Povestea lui Zozo Albert, tobarul timișorean îndrăgostit de muzica clasică: „Cargo e...

Povestea lui Zozo Albert, tobarul timișorean îndrăgostit de muzica clasică: „Cargo e cea mai bună trupă de live din România“

0
DISTRIBUIȚI

În rândul melomanilor care au prins „virusul“ muzicii înainte de Revoluția care a pornit la Timișoara cu 31 de ani în urmă, numele lui Zozo Albert este binecunoscut atât datorită prezenței sale în câteva formații cu renume din zona noastră geografică cât și grație aparițiilor sale în proiecte derulate dincolo de granițele țării. Chiar dacă activitatea muzicală a lui „Zozo“ se concentrează în ultimii ani în special pe „audiții din zona muzicii clasice“, prezența sa în eșichierul scenei rock timișorene este una remarcabilă.

Pe numele său adevărat Albert Zoltan, „Zozo” s-a născut în 24 octombrie 1967 la Timișoara și a devenit pasionat de muzică după ce a primit drept cadou de Crăciun un casetofon. Primii săi pași în carieră i-au fost ghidați de către celebrul baterist timișorean Eugen Gondi, care a evoluat în trio-ul Paul Weiner Free Jazz și a avut colaborări de-a lungul timpului cu Phoenix, Mircea Florian, Johnny Răducanu sau Aura Urziceanu.

„Nu ştiu de unde vine pasiunea mea pentru muzică… în familie nu era nimeni care cânta la vreun instrument, cu toate că tatălui meu îi place să cânte – mai ales Charles Aznavour. De fapt, cred că începutul a fost când pe la vreo 10 ani am primit de Crăciun un casetofon şi aşa am început să ascult muzică: Demis Roussos, Dalida şi Şeherezada în interpretarea lui Ş. Ruha. Şi la vârsta de 12 – 13 ani m-am înscris la Şcoala populară de arte la cursul de tobe. Spre norocul meu, pe atunci acolo era profesor Eugen Gondi. Cu el am pus bazele instrumentului. Am fost atât de fascinat, încât eram mai în fiecare zi acolo şi băteam toba dacă nu venea alt elev. Am învăţat mult de la maestrul Gondi care m-a dus cu el şi la concertele lui. A fost tare frumos“, își amintește el.

Având în vedere faptul că în acele vremuri educația muzicală se făcea prin intermediul discurilor de vinil și a casetelor, primele sale „ciocniri“ cu muzica s-au desfășurat prin intermediul unor formații ca Black Sabbath, Deep Purple, Led Zeppelin, Queen, Uriah Heep, Emerson  Lake & Palmer, The Police și unele trupe din țara vecină ca Lokomotiv GT, Edda sau Korál. Înainte de plecarea sa în armată, „Zozo“ a debutat în cadrul formației Hermes, alături de care a activat pînă în 1985.

„Primul eveniment unde am cântat în faţa unui «public» a fost la un bal la Liceul Maghiar cu formația Hermes. Ca oricine, la început am cântat cover-uri. Nu cred că am cântat bine, dar eram entuziaşti. Ultimul nostru concert l-am susţinut în iunie 1985 la Teatrul Maghiar cu sala plină, cu scule închiriate. Atunci deja cântam compoziţii proprii. Hermes era alcătuită din Ferencz István (clape, bas), Mertész István (ghitară) şi eu. La acest ultim concert a cântat cu noi Robi Kiss la saxofon. Interesant este că s-au vândut toate biletele… aparent, pe atunci, tineretul era mai dispus să plătească bani pentru a vedea un concert“, a spus tobarul a cărui poreclă se trage din copilărie.

După terminarea stagiului militar, Zozo a fost cooptat în mai multe componențe ale unor formații care au scris file de istorie în scena muzicală a Timișoarei, printre acestea numărându-se Metamorf și Foileton, iar în luna ianuarie a anului 1989 a fugit din România.

„După ce m-am perindat prin mai multe formaţii rămase necunoscute, într-o după masă m-am întâlnit cu Adi Popescu la Bănăţeana (era pe atunci locul de întâlnire – un fel de birou) şi am zis să facem ceva, amândoi nefiind atunci în vreo trupă. După ce ideea s-a concretizat, Adi l-a cooptat pe Sorin Grăjdeanu, eu pe Emil Şol şi până la urmă formula a fost completată de Romi Margit la voce. După mai multe discuţii despre nume, ne-a venit ideea să numit trupa tot Metamorf, pentru că erau măcar doi din fosta trupă. Aşa că am început cu elan repetiţiile la Clubul Constructorul. Am avut şi câteva concerte. Nu-mi dau seama, dar cred că se cânta bine. Prin ’88 îmi povestea Dan Fischer că formaţia Foileton, unde el era toboşar «cu jumătate de normă», caută pe cineva. După o decizie grea, am ales să părăsesc Metamorf şi aşa am ajuns să cânt cu Foileton, care pe atunci erau o formaţie destul de bine stabilită pe piaţă. Cu ei am cântat cam peste tot, inclusiv la nunţi, botezuri, Timrock etc. şi am avut chiar şi înregistrări la Radio la Bucureşti. Am fost fascinat să aud piesele cântate de noi la Radio Timişoara. Era o perioadă frumoasă, totul merga bine“, și-a amintit Albert Zoltan.

