Amalgamul de etnii și multiculturalitate din Banat – regiunea istorică în care acești termeni atât de trendy în zilele noastre s-au materializat demult – a contribuit din plin la creearea unei zone aparte. Chestiunea cu pricina și-a pus amprenta într-o sumedenie de domenii, muzica rock nefăcând excepție.
„În primul val al formațiilor beat/rock din Timișoara, au fost implicați tineri de toate naționalitățile. Unul dintre ei a fost Ioan (Jovan) Pilu Stefanovici, component al primei formule Phoenix, descendent al unei cunoscute familii sârbești. La inițiativa străbunicului său, a medicului Branko Stefanovici a fost înființată prima Societate corală sârbească din Timișoara în 1867, unul dintre primele coruri laice din oraș. Un alt baterist de origine sârbă, Cornel Liuba, s-a înscris și el în istoria timpurie a grupului Phoenix. A cântat și cu formația Clasicii, înainte de a emigra în Vest. Despre originile lui sârbești a pomenit și chitaristul Puiu Lazarovici, apreciat chitarist de bossa nova și jazz”, a spus Mimo Obradov, critic muzical și realizator al emisiunii în limba sârbă „Orizonturi sârbeşti”, difuzată de TVR Timișoara.
Pe lângă o serie de artiști care au făcut parte din grupurile rock care au scris file de istorie în muzica românească, printre reprezentanții sârbilor din Banat se regăsesc și apariții… inedite.
„Ca o curiozitate aș pomeni de formația Paja Patak (Donald Rățoiul) din comuna Variaș (de unde e cunoscutul muzician român Vasile Șirli). În anii ’50 au avut ideea de a aborda un altfel de repertoriu decât cel practicat pe atunci în satele timișene și s-au apucat să cânte tango, twist, cântece mexicane. Lider muzical a fost chitaristul și solistul vocal Milutin Peici. Cele mai populare și influente formații rock din Timișoara după Phoenix, Progresiv TM și Pro Musica au beneficiat de aportul unor componenți de etnie sârbă. În Progresiv TM, spre sfîrșitul activității grupului, a cântat la claviaturi Vladimir Vlady Cnejevici. Din primele formule Pro Musica a făcut parte Boian Boița Perin, care a cântat apoi în grupurile timișorene Kamadeva și KPK și s-a afirmat pe plan național cu grupul lugojean Betta de la care a ajuns la Roșu și Negru. A emigrat în Germania unde a colaborat cu mai multe nume cunoscute ale scenei Neue Deutsche Welle și Gothic, mai ales Umbra et Imago. Revenit pentru cîțiva ani în țară după 1990, a lucrat ca producător de sunet cu Stepan Project, Iris, Neurotica, și alții. În cadrul concertelor și turneelor Pro Musica de lumini (ar fi exagerat să spunem light show) s-a ocupat Žarko Nikšić. Unul din cei mai îndrăgiți membri ai boemei timișorene, Mircea Chinezon este sârb pe linie maternă, mama lui fiind sârboaică din satul Diniaș. Împreună cu Hano Hoffer, Stane și Berti a înființat Bega Blues Band. Datorită faptului că Hano a trebuit să plece iar ceilalți nu au reușit să se reorganizeze, numele trupei a fost preluat de mai experimentatul Bela Kamocsa (ex-Phoenix) și transformat într-un brand. Mircea «Blues» se mai produce sporadic în concertele neformale ale unor prieteni în cluburi“, a povestit Mimo.
Născut în 21 mai 1958 la Timișoara, Mimo Obradov este jurnalist și doctorand la UVT, la Facultatea de științe politice, filosofie și arta comunicării cu lucrarea intitulată „Rolul culturii alternative în rezistența la îndoctrinare”, iar din 1982 a făcut parte din echipa de organizare a celebrului Tim Rock Festival. A prezentat secțiuni dedicate genurilor muzicale new wave și yugo rock ale programului clubului PM 6 și a editat printre altele volumele „Istorii şi Story Rock“ sau „Peste rock şi după roll“. Un amănunt mai puțin știut este faptul că una din primele formații punk din România a activat în Timișoara, membrii acestei trupe fiind elevi la secția sârbă a Liceului 1.
„Prima formație punk din Timișoara… poate și din România… a fost Peti Točak (A cincea roată) cu o componență 100% sârbească, alcătuită din elevii de la secția sârbă a Liceului 1.
