Mircea Baniciu și perioada sa de studenție la Timișoara: „Mergeam la Cina,...

Mircea Baniciu și perioada sa de studenție la Timișoara: „Mergeam la Cina, unde aveau langoși cu brânză și cu mărar“

1
DISTRIBUIȚI

Mircea Baniciu a absolvit Facultatea de Construcții din Timișoara, la secția Arhitectură, în 1974, și este unul din muzicienii incluși în proiectul creat pentru a marca aniversarea a 100 de ani de existență a Universității Politehnica. Alături de el, din acest proiect care va susține astăzi, 11 noiembrie, un concert online de la ora 20, se mai află Călin Pop, Octavian Horvath, Teodor Pop, Tiberiu Bako și Valentin Potra, toți absolvenți UPT. Am realizat un interviu alături de binecunoscutul muzician, în care am aflat cum a ajuns student, care a fost materia la care aproape că a ajuns repetent și… cum îi cinstea pe toți prietenii săi când venea din turnee…

– Cum ai ajuns student la Politehnică?

– Am vrut să dau admitere la Arhitectură și maică-mea nu avea bani să mă trimită la București și atunci a zis „De ce nu dai aici la Politehnică la Construcții”. Am picat intenționat, nu aveam chef să fiu inginer constructor, în niciun caz. Neintrând la facultate, am intrat la școala Electromotor, unde am petrecut doi ani de zile ca maistru-mașini constructor de mașini, să nu mă umfle ăștia la armată. În 1970 s-a înființat secția de arhitectură a Institului Politehnic. Mai exact, în cadrul construcțiilor s-a făcut o secție de arhitectură. Am legitimația cu numărul unu la Facultatea de Arhitectură. Am intrat al doilea pe listă….

– Cum era viața de student pentru Mircea Banicu?

– Nici n-am intrat bine la facultate, că în iarnă a venit Nicu Covaci la mine și a zis „Hai că avem treabă”. Cu Phoenix. M-au luat în Phoenix încercând să facă cu mine minuni. Pe la sfârșitul anului întâi de facultate am început să pătrund tainele turneelor și ale vieții ăsteia de artist pe scenă. Oricum n-a fost ușor, dar am luat examenele. Nu am avut probleme decât cu Analiza Matematică care n-am înghițit-o niciodată.


Era să rămân repetent și dacă rămâneam mă trimiteau ăștia la armată. Nu pot să vă spun ce mătănii am făcut doamnei profesoare pentru că noi n-am dat la admitere analiză. Am dat descriptiv, trigonometrie, geometrie în spațiu și toate alea care ne trebuiau nouă, analiză e pentru ingineri, mi-am spus. Cucoana a zis nu, e și pentru dumneata, ca arhitect trebuie să știi și analiză. Dacă n-am învățat până la re, re, re examinare… Până la urmă i s-a făcut milă de mine și mi-a dat cinci. În rest am avut medii bune, n-am avut probleme. Eram frumos, înalt blond cu ochi albaștri și până la urmă s-a înduplecat doamna de mine…

– Care este cea mai memorabilă amintire din perioada studenției? Cum s-a îmbinat pasiunea pentru muzică cu studiile?

– Sunt multe amintiri memorabile… De îndată ce veneam din turneu îi cinsteam pe toți. Mai luam o sticlă acolo la atelier unde munceam ore-n șir la proietele alea. N-aveam computer. Mergeam la Cina, unde aveau langoși cu brânză și cu mărar. Îi invitam pe toți. Beam câte două trei beri și plecam fericiți acasă. Ăsta e unul din momentele de care îmi aduc aminte cu mare plăcere căci mă așteptau toți ca pe puii ăia …cu gurile alea căscate. S-a îmbinat greu pasiunea pentru muzică cu studiile. Noroc că în turneu la Phoenix, îl aveam pe toboșarul Costin Petrescu, arhitect. Împreună puteam lucra la proiecte și-n turneu. Ne sfătuiam și când veneam acasă veneam pregătit. Bineînțeles nu la toate cursurile…

– Cum ai primit vestea includerii în proiectul care marchează centenarul UPT și cum te-ai înțeles cu ceilalți membri la repetiții?

– M-a sunat inițtaorul proiectului, Bogdan Puriș. La început nu am prea avut încredere în idee. Mergând pe faptul că nu ne cunoșteam toți. Eram cinci străini care ne întâlneam și urma să facem o echipă. Dar până la urmă a fost bine…. Colegii fiind mult mai tineri, am apreciat talentul și dezinvoltura cu care se mișcau. Colegii mei sunt drăguți, suntem o echipă care chiar arată bine, Am făcut chiar și o ședință foto. Pozele care au ieșit sunt adevărate și animate. Lucrurile au fost extraordinar de frumoase. Abia aștept să ne mai întâlnim pentru că rulajul repetițiilor a fost foarte plăcut și cred că o să ne mai întâlnim.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.