Se împlinesc 31 de ani de la Revoluția din 1989, iar ziua de 16 decembrie a fost marcată la fel ca în ultimii ani de Primăria Timișoara, printr-o ședință festivă ce a avut loc la Sala Capitol, în condiții de pandemie, fără public, doar cu oficialități locale și invitați.
Reuniunea festivă a început cu intonarea Imnului Național al României, a Imnului Uniunii Europene și cu audierea pieselor „Timișoara” a formației timișorene Pro Musica și „Imnul Golanilor” a lui Cristian Pațurcă. Ședința a fost prezidată de consilierul municipal Lucian Căldăraru de la PNL, revoluționar.
Primul care a luat cuvântul a fost primarul Dominic Fritz care a precizat că Timișoara a aspirat întotdeauna la mai mult și a obținut ce a visat, cu mult curaj și cu multe sacrificii.
„Suntem aici azi să onorăm eroismul concetățenilor noastre din urmă cu 31 de ani – să ne amintim de cei care au murit, dar să și onorăm și să încurăjăm cei care duc mai departe flacăra revoluției până în ziua de azi. De-a lungul anilor mi-am pus întrebarea: de ce a pornit revoluția tocmai în Timișoara? Sunt multe răspunsuri, dar unul dintre ele s-a impus în mintea mea. Timișoara a fost prima pentru că libertatea a fost întotdeauna în spiritul orașului. A fost spațiul în care au trăit în libertate și respect reciproc oameni din diferite popoare, de diferite limbi și culturi. Această tensiune creatoare a fost creuzetul pentru decembrie 89. Să nu uităm niciodată că Revoluția a fost făcută de oameni în carne și oase. Unii dintre ei sunt azi aici să ne readucă, din trecut, mesajul Timișoarei din decembrie 89, de libertate, adevăr, demnitate, solidaritate, dreptul la o viață mai bună. Acest mesaj avem datoria să-l reactualizăm an de an, când celebrăm Revoluția. Avem datoria să-i redăm viața și sensul și azi și peste un an și peste zece. Ceremoniile sunt, de obicei, ritualuri. Iar ritualurile sunt bune pentru o comunitate, o țin unită în jurul unor eroi și în jurul unor idealuri. Ritualurile, tocmai pentru că nu se schimbă, ne țin în viață atunci când lucrurile din jur devin imprevizibile, așa cum este în aceste vremuri. Dar revoluția este și despre oamenii ei care, într-o dimineață de decembrie și-au întrerupt viața obișnuită, pentru a lupta pentru o viață mai bună”, a spus Fritz pe scena Sălii Capitol.
Primarul a povestit că și-a dorit să descopere, de când locuiește aici, povestea timișorenilor despre Revoluție, a lor personală, din acele zile, cea pe care o transmit copiilor și nepoților și strănepoților.
„Memoria acelor zile, care va rămâne pentru totdeauna în familiile lor, ca o moștenire prețioasă. Timișoara acelor zile este un puzzle format din toate aceste istorii personale, iar una dintre ele o să o împărtășesc, azi. Femei și bărbați care au luat un mic dejun, s-au îmbrăcat, și-au îmbrățișat copiii, și-au privit părinții și au plecat de acasă să moară. Unul dintre acești oameni este Edita Reiter. Povestea Editei a rezistat timpului pentru că moartea ei a marcat pe altcineva, pe viață. Era 19 decembrie 1989 și, cu o zi mai devreme, Geta împlinise 35 de ani. Voia să meargă la niște prieteni care, în mod îngrijorător, nu apăruseră la mica serbare de ziua ei. Lângă Spitalul Județean o Dacie opri brusc lângă Geta și a lăsat în drum trupul fără însulfețire al unei fete. O fată mignonă în jeanși roșii, Geta încă-i mai vede și azi. Singură pe stradă, se apropie de corpul inert și rece și-i zări fața tânără, relaxată. Știa ce se întâmpla în acele zile în oraș, știa că are legătură cu revoluția. A apucat să-i scoată buletinul din haină și să-i verifice numele și adresa, înainte ca, tot de nicăieri, să apară o salvare, în care doi brancardieri să încarce trupul femeii. În ziua următoare, Geta a reușit să ajungă în Iozefin, unde stătea femeia, și a vorbit cu o vecină. Victima se numea Edita Reiter, lucra la Institutul de Sudură și Încercare a Materialelor, plecase să-i ia medicamente mamei sale în vârstă și nu s-a mai întors. Se pare că, în încercarea de a speria muncitorii de la ELBA pe cale de a participa la revoluție, s-a deschis focul dinspre un transportor amfibiu blindat și au fost împușcate mortal Edita și încă o femeie. Geta a mers apoi în centrul orașului. Furia și tristețea îi alungaseră frica. I se părea nedrept că un om atât de tânăr și-a pierdut viața. 31 de ani mai târziu, consideră ca schimbarea s-ar fi putut produce fără victime și că acea femeie avea dreptul să trăiască. I se strânge inima când se gândește la toate lucrurile bune ce i s-ar fi putut întâmpla ei și celorlalți care au fost uciși. An de an, în 18 decembrie, tot ce poate face e să aprindă acasă o lumânare în memoria fetei în jeanși roșii.
Din 1989 nu-și mai sărbătorește ziua de naștere, îmi spune Geta: „Ziua mea e în fiecare zi, pentru că trăiesc”, a povestit Dominic Fritz.
Acesta este de părere că Ziua Revoluției în Timișoara este în fiecare zi, pentru că în fiecare zi avem datoria să ne trăim viețile în libertate, adevăr, demnitate, solidaritate și aspirația la o viață la bună, azi și pentru totdeauna.
