Zeci de biserici de lemn din Țara Zărandului, vechi de sute de ani, incluse în „ruta cultural-turistică regională” FOTO

Pentru cei mai mulți, Crăciunul din acest an va redeveni o sărbătoare de familie, conform tradiției, și probabil puțini vor fi cei care se vor încumeta la călătorii lungi, departe de casă. Cei care doresc totuși să se bucure de scurte plimbări în aceste zile de mare sărbătoare creștină, pot alege să viziteze câteva din numeroasele bisericuțe de lemn din Țara Zarandului, atât de frumoase, dar pe nedrept uitate de cei care ar trebui să le întrețină, aflate în sate uitate de lume, în care se mai păstrează și atmosfera tradițională a Crăciunului.

Bisericile strămoșilor

Cele mai multe dintre aceste locuri de închinăciune sunt vechi de câteva sute de ani, o adevărată poveste nescrisă a așezărilor de altădată. Erau sate mici, locuite de doar câteva familii, iar bisericuțele erau pe măsură. Aceste lăcașe de cult erau construite de meșteri locali, din bârne de lemn tăiate din bardă și îmbinate între ele fără cuie, căci în credința populară fierul era considerat lucru drăcesc, iar picturile  care se mai păstrează pe pereții din interior erau făcute de zugravi locali sau de unii mai vestiți din alte locuri, unele fiind păstrate până astăzi.

În scenele religioase care ilustrează credința străveche apar chipuri din acele vremuri, care i-au inspirat pe zugravi, mărturii ale  unei lumi dispărute, precum și inscripții cu informații valoroase din viața satului. Nu o dată, bisericuțele au fost mutate dintr-un sat în altul, când ele deveneau neîncăpătoare. Așezate pe butuci prevăzuți cu role de lemn, ele erau transportate cu carele trase de mai multe perechi de boi, până în noile așezări care le cumpăraseră.

Comuna cu cinci biserici de lemn

Cele mai multe biserici de lemn, dintre care unele au supraviețuit în mod miraculos, se află pe lista monumentelor istorice, dar puține au fost restaurate. Unele și-au pierdut înfățișarea originală după ce au fost refăcute, altele au fost lăsate în părăsire și se degradează văzând cu ochii, dar majoritatea acestora este aproape necunoscută, mai ales de către locuitorii orașelor.

Doar în cele 11 sate care aparțin de comuna arădeană Hălmagiu se află nu mai puțin de cinci biserici de lemn, toate aflate pe lista monumentelor istorice. O veche bisericuță cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, aflată în satul Bodești, a fost construită în 1766 și mutată pe locul actual în secolul al XIX-lea, iar la sfârșitul aceluiași secol, acoperișul de șindrilă a fost înlocuit cu unul de tablă. Așa cum arată o însemnare aflată deasupra ușii de intrare, biserica a fost pictată în 1831de zugravul Ioan Demetrovici din Timișoara iar unele icoane sunt vechi de trei secole. Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din satul Tisa  este datată în anul 1770. Pictura din perioada ridicării bisericii a aparținut meșterului local Iosif, în 1795 icoanele împărătești și iconostasul au fost făcute de zugravul Constantin, iar în 1846 biserica a fost repictată de Ioan Demtrovici, după cum e consemnat într-o inscripție aflată deasupra ușii de la intrare, dar este în mare măsură degradată.

O altă bisericuță, cu hramul „Sf. Mucenic Gheorghe”, se află în satul Ionești. A fost adusă în 1730 în locul în care se află astăzi, pe locul unei mai vechi biserici medievale, iar pictura a fost realizată pe la jumătatea secolului al XIX-lea probabil  de un meșter local, dar după unii istorici de artă, autorul picturii a fost același Ioan Demetrovici. Fragmentele de pictură păstrate sunt foarte degradate, mai ales în zona altarului, din cauza infiltrărilor de apă. Deocamdată, o asociație, parte a unei rețele de patrimoniu, care și-a propus să contribuie la salvarea unor monumente, a intervenit pentru renovarea învelitorii bisericii, o măsură provizorie care să împiedice prăbușirea tavanului.

În satul Cristești se află bisericuța „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, care, potrivit tradiției locale, ar fi fost ridicată în 1860 și pictată în 1865, așa cum stă scris în pisania aflată în partea dreaptă a catapeteasmei. Pictura, de factură apuseană, făcută direct pe lemn, pare să fi fost făcută, după unii istorici de artă, de același zugrav. O a cincea bisericuță, cu același hram ca cea din Cristești, mai poate fi văzută în satul Țărmure. A fost construită în 1779 și reparată în 1830, iar pictura, realizată în 1870, aparține tot lui Ioan Demetrovici, potrivit inscripției aflate deasupra peretelui despărțitor al naosului de pronaos, care cuprinde și alte informații despre ctitorii bisericii sau reprezentanții din acea vreme ai acesteia.

Rută cultural-turistică pentru bisericile de lemn din Arad

Ruta bisericilor de lemn din județul Arad a fost recent clasificată drept rută cultural-turistică regională și este în curs de elaborare o ofertă turistică națională pentru valorificarea acestui patrimoniu alcătuit din cele 43 de biserici de lemn aflate pe teritoriul județului. Astfel, se vor putea obține mai multe fonduri  necesare pentru salvarea bisericilor aflate în stare avansată de degradare.

Proiectul național de turism ecumenic va cuprinde și alte lăcașuri de cult valoroase și reprezentative pentru județul Arad, precum mănăstirea Hodoș-Bodrog, atestată în 1177, mănăstirea ortodoxă sârbă de la Bezdin, basilica papală minor Maria-Radna, sinagoga neologă, biserica romano-catolică „Sfântul Anton de Padova”, Biserica Roșie sau cea reformată din Arad, biserica „Adormirea Maicii Domnului” Din Lipova, recent restaurată, bisericile romano-catolice din Zăbrani sau Neudorf, unde se află mormântul arhiducesei Maria Anna Ferdinanda de Habsburg, ori bisericile neogotice din Vinga și Pecica.

Surse foto: wikiwand.com, turismistoric.ro, wikipedia.org, arq.ro