susțină și alte concerte. Am realizat un interviu cu Călin Pop, solistul formației Celelalte Cuvinte – trupă care a cântat pentru prima oară în data de 13 decembrie 1981 la Casa Studenților – în care am aflat cum a ajuns la facultate la Timișoara, cât de bine a reușit să îmbine studiile cu muzica în acea perioadă și cum a primit vestea cooptării sale în acest proiect aniversar.
– Cum ai ajuns la Facultate la Timișoara?
– Adevărul e că nu prea vroiam să mă duc la facultate la Timișoara. Credeam că dacă eu cânt într-un club la Oradea – că pe vremea aceea văzusem trupe care erau în vogă atunci în concerte – e bine. Tatăl meu – Dumnezeu să-l ierte – a dorit foarte mult ca eu să fiu la facultate și m-a împins. Mi-a spus…de fapt m-a întrebat dacă-mi place Phoenix. Bineînțeles că-mi plăceau cei de la Phoenix, ei mi-au schimbat viața și m-au îndreptat spre rock. Mi-a spus: «Dacă-ți place Phoenix, du-te la Timișoara la facultate și umple golul». Afirmația asta m-a lăsat mască pentru că …cine eram eu ca să umplu acel gol… Uite că a avut o mică dreptate… până la urmă cu ajutorul lui am reușit și m-a făcut să înțeleg faptul că mediul studențesc mă va ajuta mult mai bine ca să mă afirm. A avut mare dreptate și rămân veșnic recunoscător pentru asta. Evident era și ideea de a deveni inginer…. care în acea vreme putea să fie o îmbinare plăcută între pasiunea pentru muzică și o meserie care îți asigură traiul în mod constant.
– Cum a fost viața de student pentru Călin Pop?
– Viața de student era grozavă pentru că în acea vreme studenții erau elitiști. Studențil ascultau muzici bune, citeau cărți bune, erau însetați de cultură. Vroiau să vadă filme bune și valoroase. Atunci valoarea era foarte apreciată.
– Cum ai reușit să îmbini studiile cu pasiunea pentru muzică?
– Pasiunea pentru muzică cu studiile s-a îmbinat destul de greu.
Mai mult eram pe la repetiții la Casa Studenților, mai mult îmi stătea gândul la afirmare decât la învățat. Ceea ce s-a și demonstrat prin perioada prin care am terminat facultatea. În loc de cinci ani am făcut șapte. Anul doi l-am făcut de trei ori. Până la urmă datorită faptului că m-am căsătorit și a apărut și Marius Pop, fiul meu, asta m-a făcut mai responsabil și m-a împins până la urmă ca să termin facultatea …deși tot timpul eram plecat cu trupa la festivaluri și dădeam concerte.
– Care sunt cele mai memorabile amintiri din perioada studenției?
– Sunt foarte multe amintiri memorabile. Am multe amintiri din anul întâi, în care încă nu venise trupa la Timișoara. Aveam cu ei o înțelegere nescrisă ca și un jurământ nescris. Am activat în cenaclul Mecanicii la căminul 1MV acolo jos în underground. Am cântat și cu o trupă de latino americani și în același timp în 1980 în anul acela în care am fost eu liber și așteptam pe ceilalți doi – Marcel Breazu și Leontin Iovan – ca să apară la Timișoara, am cântat cu o trupă numită Eden. Care cânta un fel de pop rock. În trupă era și un pianist din RDG, Udo Franke. Un pianist de blues care ulterior a activat și în trupa Pro Musica. O altă amintire memorabilă a fost întâlnirea cu Florian Pittiș , care ne-a observat absolut întâmplător, în 1984 la festivalul Timrock, ediția a treia, în Parcul Rozelor. Întâlnire care ne-a dus pe noi cu trupa în liga întâi…și ne-a făcut legătura cu Electrecord. Așa am apărut pe discul «Formații Rock Nr. 8», și restul se cunoaște…
– Cum ai primit vestea includerii tale în proiectul menit să aniverseze centenarul Politehnicii?
– Vestea includerii mele în acest proiect a fost o surpriză plăcută pentru mine și în același timp o împlinire. Pentru mine a fost o dovadă a recunoașterii Timișoarei și a mediului studențesc în care m-am lansat cu trupa Celelalte Cuvinte.
– Cum a fost perioada de repetiții pentru concertul aniversar, cum te-ai înțeles cu ceilalți componenți ai super-formației?
– E o gașcă plină de umor, o gașcă în care se glumește dar nu se supără nimeni. Există experiență destulă în spatele fiecărui membru și toată lumea este bucuroasă să cânte. În concluzie… această – nu știu dacă se poate numi super formație – în fine… acest proiect este foarte binevenit și pe mine mă împrospătează din punct de vedere energetic. Cel mai important lucru este că după acest proiect rămâne o creație, o compoziție și un clip video, realizat de noi. Asta pe lângă piesele care se vor cânta din repertoriul fiecărei trupe din care fac parte membrii proiectului…