Revoluționarul și consilierul local Lucian Căldărariu, care a primit un steag american în ianuarie 1990 de la un senator al SUA, i-a prezentat drapelul Excelenței Sale Adrian Zuckerman, ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România. Căldărariu a promis că va dona steagul Muzeului Revoluției când acesta se va deschide.
Ambasadorul Adrian Zuckerman și-a rostit discursul în limba română și a precizat că a participat anul trecut la comemorarea Revoluției în Piața Operei.
„În urmă cu 31 de ani, timișorenii, inclusiv mulți dintre cei prezenți astăzi aici, au decis că le-a ajuns cuțitul la os. De dragul copiilor și al nepoților lor, au făcut primul pas pentru a elibera poporul român din lanțurile grele de fier ale comunismului. Aceia dintre voi care ați luat parte la demonstrații în acea zi fatidică, și mulși alții, și-au riscat viața pentru a face ceea ce trebuia. Pe măsură ce în țările din regiune regimul comunist cădea, numai în România comuniștii opresori au îndreptat armele împotriva poporului. Sute de români au plătit prețul suprem pentru a dobândi libertatea de care se bucură România astăzi. Din păcare, România încă mai are de lucru pentru a elimina ultimele vestigii ale unui sistem comunist corupt, care a strivit poporul sub cizma opresiunii numai pentru ca o elită restrânsă să se poată bucura de o viață luxoasă. Am văzut în ultimii ani cum afectează corupția viața de zi cu de zi, de la infrastructură de slabă calitate până la tragediile cauzate de incendiile de la Colectiv și Piatra Neamț. De ajuns! Statul de drept și transparența trebuie să câștige”, a spus Adrian Zuckerman, ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România.
Cu lacrimi în ochi, Mitropolitul Banatului, ÎPS Ioan Selejean, le-a spus celor prezenți la ședința festivă a Consiliului Local, că „în noaptea acesta, când unii erați în lanțuri, unii nu mai sunt, vom priveghea împreună cu dumneavoastră și cu ei în cer”.
Mitropolitul Banatului i-a mulțumit ambasadorului SUA pentru că se află a treia oară la Timișoara în decursul unui an și l-a asigurat că nici noi nu vom uita acel 11 septembrie.
„Statele Unite nu au uitat acest 89 din decembrie și nici noi nu am uitat acel 11 septembrie, când și dumneavoastră ați fost loviți, țara dumneavoastră”, a spus ÎPS Ioan Selejan. Mitropolitul Banatului le-a cerut celor prezenți să se ridice și să păstreze un moment de reculegere pentru cei care au căzut la Timișoara.
„Să îi înfrățim cu cei care au căzut pe 11 septembrie în SUA. Pentru că toți, și cei de aici și cei de peste Ocean au murit nevinovați. Dumnezeu să-i odihnească”, a spus Mitropolitul.
Președintele CJT, Alin Nica, nu a putut fi prezent la ședința festivă și a transmis un mesaj video.
„Astăzi comemorăm martirii – eroi ai Revoluției din decembrie 1989 care au realizat sacrificiul suprem în lupta pentru libertate și democrație a poporului român, care întotdeauna le va fi îndatorat pentru acele zile, în care luptătorii de la Revoluție și-au pus propriile vieți pe locul secund, iar libertatea și demnitatea pe piedestal. Determinarea și spiritul lor de sacrificiu, precum și ale luptătorilor Revoluției, sunt valori care vor continua neîntrerupt să reverbereze în conștiința noastră națională, fiind totodată dovada clară că spiritul națiunii este fundamental legat de libertate și democrație și, implicit, de valorile morale ce decurg din acestea. Astăzi, la 31 de ani de la declanșarea Revoluției, drepturile și libertățile fundamentale câștigate prin luptă și prin sânge reprezintă valorile centrale ce formează busola morală a tinerei generații, care are obligația să își cinstească eroii și să le ofere respectul ce li se cuvine. O generație care trebuie să cunoască sacrificiile și lupta voastră împotriva unui regim odios și ilegitim, care a terfelit cu nonșalanță, timp de jumătate de secol, concepte precum libertate, demnitate sau prosperitate. Îmi doresc, la fel ca fiecare dintre voi, aflarea adevărului, complet și fără nuanțe, asupra a ceea ce s-a întâmplat în acele zile de decembrie, iar vinovații, toți vinovații, să fie trași la răspundere, căci faptele lor sunt imprescriptibile”, a precizat Nica.
Prefectul județului Timiș, Liliana Oneț, a spus, printre altele, în discursul său că sacrificul celor care și-au pierdut viața în acele zile dramatice va rămâne veșnic în memoria noastră.
Lucian Căldăraru a cerut să se facă presiuni pentru ca dosarul Revoluției să fie finalizat.
„Nu putem permite umilințe și nedreptate după 31 de ani”, a spus Căldăraru.
Secretarul de stat pentru problemele revoluționarilor Puiu Nicolae Fesan a spus că timișorenii sunt cei care au schimbat istoria României și cei care au dat tribut de sânge libertății. La Timșoara s-au înregistrat 73 de morți la Revoluție, 296 de răniți și aproape 900 de arestați. Acesta a spus că va continua să se lupte pentru acordarea titlului de „cetățeni de onoare ai României” revoluționarilor.
Din partea asociațiilor de revoluționari au luat cuvântul Petrișor Morar, Valer Bercea, Dolca Ion, Tudorin Burlacu, Regea Cătălin Hosu Virgil și Sorin Oprea.
