Născut într-o familie de muzicieni, cu mama profesoară de pian și dirijoare de cor iar tatăl clarinetist și profesor de teoria muzicii, Zoli Toth a absolvit Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Timișoara în 1995 și a devenit o figură emblematică a scenei autohtone. Alături de activitatea sa muzicală, artistul s-a implicat în decursul ultimilor ani în diverse acțiuni de activism civic. Artistul cunoscut și pentru talentul său pedagogic pus în evidență de proiectul Young Beats (un proiect dezvoltat în cadrul Secției de percuție a Programului Național Cantus Mundi) se pregătește pentru lansarea primului său album solo.
Albumul „Better Together”, va fi lansat pe platformele digitale în data de 22 ianuarie, urmând ca în luna februarie să fie disponibil și sub formă de CD și vinil. În cele ce urmează am realizat un interviu cu binecunoscutul artist timișorean în cadrul căruia am aflat de unde își culege inspirația pentru compozițiile sale, cum vede el patriotismul local și cum putem să devenim o capitală culturală europeană sănătoasă în 2023…
– Ce ne poți spune despre primul tău album solo?
– „Better Together” este rezultatul ultimilor doi ani în care am dezvoltat acest proiect unic pentru România, în care vibrafonul este instrumemntul principal, alături de sintetizatoare analogice, instrumente de percuție și materiale reciclate. După ceva timp, în care căutam diferite răspunsuri, am început să mă văd cu Michi de la Șuie Paparude, iar după puțin timp a venit cu propunerea să fie producător muzical al abumului, lucru care m-a bucurat mult și care a adus plus valoare albumului. Este un album care vine cu propunerea de a asculta muzică, nu de a o consuma. Așa cum scriitorii propun să citim câte un capitol pe zi, așa propun și eu publicului cinci minute de ascultat muzică. Indiferent de gen. Cinci minute în care nu faci altceva, nu mănânci, nu te uiți la TV, nu vorbești cu nimeni, doar asculți. Trăim vremuri în care toată lumea vorbește deodată și consumă de toate, dar cred că muzica trebuie ascultată.
– Piesele incluse pe acest disc nu sunt simple înșiruiri armonice, fiecare dintre ele având câte o poveste. De unde ai cules inspirația pentru aceste story-uri?
– Ai observat foarte bine, fiecare piesă încearcă să spună câte ceva, dar fără a limita imaginația ascultătorilor. Cred mult în muzică programatică. Îmi place să pot duce ascultătorul în lumi și stări diferite, să-l facă să aibă o experiență atunci când mă ascultă.
– Una din piesele albumului, „Exodus”, a fost compusă după ce ai văzut la televizor o știre despre exodul din Siria. Ești de părere că publicul autohton este interesat de problemele globale?
– Sper că da. Să nu uităm că la un moment dat zeci de mii de bănățeni au trecut prin aceeași dramă. Fuga peste granița la sârbi, locuitul în lagăre, foamete, violuri, drame mari. Da, cred că trebuie să ne pese de toți oamenii, indiferent unde s-ar afla.
– Primul videoclip din acest album poartă numele de „Story from Banat”. Se știe că ești un patriot local, ai demonstrat asta de multe ori. Care este povestea acestei piese și cum se manifestă acest patriotism local al tău în vremurile noastre? Mai e la modă să fii …patriot local?
– Când am început această piesă mă gândeam la o rugăciune în Catedrala din Unirii din Timișoara. Apoi totul a decurs normal, într-o direcție optimistă, nu neapărat clasică, mai ales dacă ținem cont de instrumentele folosite. Cred foarte mult în patriotismul local. Din păcate acesta se cam pierde peste tot. Identitatea culturală dispare de la an la an, peste tot. Cu o strategie bine pusă la punct Timișoara are ocazia în 2023 să demonstreze că spiritul de timișorean a renăscut în oraș. Astăzi, în ianuarie 2021 acest spirit este adormit, prăfuit, dezorientat, aproape de K.O.
