În multe sate românești, mai ales în cele aflate în zonele de munte, se mai păstrează vechi datini legate de Sărbătoarea Crăciunului, ale căror origini se pierd în negura timpului. În vestul țării, Țara Zarandului, Ținutul Pădurenilor sau Țara Hațegului se numără printre cele care mai păstrează obiceiurile din moși-strămoși, unele cu rădăcini în vremurile anterioare creștinismului, uitate sau chiar necunoscute de locuitorii marilor orașe.
Crăciun regal la Săvârșin
În comuna arădeană Săvârșin, atmosfera zilelor Crăciunului este una specială, marcată de prezența Familiei Regale, care serbează în fiecare an Nașterea Domnului în cea mai dragă reședință a Regelui Mihai, frumos împodobită de sărbătoare și acum. Chiar dacă a lipsit mulți ani din țară, Regele nu a fost uitat niciodată de localnici, și când a revenit la proprietatea sa de la Săvârșin, au fost reluate vechile obiceiuri, o bucurie pentru toți locuitorii comunei. Ajunul Crăciunului a redevenit o zi a porților deschise la castel, iar colindători din întreaga țară erau primiți cu cozonac, vin fiert sau ceai cald.
În prima zi de Crăciun, întreaga familie regală era prezentă la slujba religioasă oficiată la biserica din comună, iar în cea de-a doua zi a Crăciunului, participa la tradiționala masă festivă a comunei. Custodele Coroanei, M.S. Margareta, împreună cu principesa Sofia și principele Radu, cărora li s-au alăturat primarul localității și preotul paroh, au împărțit zilele trecute daruri angajaților castelului și ai ocolului silvic, dar și familiilor nevoiașe din localitate, după obiceiul statornicit de Regele Mihai și Regina Ana, și au oferit spitalului din Săvârșin saltele și echipamente pentru paturi, și un punct de spălătorie. În ziua de Ajun, pricipesa Margareta va transmite mesajul de Crăciun, continuând o tradiție respectată de tatăl ei, chiar și în anii în care s-a aflat în exil. Tot în această zi, dubașii de la Săvârșin obișnuiau să colinde atât în sat cât și la castel.
Dubașii din Timiș
Obiceiul colindatului cu dube, în Ajunul Crăciunului, se păstrează și în satele de munte ale județului Timiș, printre cei mai renumiți fiind dubașii din Brănești și cei din satele comunei Tomești. Fiecare dubaș își confecționează singur instrumentul, din piele de câine tratată într-un mod anume, pentru a se obține acordarea dubei. Tinerii, de regulă cei necăsătoriți, îmbrăcați în vechi costume populare de sărbătoare, merg la colindat prin sat, iar în cea de-a doua zi de Crăciun, la Tomești are loc un joc al dubașilor. Dubașii din zonă sunt conduși de câte un vătaf alături de care se află un tânăr care e deghizat în cerb, și potrivit tradiției, cel care interpretează acest rol nu are voie timp de șase săptămâni să intre în biserică.
Străvechi tradiții în satele hunedorene
Ținutul pădurenilor din județul Hunedoara este unul care se remarcă prin păstrarea diferitelor tradiții. În colindele de Crăciun, printre cele mai vechi, numărul trei care se regăsește în temele acestora sub diferite personificări are o semnificație magică, purificatoare, dar și alre obiceiuri, cum este cel al pregătirii „Crăciuniței”, o pâine specială care se așează pe o grămăjoară de otavă, păstrat până în zilele de azi. În credința oamenilor locului, calul lui Crăciun care vine în noaptea de Ajun și mănâncă din ea, aduce locuitorilor bogăție și noroc în anul care vine.
În Țara Hațegului se mai păstrează obiceiul de a pune pe masă merinde pentru cei plecați dintre vii iar colacul de Crăciun, considerat sacru, e nelipsit. Acesta e împărțit atât colindătorilor – numiți pițărăi – în seara de Ajun, împreună cu mere, care au, la rândul lor, semnificații mitice, dar se dă și de pomană pentru sufletele celor răposați. Noaptea de Ajun e considerată sacră și de tinerele fete, care pun sub pernă obiecte menite să ajute la aflarea ursitului. Pe lângă colindători, în satele hunedorene se mai întâlnesc „craii”, care anunță nașterea lui Iisus, sau călușerul hunedorean, un complicat dans ritualic care, în aceste locuri, se joacă de Crăciun.
Farmecul Crăciunului în satele cărășene
Și în multe sate cărășene, mai ales în cele înșirate pe văile care despart munții, sărbătoarea Crăciunului are un farmec aparte, dat de obiceiurile străvechi care încă se mai păstrează. În seara de Ajun, pițărăii colindă din casă în casă vestind Nașterea Pruncului Iisus, gazdele îi primesc cu masa întinsă, plină de bunătăți, semnificând darurile aduse de magii de la răsărit pruncului Iisus, primesc din partea colindătorilor urările specifice locului și aruncă asupra lor boabe de grâu și porumb, ca simbol al belșugului în anul ce vine.
În satele din Caraș se spune că Duhul Sfânt însoțește colindătorii și împreună îi îndeamnă pe toți creștinii să-l poarte mereu pe Dumnezeu în sufletul lor.
În multe sate, colindătorii au în mână un băț de alun cu care alungă duhurile rele iar panglicile sau firele de lână legate în capătul acestora simbolizează prosperitatea, fecunditatea și bogăția. Copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun, care le aduce bradul sub care sunt așezate darurile. După slujba de la biserică din ziua de Crăciun, familia se adună la masa de sărbătoare, de pe care nu lipsesc bucatele tradiționale: produsele din porcul sacrificat de Ignat, sarmalele și cozonacii.
Surse foto: Muzeul Etnografic al Transilvaniei, familiaregala.ro, Arhivă, zhd.ro, caon.ro
