Ne mai despart doar câteva zile până la evenimentul mult – așteptat de melomanii din întreaga țară: concertul super – grupului creat pentru a celebra Centenarul Universității Politehnica Timișoara, recital care va avea loc în data de 11 noiembrie, de la ora 20, online.
În avanpremiera acestui eveniment, luni 9 noiembrie se va lansa videoclipul RockING – O sută de ani, melodia urmând să beneficieze și de o apariție discografică pe vinil în viitorul apropiat. Mircea Baniciu, Călin Pop, Tiberiu Bako, Teodor Pop, Octavian „Vita“ Horvath și Valentin Potra sunt componenții acestui proiect inedit, care s-a născut la inițiativa realizatorului de emisiuni radio Bogdan Puriș. În cele ce urmează am realizat un interviu alături de solistul formațiilor Implant pentru Refuz și Blazzaj, „Vita“ în cadrul căruia ne-a povestit cum a fost viața de student, cum a primit invitația de a colabora la acest proiect și cum au decurs repetițiile.
– Cum ai ajuns să studiezi la Politehnica Timișoara?
– Am ajuns să stuidez la Politehnică deoarece am făcut un liceu real, mate – fizică. Și pe vremea aceea când am dat eu la Poli, în 1992, era singura opțiune. Știam matematică și fizică. Vroiam neapărat să intru la o facultate fiindcă nu vroiam să intru în armată, care mi se părea o pierdere de vreme enormă.
– Cum era viața de student pentru tine?
– Era foarte faină viața de student pe vremea aceea, deoarece veneam imediat după o Revoluție. La 2 – 3 ani după Revoluție am început să fiu student și lucrurile erau foarte efervescente. Totul era într-o schimbare și totul era… frumos. Lumea era extrem de entuziastă. Mi-a plăcut foarte mult această experiență. Aș mai repeta-o… dar timpul s-a scurs…
– Care este cea mai memorabilă amintire a ta din perioada studenției?
– Cea mai memorabilă amintire din studenție este un bal al bobocilor de la Arhitectură. Undeva prin 1993 sau 1994, dacă îmi aduc bine aminte. Am cântat cu formația Psycho Pampers la acel bal. A fost un bal deosebit care a ținut trei zile și trei nopți. A fost organizat de cei de la arhitectură împreună cu prietenii lor care erau de la arte, de la muzică, de la hidro unde eram eu.
A ieșit un bal de pomină astfel încât după acel, bal facultatea n-a mai putut să țină bal doi – trei ani pentru că s-a supărat conducerea facultății. Balul s-a ținut jos în Clubul Construcțiilor și nu le-a plăcut …deși am pus toate lucrurile înapoi. Am dus până și pala de la elicea din curte care era băgată prin geam în clubul construcțiilor și oamenii puteau să sară de pe acea pală în public în timpul concertului…ca de pe o trambulină. Mai sunt povestiri din facultate. Erau foarte faine și Studentfest-urile și Festivalul Underground. Era o efervescență și o dorință de concerte și evenimente culturale foarte mare…
– Cum ai primit vestea includerii în proiectul acesta care marchează centenarul Politehnicii?
– Știam de acest grup fiindcă am vorbit acum două luni cu organizatorii, cu Bogdan Puriș. Mi-a spus că o să aibe nevoie de mine să cânt două piese Blazzaj. Știam că voi fi invitat să cânt cele două piese Blazzaj. Nu știam că voi fi invitat să cânt și pe piesa 100 de ani care marchează centenarul. Acel lucru m-a surprins. M-au sunat cu vreo trei zile înainte de înregistrări și mi-au spus că mai au nevoie de o bucată să o facă altfel, cu mine. Mi-au trimis track-urile eu mi-am scris versurile și m-am dus în studio și am înregistrat piesa. Mi-a plăcut foarte mult să vin cu aportul meu creativ la această piesă. și să lucrez cu acești oameni foarte faini.
– Cum a fost perioada de repetiții, cum te-ai înțeles cu ceilalți componenți ?
– A fost foarte faină perioada asta de repetiții. Am cântat cu oameni pe c are îi apreciez și stimez foarte mult cu care nici nu mă gândeam că voi ajunge atât de apropiați după aceste zile de repetiții. Le mulțumesc foarte mult că m-au acceptat împreună cu ei la sala de repetiții și că ne-am distrat. Am povestit foarte mult despre concerte, despre ce se întâmpla în backstage-ul concertelor. Astât de mult încât am putea să scriem o carte. Dar n-o scriem…