– Anul trecut spuneai că nu te omorî după concertele online.
Crezi că recitalurile, așa cum le știm noi din vechea normalitate, vor reveni în 2021?
– Nimic nu va mai fi așa cum a fost înainte, dar cred că concerte vom avea. Cred că publicul este însetat de cultură și sper că în viitor să meargă spre artă de calitate. Acum când majoritatea lucrurilor se vor redeschide, kitschul își va găsi locul foarte rapid. De ce? Pentru că este ieftin.
– Alături de apariția pe platformele digitale, discul tău solo va avea parte și de apariții pe support CD și chiar vinil. Se știe că există un reviriment al vinilului în întreaga lume, dar… merită să scoți un disc pe vinil în România?
– Consider astăzi că lumea muzicii pe internet este doar o etapă. Eu încă cred în valoarea muzicii pe care o am în biblioteca fizică, în casă, în cărțile de pe rafturi și în picturile de pe pereți. Cum ar fi dacă toate cărțile ar fi pe o tabletă, dacă toate picturile din casă, le-am scana și le-am pune în telefon? Al doilea aspect este că vreau să dau ocazia ascultătorilor mei să aibă ceva al lor. Muzica de pe telefon este doar un împrumut de la platformele de streaming. Nu în ultimul rând, pentru genul de muzică care se regăsește pe acest material merită să ai un player foarte bun ca să poți observa cele mai mici detalii. De fapt, detaliile fac diferența, nu-i așa?
– Ești un observator fin al vieții culturale din Timișoara. Cum vezi tu mișcarea culturală din orașul nostru la-nceput de 2021? În toamna anului trecut s-au schimbat autoritățile locale. Crezi că mișcarea culturală în general e pe drumul cel bun? Ce ne lipsește pentru a face față cu brio misiunii de capitală culturală europeană 2023?
– Deși a fost pandemie, anul trecut am fost destul de des în Timișoara. Faptul că s-a schimbat primarul nu înseamnă nimic. Este prea devreme să dai în el. Important este cine este în echipa primarului. Dacă va fi aceeași echipă, lucrurile vor merge fix la fel. De ziua Timișoarei vor cânta tot trupe din București, iar timișorenii care muncesc zilnic pentru oraș și care fac parte din emoția orașului vor sta acasă.
Timișoara este un oraș cosmopolit, care a știut întotdeuna să gestioneze cu succes prieteniile interetnice, este un oraș cu o valoare culturală rar întâlnită în România, cu niște oameni foarte valoroși, dar care din păcate sunt ținuți în casele lor, fără să-i întrebe nimeni nimic și fără să-i promoveze conducerea orașului. Cetatea are deasemena personalități importante care se află în afara orașului, care ar dori să ajute orașul, dar care nu au fost întrebați niciodată nimic. Timișoara va trebui să găsescă proiecte culturale cu care să se identifice și pe care să și le asume, dar fără a copia alte proiecte din țară. Timișoara trebuie să construiască începând de mâine cel puțin 10 proiecte culturale mari, din diferite arii culturale, că să poată culege ceva peste 3 ani. Să nu uităm de patrimoniul arhitectural al Timișorii care este probabil inegalabil în România și care astăzi, 2021, arată mult sub cerințele unei capitale regionale, care își dorește să fie pe harta turistică a Europei.
Și pentru că Timișoara este orașul florilor am să dau un exemplu. Cultura este ca o plantă. Trebuie să ai mare grijă de ea, să fii constant, să o uzi zilnic, să o mângâi, să-i vorbești, să o bagi în seamă și peste 10 ani să te bucuri de florile ei.
Dar toate planurile nu vor avea niciun viitor dacă ținta nu va fi, emoția orașului. Emoția este dată de oameni, iar un oraș puternic este construit de comunitate, nu de planuri pe hârtie. Nu în ultimul rând, Timișoara are nevoie de niște ambasadori puternici și credibili, care să povestească în afara zidurilor ce se întâmplă în cetate.
