Tauț, comoara ascunsă din Arad. Istoria localității care a aparținut odinioară Ordinului...

Tauț, comoara ascunsă din Arad. Istoria localității care a aparținut odinioară Ordinului Templierilor și mai apoi Cavalerilor Ioaniți FOTO

0
DISTRIBUIȚI
<


div class="press-in-article" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center; margin-top: 5px; margin-bottom: 5px; " id="press-1003398189">

Nu departe de Arad, în zona cuprinsă între dealurile Cigherului și Munții Zarandului, comuna Tauț, cu satele aparținătoare Minișel, Minișu de Sus și Nadăș a devenit una din ce în ce mai îndrăgită de amatorii de excursii, care au descoperit aici un loc minunat de plimbări, odihnă și recreere într-o atmosferă de-a dreptul arhaică.

Pe urmele Cavalerilor Ioaniți

O importantă zonă turistică s-a dezvoltat în jurul lacului de acumulare Tauț, unde a apărut un adevărat sat de vacanță care a favorizat și dezvoltarea turismului rural. În afara lacului de acumulare, la Tauț, localitate care a aparținut odinioară Ordinului Templierilor și mai apoi Cavalerilor Ioaniți, există și urmele unei cetăți medivale cu valuri de apărare, datată în secolele XIII-XV.

Săpăturile arheologice din locul numit „La Cetate” au scos la iveală câteva zeci de morminte de inhumație care au caracteristicile acelei epoci, urmele unei biserici romanice cu altar circular dar și a unui lăcaș de cult în stil gotic, cu turn-clopotniță, cu opt cavouri sub nava centrală. O monedă din perioada regelui Ungariei Sigismund de Luxemburg care a permis datarea sitului a fost descoperită alături de alte obiecte mai deosebite printre care inele de tâmplă, un colier de mărgele din sticlă și diverse piese din bronz, os sau fier dar e posibil ca multe obiecte de valoare să fi dispărut, deoarece săpăturile arheologice au fost precedate de căutătorii de comori care au explorat două cavouri.

Casa bătrânească devenită muzeu

În actuala așezare, întemeiată în secolul al XVIII-lea, se mai pot vedea case bătrânești, cu frontonul la stradă, care au două încăperi și o tindă. Una dintre acestea, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea din bârne îmbinate în coadă de rândunică, a fost transformată de proprietarul ei într-un mic muzeu, în care se poate vedea vechiul mobilier țărănesc – un pat, o masă sau un dulap vechi – și mai multe șterguri, măsărițe, lipidee frumos ornamentate în țesătură sau piese de port popular din subzona Ineu, dar cu o ornamentică specifică, cu motive geometrice, florale sau broderie spartă pe țesătura albă. Zoboanele de catifea purtate peste spătoaie în zilele de sărbătoare sau cojoacele de iarnă erau și ele frumos ornamentate, șubele fiind lucrate, în general, de meșteri locali până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial iar femeile aveau bogate salbe din monede ale imperiului austro-ungar.

În tinda casei se mai pot vedea diferite obiecte de uz gospodăresc, precum piese de la războiul de țesut, blide de pomană și alte oluri, sau coșeri și damigene. Locuitorii satului păstrează multe ocupații pe care le practică după tehnici vechi, și  tradiții moștenite din bătrâni, la marile sărbători religioase sau la cele ale marilor evenimente de familie. Pe raza comunei se află și o rezervație naturală, care se întinde pe o suprafață de peste două hectare.

Sate de altădată la poalele Munților Zarandului

Satele aparținătoare, locuite de oameni în vârstă, puțini la număr, păstrează aerul  vetust al unei lumi pe cale de dispariție, în care cei plecați se întorc însă cu plăcere pentru a învia tradițiile satului. Unele ocupații, cum ar fi refolosirea vechilor cuptoare de pâine din Minișel în care s-ar putea coace din nou inegalabila pâine de casă care se păstrează proaspătă o săptămână întreagă, ar putea fi de mare succes pentru supraviețuirea acestor așezări.

Renumită este și cariera de diatomită de pe dealul Urâtu din Minișu de Sus, cu multiple întrebuințări, iar de la Nadăș, satul de la poalele Munților Zarandului, există un drum marcat care traversează munții, ajungând pe creasta acestora, la cabana Debela Gora, aflată la o altitudine de peste 550 de metri, sau se poate merge în orice anotimp pe traseul sălașelor țărănești, un drum de două zile, cu posibilitatea unui popas la un refugiu care oferă adăpost pe timpul nopții.

Surse foto: ladacuzestrearad.ro, wikipedia.org, aradon.ro, Facebook / Sat-Minisel, Facebook / Tauțul-de-altădată, Facebook / OFL-TAUȚ, virtualarad.net, mandri.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.