Ligia Dugulescu, fiica lui Petru Dugulescu, deputat în anii ’90, și sora lui Marius Dugulescu, și el fost deputat și fost candidat la Primăria Timișoara, urmează tradiția familiei și va candida pentru un loc în Senatul României, din partea PMP Timiș
„Tata a candidat în 1992, la invitația prietenului său, poetul Ioan Alexandru. Tata era pastor baptist și nu i-a fost ușor, nu era pe acea vreme prea agreată ideea ca creștinii să se implice în politică. Dar el considera că e important, spunea că politica e murdară când e făcută de oameni murdari, și politica se poate schimba dacă ducem oameni curați acolo, care au altfel de mentalitate. A candidat și a fost într-adevăr primul evanghelic ales în Parlamentul României, din 1992 până în 2000 a avut două mandate, cu PNȚCD. Îmi aduc aminte că întotdeauna pleca luni dimineața cu avionul la București și se întorcea joi seara. Era foarte activ, avea audiențe și când se întorcea în oraș, avea sute de oameni care îl așteptau. Împreună cu Ioan Alexandru au propus indroducerea Religiei în școli, au propus începerea sesiunii de Parlament cu rugăciune, au reușit să reunească oameni din diferite partide la numite studii biblice, chiar în cabinetul Elenei Ceaușescu. Era în Comisia de Apărare a Drepturilor Omului și a făcut o diferență, a contat că a fost acolo”, a povestit Ligia Dugulescu în cadrul emisiunii PRESSALERT LIVE.
„Am făcut trei ani de liceu sanitar la Hunedoara, apoi am absolvit la Timișoara, unde am ajuns după ce tata a devenit pastor aici. Am lucrat doi ani în secția de chirurgie toracică la «Victor Babeș». Întotdeauna am iubit oamenii și mi-am dorit să pot să ajut, să le fac viața mai ușoară, mai frumoasă. Imediat după revoluție am avut ocazia să studiez într-o școală creștină în America. Am mers la facultate în Chattanooga, Tennessee, și am studiat psihologia. Am stat în SUA 10 ani, dar când am plecat am promis că ne întoarcem.
Tatăl meu a insistat ca tinerii români care merg în străinătate să fie pregătiți pentru a ajuta România. Întotdeauna a considerat că trebuie să investești în tineri, în educația lor, pentru ca ei să slujească țara”, a mărturisit candidata PMP pentru Senat.
Ligia Dugulescu a ales să ajute societatea în care trăiește continuând munca începută de tatăl său imediat după Revoluție. „Asociația «Iisus, speranța României», pe care tata o înființase imediat după Revoluție, avea multe proiecte. Când m-am întors în țară am fost întâi consilier, lucram cu copiii din orfelinate. După ce tata a murit, în 2008, am devenit eu președinte al asociației care are deja 30 de ani, și tot timpul s-a dezvoltat pe baza nevoilor societății românești. În 1992, când erau foarte mulți copii ai străzii, s-a deschis casa Frații lui Onisim, pentru copiii străzii care dormeau în canala, la Piața 700. Apoi, în ’97, când decja mulți tineri plecau din România, erau bătrâni care aveau nevoie de ajutor, a început proiectul Mana, o cantină mobilă care funcționează și azi. La Hațeg, în 2003, am deschis o casă de bătrâni și de fete cu dezabilități care funcționează și azi. Fiecare proiect pe care îl derulăm răspunde la nevoile comunității și sunt proiecte umanitare. Și acum, la casa Frații lui Onisim, avem 21 de copii luați în plasament de la Protecția Copilului, pe care îi creștem și îi ajutăm să se formeze într-o familie iubitoare, cu educație cât mai bună. Asigurăm prânzul și cina la 100 de persoane din oraș. Sunt multe proiecte de durată și de amploare”, a explicat Dugulescu.
Aceasta atrage atenția că numeroasele schimbări de legislație au făcut mai grea munca organizațiilor de asistență socială. „În ultimii ani s-au schimbat foarte mult regulile pentru ONG-uri, în domeniul acesta aș dori să mă implic dacă voi merge la București. Oamenii de la București am impresia că nu au pășit niciodată în aceste centre, să vadă cum funcționează. De exemplu, tinerii pe care îi ajutam proveneau din orfelinate de stat, din centre de plasament, și îi ajutam după 18 ani să fie angajați, să își pună bani deoparte și să devină independenți. În momentul în care s-au schimbat standardele, deși noi aveam trei apartamente mari în care puteau să locuiască 18 tineri, acum am ajuns să avem doar patru tineri. Am pierdut multe locuri din proiect deoarece se măsoară metri pătrați, se cere să fie doar doi în cameră, sunt anumite lucruri care nu au sens într-o țară în care oamenii nu au standardul de viață pe care ei îl cer pentru locurile acestea. Trebuie să ne gândim că nu tot ce traducem din Uniunea Europeană se poate aplica neschimbat în situația românească”, a mai spus Ligia Dugulescu.