Zozo Albert alături de formația Metamorf

Odată ajuns în Germania, „Zozo“ și-a continuat activitatea muzicală în cadrul formației Sector, care mai apoi s-a metamorfozat în Flying Wood.


După o perioadă de „căutări“ zadarnice de formație,  Zozo a intrat într-o pauză și a revenit în țara noastră în 2006, cântând alături de liderul formației Cargo, Adi Bărar.

„În ianuarie ’89 am fugit din România şi după mai multe aventuri am ajuns la Hamburg cu scopul de a cânta cu Tavi Iepan şi Dixi Krauser  – ei fiind stabiliţi acolo. Aşa s-a înfiinţat formaţia Sector cu noi trei. După ce formaţia a fost completată de Nick Krakovszki la ghitară şi Eddie Stawicki la voce, am redenumit-o în Flying Wood şi treaba a început să meargă bine; am înregistrat chiar şi un disc, am avut destule cântări, de exemplu şi la Bucureşti şi Timişoara, dacă ţin minte bine. Prin nişte circumstanţe despre care nu vreau să vorbesc, după trei ani am fost înlocuit de Peter Behrens, fostul toboşar de la formaţia Trio, după care am mai avut încercări de a-mi găsi altă trupă în Hamburg, dar cumva mi-am pierdut elanul. Aşa că mulţi ani nu am mai cântat deloc, doar sporadic, la Jurnal de bord al lui Adi Bărar – cred că la toate ediţiile, dar nu mai ştiu sigur. După ce în 2006 m-am stabilit în România, am cântat o perioadă cu Adi Bărar în prima formulă al Adi Bărar Blues Band – sau mă rog, predecesorul acestuia“, a spus toboșarul.

Printre cele mai bune concerte văzute de Zozo de-a lungul anilor se numără un recital al celor de la Rammstein, în 1999, la Hamburg. Un alt recital memorabil care a rămas întipărit în memoria sa l-a avut ca protagonist pe solistul formației australiene Men At Work, Colin Hay, tot la Hamburg, într-un club mic, unde au participart conform amintirilor sale, „vreo zece oameni cu tot cu femeia de servici“. În ceea ce privește formațiile românești, artistul este de părere că cei de la Cargo dețin fără tăgadă titlul de „cea mai bună trupă live“.

„Îmi place Cargo, care cred că e cea mai bună trupă de live din România. Îmi place Burning Table, dar adevărul e că de vreo 15 ani ascult doar muzică clasică, deci nu cunosc foarte bine scena actuală. Am primit multe sfaturi de-a lungul carierei. Unul de la Adi Bărar, care spunea că un toboşar trebuie să fie în primul rând metronomul trupei şi nu solistul. Tic-Tac. Celor care vor să păşească pe acest drum le-aş spune că dacă vor să cânte să devină renumiţi şi bogaţi, să o lase baltă: fără pasiune şi dedicaţie, mai bine nu o fă – lucru de fapt valabil în aproape orice domeniu”, este de părere Zozo.

Printre problemele cu care se confruntă scena muzicală autohtonă identificate de el se numără posturile de radio, lipsa sălilor de repetiţie și faptul că din cauza sumedeniilor de evenimente muzicale gratuite, publicul s-a obişnuit să asculte artiștii mari fără să trebuiască să plătească vreun bănuţ. Cultura muzicală în general nu o duce prea bine în România iar o altă problemă este aceea că publicul tînâr nu este atras de muzica clasică și din cauza faptului că nu există „catalizatori“ care să promoveze acest gen muzical.

„Cultura muzicală nu «trăieşte» din câteva vârfuri de lance, ci din numărul mare de trupe din care se cristalizează cele mai bune. Deci, ar trebui o scenă mai vibrantă, mai activă şi mai plină de viaţă, da, chiar şi cu sprijin din partea autorităţilor. Nu cred că există muzică «pentru elite» şi «muzică pentru mase», ci doar muzică bună şi muzică proastă, indiferent de gen. Restul este o chestie subiectivă. Mie de exemplu nu-mi place hip-hop şi dance, dar asta nu înseamnă că nu este muzică bună – problema este mai degrabă că nu o înţeleg. La mulţi, în special tineret, nu le place de exemplu muzica clasică din două motive: frazele muzicale sunt mai lungi, deci trebuie răbdare; şi că nu a fost cine să le explice ce se întâmplă de ex. într-o simfonie, deci într-un fel le lipseşte accesul la acest tip de muzică”, spune el.

În ciuda faptului că nu a mai cântat pe o scenă demultișor, lui  „Zozo“ îi este dor de ea. „Mi-e dor de scenă, dar momentan nu mi-a ieşit în cale nici un proiect care să mă poată scoată din pasivitate şi care să-mi trezească din nou pasiunea de a cânta. Ultima oară am cântat în urmă cu câţiva ani cu Adi Bărar şi Bebe Bicha în trupa de blues a lui Adi“, spune el.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.