Călătoria cu trenul București – Timișoara durează mai mult acum decât în 1939

Între București și Timișoara trenurile fac în prezent aproape 10 ore pe 533 km, în timp ce aceeași călătorie în 1939 era mai rapidă. O modernizare serioasă nu a mai fost făcută de 25 de ani și probabil vor mai trece două – trei decenii până când trenurile vor reveni la timpii din 1996, perioada în care această călătorie dura cel mai puțin, a transmis hotnews.ro. O modernizare „ca la carte” ar costa aproximativ 4 miliarde de euro și ar fi mare nevoie de ea, fiindcă sunt destule porțiuni unde trenurile sunt limitate la 30 km/h și unde s-au petrecut multe accidente.

Pe câteva magistrale vitezele au crescut în ultimii 10 ani, exemple fiind cele de la București spre Constanța și spre Suceava, în timp ce în Ardeal se fac lucrări de reabilitare și încep să se vadă, timid, rezultatele, a scris sursa citată. Însă nicio altă magistrală nu s-a degradat în 25 de ani mai mult decât M900 București – Craiova – Drobeta Turnu Severin – Timișoara, iar cele mai rapide trenuri fac acum aproape 10 ore, cu 3 ore mai mult decât cu mașina și cu peste 3 ore mai mult decât trenurile Intercity din anii ’90. Cu mașina, drumul durează cam 7 ore, trenul fiind în prezent cea mai lentă variantă pentru acel traseu.

Durata călătoriei cu trenul București – Timișoara, de-a lungul timpului:
1900: Peste 13 ore
1934: 10 ore și 40 de minute
1939: 9 ore și 17 minute
1960: 8 ore și 23 de minute
1971: 7 ore și 25 de minute
1978: 7 ore și 10 minute
1989: 7 ore și 50 de minute
1994: 7 ore și 18 minute
1996: 6 ore și 28 minute
1998: 6 ore și 25 de minute
2005: 7 ore și 24 minute
2008: 7 ore și 38 de minute
2014: 8 ore și 30 de minute
2020: 9 ore și 46 de minute

Traseul feroviar București – Timișoara avea 575 km pe ruta din 1900, 1934 și 1939, via Pitești – Slatina. După 1950 magistrala a trecut pe traseul actual (533 km, via Videle – Roșiori).

Ghidul de călătorie Baedeker pentru Austro – Ungaria descria în 1913 drumul de la Budapesta către Regatul României via Timișoara – Băile Herculane. Descrieri similare erau și în ghidul Bradshaw. Într-un capitol este descris traseul trenului prin Timișoara – „Lugos” (Lugoj) (după care peisajul devine muntos către „Karansebes”, „oraș de 6.000 de locuitori, în majoritate români”. Apoi se vorbește de o urcare și de tunelul Porta Orientalis, construit de austrieci și numit așa pentru că era pe calea ferată Timișoara – Vârciorova, considerată atunci ca fiind principalul drum către Orient și numită ca atare ”Orientbahn” (calea ferată orientală).

La intrarea în tunelul de aproape 1 km scria Ad Orientem, iar tunelul (la 460 m alt) se afla între Teregova și Domașnea, la 50 km de Vârciorova.

„Ieșirea din tunel se face într-o zonă atractivă la Mehadia și apoi se merge către «Herkulesfurdo» (Băile Herculane) într-o zonă cu vii și livezi; valea Cernei”, mai spunea ghidul Bradshaw care nota că Orșova este ultima stație din Ungaria și apoi urmează granița română de la „Verciorova”. Către București ghidul menționează Craiova și „Pitesci” și faptul că sunt puține lucruri interesante de văzut pe geam, în afară de câteva râuri.

Degradarea încetinește trenurile

La 1906 un tren expres făcea opt ore pe cei 380 km de la București până la graniță (Vârciorova) de acolo existau „legături cu trenul ungar 702 de la Paris, Munchen, Londra, Ostenda, Colonia, Viena și Budapesta”. Ca dovadă că tehnologia a avansat, drumul București – Vârciorova dura 6 ore în 1939, dar trenurile rapide nu mai opreau acolo pentru că nu mai exista graniță.

În 1934 acceleratul 11 pleca din București la 13.10 și ajungea la Timișoara la 23.46, tot atât făcea și rapidul Simplon. Pe atunci exista și halta Ada Kaleh, la 20 de km de Turnu Severin și 2 km de Orșova, pentru cei care aveam ca destinație insula de pe Dunăre.

Cinci ani mai târziu deja cele mai rapide trenuri făceau sub 9 ore și 20 de minute, așadar mai bine decât acum. De exemplu, rapidul Simplon 11 pleca la 10.05 din capitală și ajungea în Timișoara la 19.22. Și la întors timpul de parcurs era aproape la fel de mic. Cu atât mai mult timpii erau buni dacă ne gândim că traseul era cu 41 km mai lung decât în prezent (ocol prin Piatra Olt).

În anii ’80 cele mai cunoscute trenuri erau rapidele Traian (numerele 15 și 16) și București – Express (numerele 11 și 12).

în prezent, trenul IR 1692 de la CFR Călători face 9 ore și 46 de minute între Timișoara și București IR 1692 (5.20 – 15.06), iar trenul internațional IR 79 face 10 ore și 25 de minute.

În a doua parte a anilor ’90 după ce se făcuse refacție și deci linia era în stare bună, trenurile Intercity făceau chiar și 6 ore și jumătate, mai spune reportajul hotnews.ro.

Cel mai rapid tren din istorie între cele două orașe a fost IC 913 în anii 1995 – 1996? făceau doar 6 ore și 25 de minute și oprea în doua două locuri pe 533 km. Iată orarul cu adevărat istoric al IC 912: Timișoara (6.23) -Drobeta T S (9.12 – 9.14) – Craiova (10.38 – 10.43) – București Nord (12.48). Un alt Intercity care pleca după amiază avea performanțe la fel de bune – IC 914: Timișoara (15.25) – Drobeta T S (18.14 – 18.16) – Craiova (19.40 – 19.45) – București Nord (21.50). De menționat că aceste trenuri rulau fără oprire mai întâi peste 200 km, apoi peste 100 km și apoi iarăși peste 200 km.

În prezent, conform datelor CFR Infrastructură, pe Magistrala 900 se înregistrează 90 de restricții de viteză, pe o lungime totală de 272,84 km.

Trenurile internaționale s-au împuținat

În anii ’30 rapidul Simplon avea vagoane directe de la București la Paris, via Timișoara – Jimbolia – Ljublijana – Milano – Lausanne, iar de la București la Paris călătoria dura 45 de ore.

Până acum șase ani exista tren direct București – Timișoara – Belgrad, celebrul Rapid nr 11 în anii ’80 și ’90. În 2015 mai existau doar două trenuri pe zi Timișoara – Vrsac, iar în prezent nu mai există legătură feroviară România – Serbia. De la Timișoara sunt 159 km până la Belgrad. În anii ’90 existau trenuri și între Jimbolia și Kikinda, dar nici această legătură nu mai există.

Timișoara este la 310 km de Budapesta, via Arad și singurele trenuri internaționale din Timișoara sunt două IR zilnice 78 și 72, cu perechile lor IR 73 și 79.

Pentru că vitezele sunt atât de mici și linia este într-o stare proastă, companiile internaționale de transport de marfă încep să evite România, preferând Serbia și Bulgaria. De la Timișoara până la podul Calafat – Vidin sunt 430 km și, chiar dacă ar exista un tren direct de pasageri, nu ar face mai puțin de 11-12 ore, iar la marfă timpii sunt și mai mari.