Pe numele său adevărat Ludovic Varadi, „Lajos“ este unul din artiștii Timișoarei care poate fi inclus lejer în „gașca veche“. Old school, cum ar zice unii. Microbul muzical l-a căpătat grație vinilurilor ascultate acasă. Au urmat mai apoidiscuri ascultate acasă la Nicu Covaci, unde urechile sale au ascultat în premieră The Doors și Pink Floyd. După care, logic, lista a continuat cu Led Zeppelin, Deep Purple și Uriah Heep. Și… dorința de a copia chitariștii acestor trupe…
„Părinții mei aveau o noptieră plină cu discuri; de când am învățat să pornesc pick-up-ul ascultam în fiecare zi cel puțin două discuri americane de jazz. Așa am ajuns sa le țin minte până în ziua de astăzi, de la Frank Sinatra până la Charlie Parker; bineînțeles Beatles, Kings, The Rolling Stones si Elvis Presley. Crescând în zona Maria- Bălcescu, îi vedeam în fiecare zi pe cei de la Phoenix, Clasic XX, Uranus etc., pe care îi admiram după ținută, plus că aveau chitarele la ei. Prima chitară mi-am construit-o singur, iar când mi-a văzut tatăl meu pasiunea, mi-a cumpărat bine-cunoscuta chitară cu 339 de lei pe care o știu toți rockerii bătrâni“, și-a amintit muzicianul.
De-a lungul anilor, Lajos a evoluat într-o serie de formații și a atacat toate genurile muzicale posibile și imposibile, artiștii cu care a colaborat fiind Aura Urziceanu, Aurelian Andreescu, multe trupe de cover-uri, Grup T, Amala, Foileton sau Trupa Vest, în aceasta din urmă cântând și-n zilele noastre. Prima sa ieșire în public s-a petrecut la vârsta de 14 ani, iar unul dintre artiștii timișoreni de la care a învățat multe este Árpád Kajtar.
„Formația Phoebus căutau un chitarist armonie. Am fost și am dat o probă, iar seara deja cântam cu ei la un bal; bineînțeles de emoții, am cântat din culise. Pe vremuri întâlnirea pe scenă, lângă scenă și după concerte era o adevărată plăcere de-a interacționa cu muzicienii timpului. Toți eram prieteni, toți zâmbeam; era o bucurie când ne întâlneam indiferent de loc și timp. În ziua de astăzi trupele vin, cântă, salută și pleacă. Primeam sfaturi de la muzicienii mai în vârstă, pe primul loc aflându-se Arpi Kajtar de la care am învățat foarte multe lucruri bune“, a povestit chitaristul.
Nu mai e un secret pentru nimeni faptul că pentru a fi un bun muzician ai nevoie de o cultură muzicală solidă. În plus, pentru a reuși să te adatezi la diverse genuri muzicale intervine fără îndoială și bunul simț și modestia. Însușiri care din păcate nu se regăsesc la o serie de muzicieni cu orgolii exacerbate.
„Ca să fii un muzician versatil, în primul rând ai nevoie de multă experiență, cultură muzicală, bun simț si înțelegere față de ceilalți, pentru a te putea modela pe stilul fiecărui muzician din trupă.
Ca să fii un bun muzician, in primul rând ai nevoie de cultura generala, cultura muzicala, si mult studio în toate genurile muzicale, și nu în ultimul rând…modestie. Toata activitatea de muzician mi-a adus satisfacții, indiferent de cântările de pe stadioane, restaurant sau cluburi. Interacțiunea cu publicul este năprasnică și nemaipomenită“, a spus artistul timișorean.
Chiar dacă în zilele noastre o bună parte din mass-media promovează o serie de artiști care reușesc să se distingă exclusiv prin eticheta de „kitsch”, melomanii cu adevărat pasionați au o serie de posibilități de a alege. În ceea ce privește pasiunea din cealaltă parte a eșichierului, Lajos recunoaște senin că bucuria pe care ți-o transmite feeling-ul de a te afla pe scenă în fața unui public este… de nedescris în cuvinte.
„În ziua de astăzi trupele încearcă să răzbată dincolo de toate opreliștile mass-mediei care promovează din păcate, mai mult kitsch-uri decât muzica bună. Vorba americanului: «There is good music & bad music» – orice muzică este frumoasă dacă este făcută bine, dar din păcate, se copiază mult după brandurile care produc bani. Lumea are dreptul să aleagă in funcție de cultura personală, genul preferat și chiar si locul unde se asculta: club, concert, pub, nuntă. – nu ar trebui să se pună în discuție diferențierea dintre lumea bună și mase. Pentru mine, muzica este un fel de joacă; din nou, vorba americanului «come to play, not come to sing». Bucuria de a fi pe scena și a-mi transmite acea stare este fascinantă“, spune el.
Formația în care activează și-n zilele noastre, Trupa Vest, s-a format în Timişoara în anul 2000 în componenţa Stoica Radu – chitară armonie şi voce, Lajos Varadi – chitară solo şi voce, Popa Ioan Puiu – tobe şi percuţie, Marcu Horia – Rică – chitară bass şi Viorel Screciu – solist vocal și chitară. La fel ca și în cazul multor artiști din generația oldies but goldies, unul din concertele care a rămas adânc întipărit în memoria lui Lajos a fost recitalul formației maghiare Omega desfășurat la Sala Olimpia, iar printre artiștii preferați ai zilelor noastre se numără și grupul Vandercris, al lui Horea Crișovan.
„În muzica pop apreciez muzicienii trupelor de acompaniament a marilor vedete precum Inna, Smiley sau Irina Rimes; de exemplu toboșarul Bubu (băiatul lui Cernea de la trupa Sfinx) sau chitaristul lui Smiley, băiatul lui Călin Pop din trupa Celelalte Cuvinte. La trupe rock, îmi plac toate, dar acum în primul rând urmăresc formația lui Horia Crișovan, Vandercris – parcă este mai aproape sufletului meu. Primul concert care m-a marcat a fost al trupei Omega la Sala Olimpia din Timișoara, iar apoi a urmat «Cantofabule» a lui Phoenix – sunetul, luminile și show-ul mi-au rămas întipărite în minte“, a mărturisit Lajos.
Și pentru că am traversat un an dificil care a schimbat din temelii toate aspectele vieții noastre de zi cu zi am fost curioși să aflăm cum vede artistul timișorean ieșirea din această situație complicată… „Pentru Timișoara, această perioada este una nasoală. Să sperăm că vor veni vremuri mai bune pentru ca trupele sa iasă la atac, să încânte lumea din nou, și să-și redemonstreze creativitatea într-un mediu live. Aștept ca Timișoara, capitala culturală Europeană 2023, să reînvie spiritul orașului ca fiind cel mai tare oraș rock din Romania. Speranța moare ultima!”, spune el.