Inspirați de impactul celui mai popular grup punk din Iugoslavia, Pekinška Patka (Rața pekineză) au preluat, în anul 1978, de la aceasta câteva piese, s-au apucat chiar să și compună în maniera cea mai rudimentară specifică punkului și să cânte în cadrul spectacolelor ansamblului folcloric sârbesc Mladost și al trupei de teatru de amatori Talia (secția sârbă) șocând (mai degrabă amuzând) publicul. Au primit chiar și invitația de a cânta la ruga sârbească din Câmpia (Lugovet) în județul Caraș Severin, de unde era Mladen Uroševici, unul din membri. Componența: Andrija Duki Popovici (după 1990, fondator al ziarului Fotbal Vest) la tobe, Stevan Lazici, chitară și voce, Mladen Uroševici și Gioca Stoianovici la chitare electrice. Tatăl lui Duki fiind redactor la secția sârbă la Radio Timișoara au reușit să înregistreze trei piese proprii. După absolvirea studiilor liceale au mai cântat de câteva ori și povestea s-a terminat rapid fără a răzbi în afara comunității sârbe. Am difuzat cântecele de pe banda din arhiva radioului în emisiunile realizate în anii 90. Din păcate banda s-a rătăcit înainte de apariția aparaturii digitale căci atunci când am vrut să transfer înregistrările nu am mai găsit-o. Pe Steva Lazici îl regăsim după cîțiva ani în cercul rockerilor aspiranți de la clubul Electromotor unde activa grupul Autostop, premergător al popularului brand rock Cargo. Concertele săptămînale,în realitate o scenă deschisă pentru mulți tineri care nu erau încadrați într-o activitate culturală oficială, se transformau deseori în jam session, se schimbau nu doar trupele ci și componențele. În primele formule Autostop alături de Adrian Bărar, era Steve Lazici solist vocal și la chitară, iar la tobe Ljubomir Nelu Matici. Se cîntau piese din repertoriul rock iugoslav (Motori – Divlje jagode, Pravila – Riblja čorba, Napile se ulice – Bijelo dugme etc), foarte influent în acea perioadă. Acolo, în sala plină de fum de la etajul clădirii de lângă podul de fier, a debutat Perița Todorov cu grupul Taksi, după ce, în timpul liceului debutase cu formația Zmaj (Zmeul) în care și-a început cariera și Gradimir Boghici, activ și acum pe scena muzicală locală. Rocker entuziast, plin de energie și idei, Peri a avut, din păcate un destin tragic, și-a pierdut viața într-un accident rutier”, și-a amintit Mimo Obradov.
Radioul, televiziunea și discurile vinil din fosta Yugoslavie care se găseau „pe sub mână“ în Timișoara au contribuit și ele din plin la creearea unei interes pentru muzica și cultura alternativă a vremurilor de dinainte de 1989, iar printre reprezentanții etniei sârbe care s-au remarcat în muzică se numără și maestrul în arta sonorizării Deian Feniat.
„Unul din basiștii renumiți din Timișoara, apreciat și pe plan național (le-a acompaniat pe Aura Urziceanu și Mirabela Dauer), component al grupului Post Scriptum, Mircea Marcovici, a avut, deasemenea, origini sârbești. Odată cu lansarea pe orbita rockului autohton a grupului Cargo s-a specializat în domeniul sonorizării Deian Feniaț, momentan unul din cei mai apreciați maeștri de sunet din țară (Gărâna Jazz Festival, Gala Blues Jazz Kamo ș.a.)“, a adăugat Mimo Obradov.
Desigur, lista artiștilor cu origini sârbești din spectrul rock-ului din zona noastră cuprinde o serie de alte nume. I-am putea aminti aici și pe Ljubiša Grujić, solistul formației Amala sau Alin Stoianovici (care se ocupă de direcția muzicală a celor de la Subarpați). Exemplele pot continua. Și asta pentru că trăim într-o zonă în care nu e deloc surprinzător să găsești că ai în arborele genealogic diverse influențe. Din fericire, conviețuirea pașnică a diverselor naționalități din Timișoara a contribuit din plin la șarmul deosebit emanat de orașul nostru încă din vremuri străvechi, iar pe scena muzicală românească a adus un strop de originalitate de netăgăduit.
