Un vas ceramic descoperit cu prilejul cercetărilor arheologice întreprinse la impresionanta fortificație de pământ din epoca bronzului aflată în vecinătatea orașului Sântana, contemporană cu civilizația miceniană descrisă în poemele homerice și supranumită „Troia” Aradului, este exponatul adus în atenția publicului de Complexul Muzeal Arad.
Suprafața vasului este decorată cu caneluri, întâlnite deja în perioada mijlocie a epocii bronzului dar frecvente în epoca bronzului târziu, cuprinsă cu aproximație între anii 1550-900 î.d.Ch. Această modalitate de decorare a pieselor ceramice s-a răspândit treptat, inclusiv în unele regiuni din interiorul arcului carpatic, und se află și vechea cetate a Sântanei. Vasul este contemporan cu evenimentele dramatice care au dus la distrugerea cetății. Fragmentele sale au fost descoperite în șanțul de apărare al fortificației, unde fusese aruncat în preajma asediului care a avut loc în secolul al XIII-lea, când cetatea a fost incendiată și distrusă, împreună cu vasul fiind descoperit și un număr impresionant de arme, precum săgeți sau lănci din bronz ori proiectile de praștie modelate din lut, aflate cu sutele în jurul sistemelor de fortificare și utilizate probabil de atacatori în timpul asediului.
Așa cum reiese din descoperirile făcute până acum, principalele elemente ale fortificației au fost construite în a doua jumătate a secolului al XV-lea și distruse pe la mijlocul secolului al XIII-lea. Cercetările mai arată că, de-a lungul celor două secole de existență, au avut loc mai multe atacuri violente asupra cetății, dar aceasta a reușit să se refacă și în interiorul ei au fost ridicate numeroase clădiri, unele de dimensiuni impresionante, indicând o cetate puternică. Numeroasele artefacte descoperite, de la fragmente ceramice până la numeroase obiecte de bronz, sticlă ori aur, arată, la rândul lor, bogăția și importanța cetății, cu legături la mari distanțe. Cercetările din spectaculoasa așezare continuă, ele fiind întreprinse de arheologul dr. Victor Sava de la Complexul Muzeal Arad, împreună cu specialiști de la Institutul de Arheologie și Istorie a Artei din Cluj al Academiei Române și cercetători germani.
O carte poștală militară gratuită din perioada celui de-al doilea război mondial, care face parte din patrimoniul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Orăștie, a fost expusă online pe pagina de internet a muzeului devean. Ea cuprinde câteva rânduri scrise de caporalul Ioan Lazăr, Batalion 7 Vânători de Munte, Compania 4, destinate familiei sale, prin care acesta își asigură rudele că e bine și că așteaptă cu nerăbdare cât mai multe vești de la ei și de la cât mai mulți prieteni. Sunt doar câteva rânduri, căci spațiul de pe cartea poștală era limitat, dar cuprinde gândurile pe care le aveau cei mai mulți soldați aflați departe de casă și de familiile lor.
Muzeul Banatului Montan din Reșița a ales din colecțiile sale, ca exponat al lunii februarie, un suport de cuțite de la sfârșitul secolului al XIX-lea sau începutul celui următor, un obiect de utilitate casnică și deopotrivă decorativ, care sugerează bunul gust al proprietarului.
Suportul, din metal turnat și argintat, reprezintă o statuetă feminină pe un postament circular dantelat, sprijinit pe trei picioare aplatizate, și un stativ pentru cinci cuțite argintate, gravate cu monogramă și ornamentate cu motive vegetale de factură barocă pe mâner. Pe lama cuțitelor se poate vedea marca societății Roman Plewkiewicz, specializată inițial în argintarea obiectelor de metal și ulterior pe producția articolelor placate cu argint. Astfel de obiecte, considerate de lux, erau accesibile persoanelor înstărite, cu un anume statut social, și erau folosite la sărbători sau mese festive, cu tacâmuri pe măsură, fiind o expresie a unui stil de viață în epoca respectivă și nu numai.
Portrete feminine și arta fotografiei de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, perioadă cunoscută cu numele La Belle Époque, au fost alese ca exponat al lunii februarie de Muzeul Național al Banatului. Fotografiile, donate muzeului în februarie 1985 de către Izsák László, au fost făcute în cele mai renumite ateliere fotografice ale vremii – Kossak József, Naschitz László, Honisch L. István, J. Jéróme sau Ravasz Imre – și ilustrează moda vestimentară feminină a acelor ani, caracterizați prin importante transformări, printre care și emanciparea femeilor și creșterea rolului lor în societate. Este epoca în care femeile sunt eliberate de multe constrângeri, nu mai sunt aservite în totalitate voinței familiei și a bărbatului și viața lor nu se mai limitează la cămin și creșterea copiilor, ele devenind tot mai prezente în spațiul public, prin acțiuni filantropice și culturale dar și prin alte îndeletniciri care le permiteau o independeță financiară și, implicit, socială.
